Anthony Bourdain: “Nu există nimic mai politic decât mâncarea. Cine mănâncă? Cine găteşte? De ce oamenii gătesc ceea ce gătesc?”

Anthony Bourdain ne-a făcut pe toţi să înţelegem că mâncărurile ne pot face să călătorim peste tot în lume. Americanul ne-a arătat că fiecare farfurie lasă în urmă părţi din ţările prin a căror bucătării intrăm. Moartea lui Bourdain ne-a luat pe toţi prin surprindere. La doar 61 de ani, celebrul chef şi omul care a reuşit să revoluţioneze emisiunile de televiziune de travel & cooking a decis să plece din această lume. Nu înainte, însă, de a ne arăta pasiunea sa pentru lumea fascinantă a gastronomiei mondiale. Şi nu numai. Bourdain a făcut ca fiecare farfurie pe care a mâncat-o să spună o poveste. O poveste despre mâncare, dar şi despre oamenii care o fac şi despre locurile de unde provine. 

Anthony Bourdain în timpul unui interviu acordat pentru The Canadian Press pe 31 octombrie 2016

A devenit om de televiziune după ce a scris, în 2000, “Kitchen Confidential”. O carte de succes care a anunţat şi impactul enorm pe care l-a avut Bourdain în televiziune. Iar primul său show, difuzat la Food Network, “A Cook’s Tour” a fost un hit. Emisiunea era un jurnal extrem de călătorie în care Bourdain vorbea despre experienţele sale gastronomice. Unele extreme. Însă poveştile din aceea emisiune au fost incredibile. 

Datorită producţiei “No Reservations” de la Travel Channel şi, mai apoi, “Parts Unknown” de la CNN, l-au făcut pe Bourdain să ajungă în inimile tuturor. Emisiunile sale erau o combinaţie minunată între jurnalism cultural şi eseu personal. Plin de umor şi extrem de inteligent, Bourdain reuşea să spună nişte poveşti rar găsite. 

Anthony Bourdain şi Debbie Harry (recunoscută pentru cariera sa din timpul trupei Blondie)

Căutând poveştile celor mai interesante mâncăruri, ajungi să descoperi lumea

În 2006 Bourdain se aventurează să descopere mâncărurile din Beirut. Călătoria sa este, însă, întreruptă de războiul dintre Israel şi Hezbollah. Aşa că Bourdain începe să se concentreze pe acest eveniment, emisiunea spunând poveştile unor locuri implicate direct în acţiunile războinice:

În 2011, Bourdain îşi duce emisiunea sa “No Reservations” în Haiti după ce această zonă a lumii fusese devastată de cutremur. Iar episodul acesta se concentrează în a examina naţiunea respectivă, aflându-i poveştile pline de sărăcie, însă şi mâncărurile incredibile, făcute din mai nimic. Şi lucrurile nu se opresc aici. Bourdain ridică şi o problemă socială: emisiunea lui contribuie în vreun fel situaţia precară din aceea zonă, promovând turismul axat pe sărăcia de acolo:

Ce l-a făcut pe Bourdain să fie un jurnalist incredibil era tocmai faptul că îşi punea întrebări. A acceptat că nu ştia totul, că putea să greşească. Şi începea fiecare întâlnire cu gândul că putea învăţa câte ceva de la fiecare. Aşa a putut să le asculte poveştile şi să ni le prezinte şi nouă. Poţi să călătoreşti în toată lumea şi să colecţionezi experienţele de acolo ca pe nişte trofee pe care le poţi pune în albume foto sau poţi, aşa cum a făcut Bourdain, să vezi fiecare loc nou ca pe unul cu care trebuie să interacţionezi, aşteptând să schimbe, poate, ceva în tine. 

Chiar şi pentru cineva care nu este gurmand sau interesat în vreun fel de gastronomie, să îl vezi cum mănâncă şi cum vorbeşte despre mâncare era incredibil. Pentru Bourdain mâncarea era o expresie fidelă a culturii fiecărui loc. Era geografie, era economie, era politică. Era despre oamenii care trăiau acolo, dar şi despre cei care o cumpărau sau o consumau. Şi de multe ori, în aventurile sale avea invitaţi – l-a învăţat pe Barack Obama arta vietnameză a supei cu noodles. 

Ce ne lasă Anthony Bourdain? 

Dacă nu l-ai urmărit până acum, ar trebui să recuperezi repede timpul pierdut. 

1. Ce să citeşti: Kitchen Confidential (2000)

Cartea care l-a pus pe Bourdain pe radarul nostru de interes. Aici ne arată cum funcţionează bucătăria unui restaurant. Şi ne oferă un ghid despre lucrurile pe care să nu le faci sau să nu le mănânci. De exemplu, nu ar mânca într-un restaurant în care toaletele sunt murdare. Nu ar mânca scoici, decât dacă l-ar cunoaşte pe bucătar şi ar avea încredere în el. Sau nu ar comanda peşte lunea, decât dacă ar mânca într-un restaurant cu pretenţii (cel puţin 4 stele) şi ar şti sursa de unde provine acesta.  

2. Ce să asculţi: 

Times Talk – Interviul pe care îl are cu chef-ul Danny Bowien şi jurnalistul The Times, Kim Severson

3. Ce să vezi: Parts Unknown

Am pus mai sus o parte din emisiunea pe care a făcut-o cu Barak Obama în timpul vizitei oficiale pe care acesta a făcut-o în Vietnam. Las mai jos şi o parte din episodul din Maroc care este, de asemenea, foarte interesant. Bourdain nu s-a ferit niciodată să vorbească despre droguri, precum cocaină sau heroină. Iar atunci când a vizitat Marocul i-a învăţat pe oamenii de acolo cum să facă dulciuri care să conţină haşiş. Din cauza filosofiei canalului de televiziune pe care îl reprezenta, nu le-a putut gusta în emisiune. 

Şi nu putem să nu spunem ceva despre comentariile sale despre politica externă. În episodul despre Iran din aceeaşi emisiune, Bourdain experimentează ospitalitatea iraniană în adevăratul sens al cuvântului, mâncând la o familie acasă. Deşi i-a luat foarte mult timp pentru a primi accesul să se ducă în Iran, s-a bucurat incredibil să cunoască o ţară total diferită de cum este ilustrată în media. O experienţă foarte faină pe care a reuşit să ne-o transmită prin intermediul episodului despre Iran din Parts Unknown: