Art Safari, o expoziţie de artă inedită

Arta cucereşte (din nou) Bucureştiul! Ediţia din 2017 a Pavilionului muzeal – Art Safari se va desfăşura în perioada 19 mai – 18 iunie 2017, la Galeriile Kretzulescu (Calea Victoriei 45, lângă Muzeul Naţional de Artă al României). Ca în fiecare an, la Pavilionul Art Safari sunt invitate să expună galeriile de artă româneşti şi internaţionale, în urma unui proces de selecţie realizat de un consiliu consultative format din experţi internaţionali care contextualizează noile direcţii curatoriale din artă.

Proiectul propus de Mobius Gallery în acest an, în cadrul Programului Paralel, este instalaţia video Allegoria Sacra şi aparţine grupului AES+F compus din patru artişti de origine rusă. Preocupat de fotografie în principal, apoi de video, grafică computerizată şi modelarea 3D, dar şi de moduri tradiţionale de reprezentare, AES+F stârneşte cu fiecare proiect noi controverse în arta contemporană. Am stat de vorbă cu Roxana Gamat, organizatoarea acestui proiect.

Cu toate acestea cine sunt AES+F şi care este nota de noutate pe care o aduc? Când s-a înfiinţat grupul?

Cea mai simplă cale de a cunoaşte un artist este să îi urmăreşti creaţiile, să te apropii de arta sa. Am să vă povestesc în mare biografia colectivului artistic AES+F, dar vă garantez că ceea ce va rămâne, la final, în memoria oamenilor, este lucrarea cu care ei se vor întâlni.

Gruparea artistică AES+F a fost înfiinţată în 1987, de către arhitecţii conceptuali Tatiana Arzamasova şi Lev Evzovich, împreună cu designerul multidisciplinar Evgeny Svyatsky. Cu un portofoliu de expoziţii internaţional datând încă din 1989, grupul s-a extins odată cu alăturarea lui Vladimir Fridkes, în 1995. Demersul artistic al grupului AES+F a evoluat la intersecţia dintre fotografie, video şi tehnologiile digitale, deşi rădăcinile creaţiilor sale se regăsesc în mod constant în mediile tradiţionale – în special sculptură, dar şi pictură, desen şi arhitectură. Desfăşurat pe fundalul unui dialog poetic extrem de sofisticat, susţinut între toate aceste medii de exprimare, AES+F prezintă publicului un narativ grandios în care sunt explorate valorile, viciile şi conflictele culturii contemporane, în contextul amplu al scenei globale.

Lucrările grupului AES+F au devenit celebre la nivel internaţional în 2007, când grupul a expus în cadrul Pavilionului Rusesc, la cea de-a 52-a ediţie a Bienalei din Veneţia, reprezentând Rusia cu lucrarea Last Riot, o instalaţie video multichannel de o incredibilă originalitate – trăsătură ce avea să devină marca estetică a operei AES+F. Metaforă şi în acelaşi timp tulburătoare punere în scenă a celor mai acute conflicte ce devorează la nivel global societatea contemporană, seria de lucrări a continuat cu The Feast of Trimalchio (2009), expusă la Veneţia, şi cu Allegoria Sacra (2011), care a debutat în cadrul celei de-a 4-a ediţii a Bienalei din Moscova. Lucrările au fost reunite sub titlul The Liminal Space Trilogy, fiind premiate în septembrie 2012 la Martin-Gropius-Bau, în Germania, şi la Moscow Manege, Rusia. Trilogia a fost expusă la Muzeul de Artă din La Chaux-De-Fonds, Elveţia (iunie-septembrie 2014), la galeria de artă Albright-Knox din Buffalo, New York (iunie-septembrie 2015). Tot în 2015, în cadrul celei de-a 56-a ediţii a Bienalei din Veneţia, AES+F a prezentat un nou proiect intitulat Inverso Mundus. Lucrarea a fost expusă în Bucureşti,în toamna anului 2016 la Mobius. A fost de altfel prima expoziţie de amploare a grupului în România.

Pentru proiectul Allegoria Sacra, AES+F au câştigat premiul Sergey Kuryokhin Award 2011, premiul Kandinsky Prize 2012, marele premiu NordArt Festival 2014, precum şi Pino Pascali Prize 2015 (a 18-a ediţie)

De asemenea, AES+F au primit Medalia de Bronz (2005) şi Medalia de Aur (2013) din partea Academiei Naţionale de Arte Frumoase din Rusia. Timp de peste un deceniu, lucrările create de AES+F au fost cap de afiş la cele mai importante festivaluri şi bienale de artă contemporană din lume – pe lângă cele din Moscova şi Veneţia enumerându-se şi cele din Adelaide, Gwangju, Havana, Helsinki, Istanbul, Kiev, Lille, Lyon, Melbourne, St Moritz, Sydney, Taipei, Tirana şi Toronto. De asemenea, lucrările lor au fost prezente la evenimente dedicate noilor media – ARS Electronica (Linz), Mediacity Seoul şi Video Zone (Tel Aviv), dar şi fotografiei FotoFest (Houston), Les Rencontres d’Arles şi Bienala de Fotografie din Moscova.

În prezent, AES+F include în portofoliul său peste 100 de expoziţii organizate în muzee, spaţii expoziţionale şi galerii de pe scena de artă internaţională. Printre instituţiile de prestigiu din Europa, dedicate artei contemporane, în ale căror colecţii se găsesc lucrările grupului AES+F se numără Moderna Museet (Stockholm), Sammlung Goetz (Munich), Neue Galerie Graz, Maison Européenne de la Photographie (Paris) şi Centre Georges Pompidou (Paris). În Rusia, AES+F se află în cele mai importante colecţii de artă, inclusiv în Muzeul de Artă Multimedia din Moscova, Muzeul de Artă Modernă din Moscova, Galeria de Stat Tretyakov, precum şi în Muzeul Naţional Rus din St Petersburg. Recent, în urma unei analize a scenei de artă contemporană din Rusia, grupul AES+F a fost inclus în topul celor mai importanţi artişti consacraţi, alături de cuplul artistic Ilya & Emilia Kabakov şi Erik Bulatov.

De ce un artist colectiv şi nu artişti individuali? Care este “metoda” de lucru şi cum se desfăşoară procesul de creaţie? Care sunt principalele teme pe care AES+F le abordează?

De ce Beatles şi nu John Lennon? Cât despre metodă, aceasta tine mai degrabă de un anume tip de fuziune şi de felul în care cei patru artişti rezonează în jurul unui concept anume. Fac schimb de idei, discută, dezbat, până ajung în acel moment de graţie în care văd Ideea. Iar în momentul în care au atins acel punct, trec la următoarea etapă, la munca propriu-zisă. Planifică, detaliază, îşi împart rolurile – pentru că în definitiv fiecare are un punct forte şi propriile sale preferinţe – şi fiecare acoperă acea parte din lucrare pe care o stăpâneşte cel mai bine. În final, fiecare creaţie artistică a grupului AES+F este un construct realizat din patru perspective diferite, care înglobează viziuni diferite asupra unui singur concept. Astfel, realizarea unei lucrări se transformă într-un proces în cadrul căruia fiecare are rolul său bine definit, iar dacă privim cu atenţie rezultatul muncii lor, sunt uşor detectabile elementele care stau la baza formării artistice a fiecăruia dintre membrii AES+F.  Ce frapează cred, în mod constant, este vocabularul vizual,  extrem de elaborat şi echilibrat din punct de vedere estetic, deşi tematic grupul nu operează cu metafore prea complexe. Dar efectul lucrărilor lor este aproape întotdeauna unul hipnotic – de cele mai multe ori, oamenii revin pentru a viziona a doua, a treia sau chiar a patra oară proiecţia. E ca şi când ai privi o pânză aflată în perpetuă mişcare. Sunt detalii pe care le descoperi uneori abia la a doua sau a treia vizionare.
Temele abordate de AES+F sunt de cele mai multe ori comentarii sociale, există foarte multă ironie în lucrările lor şi, în acelaşi timp, foarte multă poezie.  Sigur, nivelul de înţelegere şi cheile de interpretare a lucrărilor AES+F diferă de la un individ la altul, depinzând foarte mult de bagajul de cunoştinţe şi de sensibilitatea fiecărui receptor în parte – dar asta se întâmplă în mod firesc cu toate lucrările de artă. Spre exemplu, dacă luăm în considerare instalaţia video Inverso Mundus, pe care am expus-o în spaţiul galeriei timp de o lună, în toamna anului trecut… Pornind de la titlul lucrării, din start sunt două variante de interpretare: Lumea Invers sau Lumea în versuri (pentru că inverso provine din italiană şi are două sensuri – invers pe de o parte, iar pe de altă parte, în italiana veche, înseamnă în versuri). Şi sigur, parcurgi lucrarea şi vezi cum gunoierii acoperă în deşeuri oraşul, în loc să îl cureţe, vezi cum săracii dau de pomană bogaţilor, cum femeile se transformă în opresori ai bărbaţilor – şi te gândeşti că da, acum privesc o interpretare a lumii pe invers. Dar dacă zăboveşti puţin asupra imaginilor, îţi dai seama că este foarte posibil ca lucrurile să nu fie deloc prezentate invers, ci fix aşa cum sunt: oamenii murdăresc planeta, bogaţii devin mai bogaţi pe spezele celor care nu au posibilităţi materiale, iar femeile, deşi considerate slabe de-a lungul istoriei omenirii, au abilităţi de torţionare atunci când îşi propun.  

Ştim că cei patru artişti au participat de câteva ori la Bienala de la Veneţia şi au fost prezenţi la Mobius Gallery cu un proiect prezentat chiar în cadrul Bienalei din 2015. Ne puteţi spune mai multe despre acest proiect? Cum şi când s-a întâmplat alăturarea AES+F  cu Moebius Gallery Cum a fost receptat de publicul de atunci?

Grupul AES+F are într-adevăr  prezenţe multiple la festivalurile şi bienalele importante de artă contemporană de pe scena internaţională, iar  lucrarea pe care am expus-o în toamna anului trecut la Mobius, Inverso Mundus, este cea mai recentă producţie a grupului şi a fost expusă în cadrul celei de-a 56-a ediţii a Bienalei de Artă de la Veneţia. În ceea ce priveşte colaborarea cu Mobius – totul a pornit de la un artist exchange, un schimb de artişti între galerii. Galeria Triumph din Moscova era interesată de organizarea unei expoziţii personale a artistului Roman Tolici, reprezentat de Mobius. Am propus această formulă celor de la Triump şi astfel am oferit publicului din România una dintre cele mai spectaculoase expoziţii organizate vreodată la noi, eveniment care fost posibil datorită echipei extraordinare de la 360Revolution. Apoi, lucrurile s-au legat interesant, în sensul că în acest moment Mobius co-reprezintă grupul AES+F, alături de o întreagă reţea de galerii care acoperă o mare parte a globului, de la Moscova la Sao Paulo, Melbourne, Sydney, Hong Kong, Tokyo, Barcelona.

Care este proiectul care va provoca de astă dată publicul Pavilionului de Artă Bucureşti – Art Safari 2017?

Allegoria Sacra este lucrarea pe care Mobius o propune anul acesta publicului Art Safari, în cadrul Programului Paralel. Alături de lucrările Last Riot şi The Feast of Trimalchio, care au fost expuse la Bienala de la Veneţia în 2007, respective 2009, Allegoria Sacra formează seria The Liminal Space Trilogy. Conceptual, lucrarea are la bază pânza lui Giovanni Bellini (pictor italian renascentist, reprezentant al şcolii veneţiene), intitulată Alegoria Sacră, aflată în prezent la Uffizi, cel mai cunoscut muzeu de artă din Florenţa, în care poate fi văzută o impresionantă colecţie de pictură renascentistă. Subiectul pânzei este un mister pentru istoricii de artă, însă una dintre interpretările date este cea conform căreia pictura lui Bellini înfăţişează Purgatoriul.

Această imagine misterioasă a fost cea care generat crearea lucrării pe care o veţi întâlni la cea de a patra ediţie a Pavilionului de artă Bucureşti – Art Safari, la etajul III.
Adusă în contemporaneitate, tema purgatoriului s-a încadrat – în viziunea grupului AES+F – în spaţiul unui aeroport generic. Oamenii din toate colţurile lumii, prinşi între două lumi – cea pe care tocmai au părăsit-o şi următoarea destinaţie – coabitează într-un spaţiu provizoriu, fiecare închis în sine însuşi, străin de cei din jur şi, în acelaşi timp, conectat de toţi ceilalţi. Într-un astfel de spaţiu de tranzit, graniţele a ceea ce este real se topesc. Lumea, aşa cum o definim, devine un univers al incertitudinilor, în care totul este posibil. Planurile se dizolvă unele în altele, personajele îşi creează propriile mitologii, dramatismul este generat într-un registru intern – peste tot planează o stare de aşteptare perpetuă şi, în acelaşi timp, asumată de toţi cei care o trăiesc.

Allegoria  Sacra este o instalaţie video care va fi prezentată pe 3 canale de proiecţie, pe un perete de 12 metri lungime. Proiecţia durează 39 minute şi va rula ciclic pe toată perioada expoziţiei.

Ce dificultăţi (tehnice) credeţi că veţi întâmpina în realizarea proiectului?

Nu cred că vom avea dificultăţi tehnice pentru că vom lucra tot cu echipa 360Revolution, care a asigurat derularea în condiţii tehnice excelente a expoziţiei Inverso Mundus.
În cazul prezentării unor lucrări la asemenea scară, totul trebuie să fie perfect, la nivel de pixel, fără absolut nicio exagerare. De altfel, provocarea pe care o aduce lucrul cu artişti aflaţi la un nivel atât de înalt în cariera lor artistică este una destul de mare – şi nu mă refer doar la ansamblu, ci şi la detaliu. Totul trebuie să fie cât mai aproape de perfecţiune. Şi este firesc să existe astfel de pretenţii, pentru că, dacă le privim lucrările, observăm aceeaşi exigenţă şi rigurozitate în creaţia lor, pe care o regăsim în cerinţele pe care le impun în momentul unei colaborări. 

Este pregătit publicul român pentru o astfel de provocare?

Depinde despre ce segment de public vorbim. Faptul că ne punem problema unei provocări aduse publicului vorbeşte despre cât de necesară este prezenţa unor astfel de expoziţii în ţară. Cred însă că gradul de pregătire a publicului pentru astfel de experienţe ţine foarte mult de cei care activează în zona culturală, de calitatea evenimentelor artistice pe care noi le punem la dispoziţia oamenilor, de felul în care comunicăm cu ei, de instrumentele de informare pe care le oferim. Ce îmi doresc eu este ca oamenii să se apropie de artă fără prejudecăţi. Nu există bine sau rău, corect sau greşit în felul în care interacţionăm cu arta şi mai ales cu arta contemporană. Este acelaşi lucru cu a citi o carte sau a viziona un film – poate să îşi placă sau nu, poţi învăţa ceva sau nu, poate să îţi modifice viaţa sau nu. Nu te pune nimeni să scrii o teză de doctorat despre ce ai înţeles din cartea sau din filmul respectiv. Întâlnirea dintre individ şi lucrarea de artă este o experienţă personală, intimă a celui care participă la acest eveniment. Dacă te apropii de o lucrare de artă  crispat că TREBUIE să înţelegi ceva anume din acea lucrare, ratezi fix întâlnirea cu acea lucrare de artă. Sigur că pe măsură ce vezi mai mult, pe măsură ce intri în galerii şi în muzee, vizitezi expoziţii şi participi la vernisaje, parcurgi albume de artă şi stai de vorbă cu artişti, capacitatea de percepere şi înţelegere a fenomenului creşte şi încet, încet, se dezvoltă repere, începi să ai standarde, preferinţe, începi să formulezi un limbaj – care, atenţie! – este unul propriu, îţi aparţine şi nu trebuie să se conformeze limbajului academic. Oamenilor nu trebuie să le fie jenă să pună întrebări atunci când simt nevoia să afle mai mult, iar dacă cel întrebat livrează un răspuns prea elitist, sugestia mea este să nu-l iertaţi şi să cereţi explicaţii până când înţelegeţi. Cel mai deschis şi mai onest public cu care am interacţionat până acum, cel de la care eu, la rândul meu, am învăţat foarte mult, a fost format din copii şi tineri, care pot pune cele mai neaşteptate întrebări, care atunci când nu au înţeles ceva au insistat cu “ce înseamnă?” şi “cum adică?” până când le-am dat un răspuns care avea coerenţă pentru ei, un răspuns din care ei au putut sustrage informaţiile pe care le-au putut integra în sistemul lor de înţelegere. Ne bucurăm că anul acesta programul educational dedicat copiilor a fost extins pe două zone: Art Safari Kids şi Art School by Rembrandt.
În consecinţă, de artă trebuie să ne apropiem cu deschidere şi curiozitate, fără prejudecăţi, preconcepţii şi temeri nefondate. Aşadar, vă aşteptăm la cea de-a patra ediţie a Pavilionului de Artă Bucureşti – Art Safari.