Anca Ungureanu și Adelina Ivan, jumătățile creative din ”Beans&Dots”

Anca Ungureanu este om de marketing și comunicare de mai bine de 16 ani, îndrăgostită de design și de cafeaua de specialitate. A terminat un MBA la Berlin, de unde și-a luat ideile unei afaceri fără pereche în București. Adelina Ivan este absolventă de design industrial, dar s-a impus ca designer vestimentar, apreciat pentru un stil minimalist, creativ. Prietenia lor a creat un spațiu inspirat, la mezaninul Palatului Universul din București.

”Beans&Dots”, boabe și puncte. De ce așa?

Anca Ungureanu: Căutam nume pentru afacerea la care visam și ne-am gândit la  acel ceva care să să spună exact ce suntem noi: cafea și design. ”Boabe”-le vin de la cafea, ”puncte”-le vin de la design. În plus, ne-am dorit un nume internațional în ideea că atunci când vom deveni mari ne va cumpăra cineva. Așadar, ”Beans&Dots”.

”Dots” pentru că punctul este elementul de început în orice proiect de desen și ne-am gândit că asta poate încorpora foarte frumos ce ne-am propus să facem: esență de cafea și design.

Adelina Ivan: ”Dots” e un gând ludic. Uită-te la partea de design a cafenelei sau intră în concept store și vei înțelege.
Intrăm în cafenea și căutăm contribuția Adelinei. Care este aceasta?

Adelina Ivan: Eu am terminat design industrial (nu de haine, așa cum s-ar putea crede), practic am făcut desen de obiect. Așa încât în proiectul nostru am desenat obiectele: mesele, de exemplu. Mai departe, în zona magazinului, am desenat rack-ul (raftul), grilajul. Apoi au venit arhitecții și au ținut în mână toată partea de proiectare și realizare.

Ce vă leagă pe voi două, dincolo de a avea împreună acest spațiu de antreprenoriat?

Adelina Ivan: Suntem prietene. Anca a fost clienta mea și cred că s-a atașat de ce făceam. Apoi ne-am gândit să facem un concept store. Dar ce fain ar fi să avem și niște cafea într-un colț! Apoi a ieșit o cafenea cu un concept store într-un colț. (râde)

Care au fost primele temeri sau rezerve înainte ca planul  vostru de afaceri să prindă contur?

Anca Ungureanu: Să construiești o afacere după chipul și asemănarea ta nu înseamnă neapărat profitabilitate. De cele mai multe ori, ce îți place ție nu este necesar să îi placă și consumatorului căruia te adresezi. Asta a fost prima temere: dacă vom vinde ce ne place nouă, ce bem, ce mâncăm, ce purtăm va fi o alegere înțeleaptă? Și am realizat că o afacere onestă este mai bună decât una înțeleaptă și am riscat în direcția asta.

S-a dovedit că nu am riscat foarte mult. Intuiția ne-a spus că sunt și alții care își doresc lucruri ca și noi. Așa încât, ce am construit a fost pe placul viitorilor noștri clienți, dar și prietenilor noștri, ”bulei” în care ne învârteam. În plus, acolo este mai mult decât un concept store, este un spațiu al comunității, unde oamenii se adună, schimbă gânduri, idei, se întâlnesc, vorbesc sau se distrează.

Ce crezi că îi ajută să se simtă ca într-o comunitate, câtă vreme vorbim despre un spațiu cafenea?

Anca Ungureanu: În primul rând spațiul, clădirea, care a început să funcționeze deja cu toate motoarele, aduce laolaltă oameni creativi din diverse industrii artistice, care au foarte multe lucruri în comun. Avem la subsol Teatrul Independent ”Apollo 111” și barul, la mezanin se află partenerii noștri, ”Talent Garden” și ”Mezanin Space”, la etaj există un spațiu de dans contemporan, un ”botanical bar”, mai avem o zonă dedicată artei contemporane, un studio de arhitectură și unul de sunet. Așa încât, am primit un public la care nu ne gândeam neapărat, un public corporate care, invitat fiind la evenimente în aceste spații, au aflat și de coffee-shop-ul nostru. Așa se face că afacerea a crescut organic și mult mai firesc decât am crezut noi că se va întâmpla.

Spune-mi câteva spații din Berlin cu care ai compara cafeneaua voastră?

Anca Ungureanu: Similar cu ”Beans&Dots” dar nu neapărat, dacă luăm în calcul și ”Mezanin Space” și ”Talent Garden”, este ”Voo Store” din Berlin, concept store și coffee-shop, care a fost un punct de inspirație pentru noi. Mai există concept store-ul de la parterul ”Soho Haus” din Berlin, care are o selecție de design la un alt nivel, pe care ni l-am dori și noi aici, dar cred că Bucureștiul nu este încă pregătit. Aceste două spații au stat la baza inspirației noastre atunci când am făcut alegerile pentru ”Beans&Dots”.

Care este spațiul în care îți place să stai când vii în cafenea și de ce?

Adelina Ivan: Mie mi place zona de lângă magazin, unde sunt două fotolii cu o măsuță. M-am obișnuit acolo.

Anca Ungureanu: E foarte simplu de răspuns: zona cu canapele, noi o numim zona de lounge. Inițial am avut doar mese și scaune în cafenea. Scaunele sunt primele lucruri pe care le-am cumpărat, de fapt. Am plecat de la ideea că facem un loc unde să savurezi cafeaua, deci ne trebuie altfel de scaune. Și am ajuns la cele pe care le vedeți, recuperate din niște școli din Transilvania. Și le-am cumpărat, le-am recondiționat. Toate acestea, înainte de a avea firma. Chiar ne gândeam că ne va fi imposibil să le decontăm. Nu din alte motive, ci pur și simplu pentru că voiam să fie proprietate a firmei. Ne-am dorit să construim o afacere ”by the book”, să avem toate actele, până la cel mai mic detaliu, în regulă, să nu pornim decât când avem toate autorizațiile, să respectăm litera legii, chiar dacă asta însemna pierdere de timp și de bani. Nu am vrut să fac niciun compromis pentru că știam clar că într-o afacere, compromisurile de la început de drum te pot costa mult mai mult ulterior. M-am folosit de toate lecțiile de la MBA-ul de la Berlin și mi-a luat un an să pun pe picioare această afacere.

Ai pronunțat cuvântul magic ”bani”, speranța ori coșmarul multora. Cum ați rezolvat problema investiției inițiale?

Anca Ungureanu: Și eu, și Adelina aveam niște economii proprii, pe care le-am pus laolaltă. Nu ne-am împrumutat nici de la prieteni, nici de la părinți. Eu am avut un apartament, pe care l-am vândut. După ce am rambursat creditul, m-am gândit ce fac mai departe. Banii rămași nu îmi ajungeau de o casă nouă, nici măcar de un avans. Atunci am zis că e mai bine să investesc în ceva ce îmi doresc, să cresc o afacere, apoi să îmi cumpăr și casa la care visez. Ca să îți răspund, am venit fiecare cu bani personali. O parte din echipamente le-am luat prin leasing financiar. Jobul meu de zi cu zi este într-o bancă, de unde practic am aflat de această opțiune de credit, despre care nu foarte multă lume știe. Am construit un business case, am făcut o prezentare, am aplicat ca orice alt client, am trecut prin interviuri cu oamenii din bancă, le-am explicat ce vrem să facem. Deci am trecut practic prin toate etapele prin care convingi un bancher să investească și am creat un precedent cu acest tip de leasing pentru echipamente mici. Fiindcă în general, ei finanțau echipamente pentru bucătării, restaurante, mai puțin coffee shop-uri pentru râșnițe sau mașini de cafea.

Care au fost cele mai mari dificultăți ale afacerii?

Anca Ungureanu: Să avem bani de salarii. În fiecare lună ne întrebam dacă vom avea suficiente încasări pentru a avea bani de chirie și de salarii. Dar am reușit să trecem peste asta fără să aducem bani de acasă.

Cum de nu ți-ai dat demisia pentru a îmbrățișa cu totul în zona de antreprenoriat?

Anca Ungureanu: Mie chiar îmi place munca din corporație. Sigur, și la ”Beans&Dots” mă ocup tot de comunicare. Dar pentru a-ți răspunde, nu m-am gândit o clipă să demisionez pentru că îmi place enorm slujba pe care o am acum.