Criticul de film Cristi Mărculescu face o trecere în revistă a filmelor semnate de Nae Caranfil care au fost puncte de cotitură pentru cinematografia românească sau care merită revăzute de public. Pe Nae Caranfil îl ştiu mulţi. Ne-a învăţat cum fumează milionarii (Filantropica), ne-a dat singura epopee cinematografică de după ’89, a făcut film de epocă despre scriitori celebri (Dolce far niente) şi-a explorat umoristic marele jaf comunist (Closer to the Moon). S-a jucat şi de-a muzicalul (6.9 pe scara Richter) şi de-a road-movie (Asfalt Tango). Separat şi prin maniera de-a face film, accesibil hollywoodiană şi prin impactul mare la public (suficient de pop-cultural cât să fie citat/plagiat prin reclame la pseudo-brânze) de generaţia Noului Val, domnul Caranfil şi-a construit un status şi un fan-base extrem de invidiabil. Cele 7 filme cu care-a delectat spectatorii, odată revăzute, se cer re-evaluate. Ce rămâne, ce s-a ofilit, şi mai ales, care sunt cele mai „re-watchable” filme ale lui Caranfil?