Amalia se va căsători cu Răzvan Vasilescu, iubitul ei cu care are o relaţie de 6 ani, curând după Paşti. Acum 6 luni Amalia l-a născut pe Toma, rodul iubirii celor doi, devenind mamă (pentru a treia oară) la 40 de ani. Am vorbit cu ea despre ce înseamnă a fi mamă la această vârstă, despre frică şi speranţă, despre iubire şi linişte.
Cum a fost când ai aflat că eşti însărcinată? Şi că vei naşte la aproape 40 de ani?
Eu sunt unul dintre oamenii care ştiu puţine lucruri, dar pe acelea pe care le ştiu, le ştiu sigur şi anume: nu sunt bolnavă niciodată, nu am avut probleme de fertilitate niciodată. Am ştiut dintotdeauna, de cînd eram mică, că voi avea copii. Mulţi copii.
Nu te-a speriat faptul ca faci copil la 40?
Nuuu, vârsta este acum ceva ce poţi gestiona foarte uşor. Sunt multe vitamine, metodologii, tehnologii care te ajută să rămâi tânără mai mult timp. Şi dacă nici nu fumezi, nici nu consumi alcool, atunci e şi mai bine.
Tu n-ai vicii?
Nu am vicii… care se văd, viciile mele sunt vicii de interior, ca să zic aşa: lipsa de încredere în mine este cel mai mare. Nu se vede, dar ăsta este viciul meu…
Cum ai aflat că eşti însărcinată?
Am ştiut. Am simţit, nu ştiu cum să explic. Totul la mine este senzorial, eu ştiu tot timpul ce am şi ce mi se întâmplă. Sunt foarte conectată cu corpul meu… Aşa am ştiut şi că sunt însărcinată înainte de a mi se confirma din partea unui doctor.
Şi Răzvan cum a primit vestea?
Lui nu i-am spus până nu m-am dus la doctor. Şi i-am trimis pe WhatsApp poza cu ecografia. Şi nu înţelegea ce e cu ea. I-am spus că este băiatul lui. El tot nu a înţeles. „Ai făcut poza pe acolo la ecografia cuiva?”– m-a întrebat. „Nu, ce vezi este băiatul tău!” „Cuum? Şi-mi spui aşaaaa? Vin acum să te iau!”
Ai spus „acesta este băiatul tău”, tu fiind în două săptămâni de sarcină?
Da, aşa am simţit.
Ce fel de tată este?
Aşa cum ar trebui să fie orice tată, schimbă pamperşi, merge cu copilul în parc, nu doarme noaptea…
De ce îl iubeşti tu aşa de mult?
Pentru că el este liniştea mea, liniştea pe care o aşteptam, pe care o meritam şi pentru că ne iubeşte pe toate atât de mult..
Şi tu ce eşti pentru el?
Totul… Ştii sentimentul acela de „împreună”, fără ca cei doi să fie fizic unul lângă altul? Aşa suntem noi…
Şi fetele tale cum au primit vestea?
Le-am aşezat pe canapea şi le-am spus că vor avea un frăţior. Explozia care a urmat nu poate fi descrisă. Emma plângea şi spunea „eu plâng, dar să ştiţi că de fericire!”. Şi Alessia, la fel. De atunci şi până acum ele sunt fericite, nu mai ştiu ce să facă, Toma cînd le vede este cel mai fericit, ele nu pot sta fără el. Le este şi frate şi păpuşă… este aproape o simbioză între ei!
Imaginea ta este totuşi legată de Ilie Năstase…
Da!
Ce a spus când a aflat că eşti însărcinată?
Eeei, Ilie, ştii cum e el, a făcut nişte glume din categoria „cu cine o să semene copilul?” şi aşa mai departe, dar Ilie este un om cu un suflet foarte mare, este plin de iubire, aşa este el, un om foarte, foarte bun… Atât de mult îşi iubeşte fetele şi atât de mult mă respectă pe mine, încât atunci cînd îmi este mie bine este şi el fericit.
Tu ai rămas pentru el „doamna general”?
Nu pot spune asta, pentru ca şi eu m-am schimbat. Nu mai sunt generalul nimănui. Sunt un om mai liniştit, nu mai vreau să demonstrez nimic, vârsta asta te şi ajută să nu mai vrei să mulţumeşti pe toată lumea.
Am văzut că pe pagina ta de facebook nu te sfieşti să spui ce crezi. Ai stârnit dispute în comunitatea ta legate de subiectul refugiaţi, de tratamentul abuziv asupra copiilor din grădiniţa despre care s-a vorbit în ultima vreme…
Da, am exprimat doar câteva opinii, că încă n-am exprimat cam tot ceea ce aş vrea să exprim…În general, exprim şi mă exprim atunci cînd este vorba despre oameni şi intoleranţă. De pildă, faţă de oamenii aceia, refugiaţii. Mă gândesc că şi ei sunt oameni, nu? Uimitor, sunt oameni! Dacă ai ceva împotriva altor oameni, atunci ai o problemă. Aceia sunt oamenii care am putea fi noi, ştii? În orice secundă am putea fi noi! În ziua de astăzi nu mai ai siguranţa unei stabilităţi economice, politice, geopolitice şi-n orice secundă se poate întâmpla ca noi să fim acei refugiaţi. Am trei copii şi mă gândeam cu groază cum au făcut acele familii care erau mult mai înstărite decât familiile din România, cum s-au trezit oamenii aceia peste noapte fără nimic, cu copii în braţe pe care nu-i pot ajuta să nu moară de foame şi de frig, cum au fugit ca să-şi salveze copiii. Gândeşte-te la un nou născut! Cum fugi cu el? Unde? Şi după ce ai fugit cu el şi te-ai chinuit, ajungi într-o ţară unde ţi se închid uşile şi lumea ar vrea să dipari. Unde să dispari? Că eşti al nostru, din specia umană, eşti om! Conflictul acela nu l-a stârnit el, refugiatul. El fuge de nişte arme, arme cumpărate din ţările occidentale… Cum să le închizi uşa în nas? Ce mă interesează pe mine ce religie are omul acela? Da, sunt oameni răi printre ei, dar sunt oameni răi şi printre noi. Adică ne acceptăm criminalii şi hoţii noştri, dar nu putem accepta nişte copilaşi de câteva luni…
Ţi-e frică de ziua de mâine?
Am învăţat să nu-mi mai fie frică de ziua de mâine. Mi-a fost mult timp frică de ziua de mâine, dar îndată ce nu mi-a mai fost frică de ea, atunci şi ea, ziua de mâine, s-a îndulcit cu mine. Nu e un mambo-jambo al gândirii moderne, dar într-adevăr, de ce ne e frică, aia ni se întâmplă.
Ţi-a fost teamă să te căsătoreşti cu Răzvan, de aceea nu ai făcut-o până acum?
Nu, nici nu s-a pus problema… Amândoi suntem divorţaţi şi ne-am gândit că nu e nevoie de căsătorie, că e totuşi o hârtie… dar pe de altă parte, respectul faţă de relaţie impune şi o căsătorie.
Căsătoria e o hârtie?
Aşa am crezut iniţial, văzând cum se desface ea. Dar nu e numai asta. Hârtia e ceva ce societatea impune, dar acum cred că e ceva ce se face în faţa Lui Dumnezeu, care e mult mai important decât societatea sau hârtia… E important şi pentru copii. Trebuie să vadă o stabilitate, asta e important. Poate în viitor căsătoria nu va mai fi la modă, dar familiile vor avea nevoie să înveţe să facă acel gen de compromis necesar armoniei din casă, partenerii dintr-un cuplu, membrii familie, căci – ştii ceva? – nu putem trăi singuri. Sau nu toţi. Sunt unii care pot, dar, în general, omul nu e făcut să trăiască singur.
O să te cheme mereu Amalia Năstase?
Noi trăim într-o societate care are foarte multe puncte fixe şi pe mine oamenii m-au fixat într-un punct din acesta… Ştiu ca sunt Amalia Năstase şi, probabil, îmi vor spune aşa multă vreme, nu am de gând să-i corectez…
Şi când vei deveni Vasilescu?
Păi aş vrea să devin Vasilescu. Am vrut acum, la botez, dar era post şi nu s-a putut. Cât de curând, căci şi Toma merită să aibă părinţi căsătoriţi, aşa cum şi fetele au avut părinţi căsătoriţi.
Machiaj: Ioana Statulat, Official Makeup Artist Maybelline New York pentru România, Make-Up Artist Beauty District
Coafura: echipa Beauty District
