Atunci când aştepţi pe cineva să te salveze. Seriale despre realitatea ascunsă a lumii: cultele

Trăim într-o lume în care luptăm zilnic să ne integrăm. De la alegerea hainelor la cea a vorbelor. De la alegerea relaţiilor la alegerea joburilor. Ne luptăm zilnic cu întrebarea ce vor spune ceilalţi despre mine. Iar această lume complicată uneori este prea grea, prea greu de suportat. Şi atunci, cineva îţi întinde o mână. Şi îţi face cunoştinţă cu o lume simplă, în care poţi străluci doar fiind unul dintre ei. O lume în care nu trebuie să munceşti ca să te integrezi pentru că acest lucru va veni la de sine… trebuie doar să crezi.

Cam aşa începe orice poveste în care vorbim despre anumite culte (religioase sau nu). Un loc simplu în care intri pentru că ai încredere într-un lider extrem de carismatic. O evadare dintr-o lume prea greu de suportat, convins fiind de idealurile (mini)comunităţii în care intri.

Ce trebuie să faci tu? Să crezi. Ce îţi oferă ei în schimb? Totul. Sau cel puţin, liniştea unei comunităţi în care nu trebuie să te mai lupţi să te integrezi.

Sună convingător, nu? Însă, ca de fiecare dată în viaţă, există mereu un „dar”. În realitate, chiar trebuie să munceşti să meriţi să faci partea din această lume perfectă. Să renunţi la familie. Şi la toţi cei dragi. Să renunţi la hainele tale. Şi la orice contact cu exteriorul. Să renunţi la numele tău. Să furi. Să ucizi. Sau chiar să te sinucizi.

Cultele sunt, de fiecare dată, văzute din afară ca nişte grupări dubioase, greşite, îngrozitoare chiar. Însă, pe cât de nebuneşti în gândirile lor, cultele sunt extrem de interesant de analizat şi de învăţat din „greşelile” lor. Iar fascinaţia lor nu avea cum să nu fie puternic prezentă şi printre producătorii de seriale. Aşa că vă invit astăzi la o mică incursiune în viaţa a trei culte diferite. Le luăm în ordinea intensităţii.

Vrei să fii unul dintre ei? Religia este calea – THE PATH

Meritul lui Hulu este acela că a reuşit să transforme conceptul de serial despre culte religioase, aducându-i o aură de oh-so-sexy. The Path îl are în centrul acţiunii pe Eddie (Aaron Paul), un membru al grupării fictive Meyerist Movement care începe să se îndoiască de loialitatea sa faţă de idealurile comunităţii din care face parte. Drama apare atunci când Eddie trebuie să aleagă între crezul său şi binele familiei sale.

Revelaţie sau paranoia – acesta este dualismul care stă la baza dramei create de Jessica Goldberg. Aflăm cum se vede lumea prin ochii unui cult religios. Vedem cum reuşeşte un lider enigmatic şi carismatic să îşi conducă oamenii. Şi descoperim mult jargon mistic.

Lansat anul trecut, The Path are deja două sezoane lansate. Iar Hulu a confirmat deja sezonul următor.

Eşti pregătit să mergi şi mai departe? All politics is a personality cult – AHS: CULT

Ce ne arată fiecare cult? Dorinţa de a avea cât mai mulţi adepţi. De a-i face şi pe ceilalţi oameni să creadă în adevărul lor. Sună foarte asemănător cu dorinţele altor tipuri de grupări: politice.

Iar noul sezon din American Horror Story ne vorbeşte exact despre asta. Aşa cum spunea Kai (Evan Peters) în serial, all politics is a personality cult. Iar personajul lui este liderul unei grupări care încearcă să (re)aducă America (şi evident, lumea) pe drumul bun (vă sună cunoscut let’s make American great again?).

Asemenea unui animal de pradă, Kai îşi analizează victimele. Îşi alege oameni care şi-au pierdut calea. Şi le oferă exact argumentele de care au nevoie pentru a-i convinge să fie partea din mişcarea lui. Pentru schimbarea pe care şi-o doreşte intră în politică – primul pas: subjugarea puterii locale. Violenţă. Crime. Teroare. Şi Kai începe să preia puterea şi să primească adepţi.

Dar ce ne arată Ryan Murphy în acest sezon? Că lumea în care trăim astăzi poate să se schimbe în doar câteva clipe. Evident, americanii au trăit cumva acest lucru la finalul anului trecut – de altfel, sezonul AHS de acum începe cu momentul câştigării alegerilor de către Donald Trump. Iar această instabilitate socială poate să aibă un impact extrem de puternic în rândul oamenilor (aşa cum se întâmplă în serial). Frustrarea, nesiguranţa şi dorinţa unui obiectiv fixat de un lider carismatic şi impunător stau la baza justificării alegerii de a intra în acest cult. Iar dorinţa de a fii parte din această comunitate îi face pe toţii adepţii să nu dea înapoi de la nimic: nici de la crimă.

Mai sunt doar 2 episoade (în fiecare miercuri apar noi episoade în România) şi vom afla dacă grupul condus de Kai îşi va atinge obiectivul sau dacă cineva – poate Ally (Sarah Paulson)? – reuşeşte să îl oprească.

De cât de multe lucruri eşti în stare să faci pentru crezul tău şi pentru a rămâne unul dintre ai tăi … acesta este elementul horror din American Horror Story: Cult.

Dar cum ar arăta o lume în care ei ar fi la putere? Ireal – THE HANDMAID’S TALE

Şi dacă vrem să vedem cum ar arată o ţară în care ei să câştige, ne uităm la lumea propusă în The Handmaid’s Tale. Peste noapte America se schimbă. Dar nu ca în realitatea de după Trump. Şi nici ca în realitatea lui Kai din AHS: Cult. Ci mult, mult, mult mai rău. În The Handmaid’s Tale este o lume în care femeile nu au nicio putere. În care singurul lor rol este acela de a face copii cu stăpânii lor. Copii care nu vor fi ai lor, ci al stăpânelor lor. Şi pe care îi vor vedea câteva minute după naştere. O lume în care ideea unui cult religios devine lege. Şi toată lumea trebuie să se supune, altfel o să fie pedepsit: bătut, mutilat sau omorât.

Adepţii au puterea. Însă cât timp va trece până când vor conştientiza sacrificiile pe care trebuie să le facă pentru a urma crezul liderilor lor. Şi ce se întâmplă atunci când durerea pe care o provoacă celorlalţi va începe să lase urme în sufletul lor. Atunci când urmele respective îşi vor adâncii şanţurile vor apărea sensibilitatea, umanitatea şi revolta.

Şi cât de departe este această realitate fictivă? Nu mai devreme de săptămâna trecută republicanul Scott Allen spunea că femeile ar trebui să fie forţate să procreeze pentru binele forţei de muncă americane. Evident, declaraţia a stârnit o mini revoltă digitală, dar asta nu înseamnă că nu putem observa asemănarea dintre cele două gândiri, din nefericire una dintre ele este reală.  

Serialul este atât de bun încât te revoltă. La sfârşitul fiecărui episod rămâi cu un gust amar, cu o gând mocnit de revoltă, dar şi cu o teamă sinceră că această realitate fictivă poate să se materializeze (mai ales dacă eşti femeie). 

Înspăimântător de bine scris şi jucat (cu Elisabeth Moss într-un super rol), The Handmaid’s Tale ne aşteaptă în lumea sa în 2018 pentru sezonul 2. Până atunci, trebuie să vedeţi primul sezon al uneia dintre cele mai bune producţii ale acestui an.

Şi dacă subiectul acesta te-a captivat, îţi mai recomand şi câteva filme din acelaşi univers: The Master (2012), Jesus Camp (2006) sau Martha Marcy May Marlene (2011).

Sau poate vreţi o abordare mai uşoară a subiectului. Aşa că vă recomand serialul de comedie Unbreakable Kimmy Schmid (îl găsiţi pe Netflix). 

Andreea Toma e foarte tânără şi a văzut atât de multe seriale, încât nici ea nu le mai ştie numărul. E super specialistă în social media, digital project management şi alte câteva denumiri bune pentru o #Millennials. Şi scrie la fel de bine precum povesteşte sau imaginează campanii. Azi e guest writer pe life.ro.