„ Am învățat de mic faptul că trebuie să țintesc spre lună dacă vreau să ajung pe o stea”. Sau povestea lui Vlad Gordan, tânărul care a învățat cum se trăiește în lumea luxury a vedetelor

Vlad Gordan:„Totul cere muncă, gândire, uneori sacrificiu, efort nemăsurat, mai ales când vine vorba de ceea ce îți dorești cu adevărat”

Ce cuvinte nu ai vrea să cunoști în nișa ta și împrejurul tău? Poate invidie?

Probabil cuvintele ,,nu se poate” :)))))) Invidie, mmh, nu știu ce simt în preajma acestui cuvânt, sincer, mai nimic. Am ajuns la o vârstă și un moment al vieții mele în care astfel de cuvinte nu își găsesc locul. Fiecare se ocupă cu ceea ce știe și dorește, sau poate. Vine un moment în care e nevoie să ne asumăm viața noastră așa cum este, fără a pune vina sau a ,,invidia”, mă gândesc că asta e un curs firesc, nu?!

Ai plătit vreun preț pentru ceea ce ai azi? În spatele imaginii, poate, au stat ore de nesomn, sacrificiu, efort?

După cum spuneam la începutul acestui interviu ,,Per aspera ad astra.” – ,,Pe căi anevoioase (se ajunge) la stele.” (Seneca) Nimic nu e ușor în lume, totul cere muncă, gândire, uneori sacrificiu, efort nemăsurat, mai ales când vine vorba de ceea ce îți dorești cu adevărat. Nici nu pot măsura în cuvinte, însă cei care pășesc zilnic pe acest drum știu exact despre ce vorbesc.

Cât de mult îți place să trăiești prin hoteluri? Te identifici total cu această viață?

Fiecare loc nou este o descoperire, fiecare descoperire este o nouă experiență, totul se leagă. Trăim în experiențe ciclice uneori, dar care își lasă amprenta asupra modului în care gândim și acționăm. Hotelurile sunt un mod de a îndeplini ceea ce îmi doresc de fapt să realizez. Cum nu ne putem căra casa în spinare, recurgem la somnul în spații neutre. Ideea, viziunea și apoi realizarea conceptelor, însă, ne țin în priză. Mă identific total cu acest stil de viață, chiar dacă uneori îmi lipsește casa mea, colțul meu de liniște.

Peste un deceniu, unde ai vrea să te întâlnești cu tine?

La Sturbucks la o cafea, probabil. Am discuta despre drum, am lămuri unele aspecte nevăzute, dar cred că ar fi o întâlnire minunată.

Ai lucruri care nu îți plac la tine?

Oooo, da, bineînțeles! Încăpățânarea și perfecționismul pot să îți fie aliați uneori, alteori, te condamnă în loc să te ajute. Ideea e să identific procentajul și motivația interioară care pleacă odată cu fiecare idee, restul e floare la ureche (și râde).

Vlad Gordan:„Am ales Bucureștiul. M-a fascinat de când eram mic”

Vlad, lucrurile în viața ta nu cred că au avut mereu o rânduială firească, mai ales că noi doi ne cunoaștem și personal. Ai cunoscut și provocări, pe care ceilalți nu le văd, cei care te urmăresc. Care a fost momentul cel mai greu din viața ta?

Cred că unul din momentele cele mai dificile a fost mutarea la București de la Cluj. A fost un moment plin de speranță și curaj și energie bună, dar a fost dificil. Singur, pentru prima dată departe de familia de origine și fără nimic stabil, doar cu vise și speranțe, e greu. Am avut însă Oameni lângă mine pentru că e greu în ziua de azi să cunoști Oameni și să fie și implicați în viața ta, să te sprijine doar ca să îți vadă potențialul atins, mai rar astfel de persoane, în afară de familie.

De unde își ia Vlad Gordan resursele zilnic?

Din tot ceea ce sunt, experimentez: din ce ascult – muzică, limbi străine, filme, cărți, din ce văd – artă, spectacole, dans, fotografie, din ce gust și din ce savurez – compania oamenilor dragi din viața mea. Din această sferă a vieții mele îmi extrag eu energia.

În pofida exuberanței pe care o etalezi, te întorci mereu la ai tăi, la Cluj. Rămâne orașul natal acasă pentru tine sau te-a adoptat Bucureștiul?

E o dualitate de la sine înțeleasă de ceva timp deja. Clujul este orașul meu natal, acolo este familia mea de origine, rădăcinile mele sunt acolo, dar arborele nostru s-a extins de-a lungul timpului, peste hotare. Eu am ales Bucureștiul. M-a fascinat de când eram mic, așa că azi îl respir, îl ador, cu bune și cu rele. Sunt parte din el și el din mine.