Andreea Carețu (Miez): „Mi-a luat destul de mult să capăt curaj să îmi pot imagina un astfel de viitor, cu mine la cârma unei brutării”

Andreea Carețu (Miez): cum a ajuns cineva cu studii de teatrologie să-și deschidă o brutărie

Ai studiat domeniul teatrului și, din pasiune, ai ajuns să fii antreprenor. Cum s-a întâmplat această întorsătură de situație?

Nu a fost musai o întorsătură. Cu ideea că trebuie să fac teatru am ieșit din liceu, nu știu dacă mi s-ar fi potrivit cu adevărat însă. În timp, am înaintat în vârstă și am început să mă gândesc mai serios și la alte variante, căci deși mi-a luat mult să îmi recunosc asta, alegerile din trecut începeau să nu mi se mai potrivească. Am avut mereu pasiuni diferite, dar am crescut ca mulți dintre noi și cu multe prejudecăți legate de deciziile de carieră pe care le pot lua pentru a-mi fi bine. Au fost niște ani grei pentru mine aceia în care a trebuit să mă adun și să îmi recunosc că îmi place foarte mult să gătesc pentru oameni, pentru comunitatea din jurul meu. Dar mă bucur că în goana printre toate obstacolele astea am avut și destul sprijin de la oameni dragi, familie, prieteni, colegi. 

Este dificil să fii antreprenoare în România, mai ales ca proaspăt mămică?

Cred că este dificil să răzbești ca mic antreprenor, cu sau fără copii, și ca femeie și ca bărbat, mai ales în primii ani. Băiețelul meu s-a născut când brutăria urma să împlinească trei ani. Trecusem de greul cel mai greu, dar tot a urmat o perioadă dificilă în care a trebuit să fac un efort să deleg cam tot ce făceam înainte, fiind mereu prezentă în atelier. Sunt recunoscătoare că, forțată de împrejurări, am reușit să fac lucrurile să funcționeze fără mine. În primii doi ani părea absolut imposibil să ajung vreodată acolo. Și nu a fost un proces foarte lin.

Pe de altă parte, resimt acești ultimi trei ani (brutăria a împlinit 6 ani în decembrie 2022) ca pe o perioadă de stagnare creativă a brutăriei. Pentru că nu am mai avut decât în mică măsură disponibilitate să mă dedic muncii din atelier, lucrurile au rămas într-un fel înghețate în timp. Mă refer mai ales la pâine, căci aceasta reprezintă din punctul meu de vedere cel mai bine miezul brutăriei. Pregătirea pâinii cu maia, cel puțin așa cum o facem noi, presupune un proces lung, adesea de două zile, iar pentru a introduce un nou sortiment trebuie făcute multe teste, apoi predat procesul mai multor colegi, apoi verificate în timp mai multe variabile. Sper să nu mai dureze foarte mult până să pot fi iar prezentă în sensul acesta și să aduc un suflu nou rafturilor de pâine.

Cum reușești să te împarți între business și cei doi copii mici care sunt convinsă că au nevoie de multă din atenția, energia și dragostea ta?

Momentan îmi petrec mare parte a timpului cu copiii mei. Fetița mea are un și jumătate, iar băiețelul, trei ani. O dată pe săptămână petrec câteva ore rezolvând treburi organizatorice legate de brutărie. În paralel mai răspund la mesaje și telefoane de acasă pentru a rezolva diverse situații. Și mai rar ajung să muncesc în atelier pentru a face teste sau pentru a ajuta acolo unde suntem descoperiți.