Aventuri financiare la 15 ani: „Mi-ar plăcea să dau meditații copiilor mai mici decât mine și cu banii strânși să-mi iau o mașină”

Limba română inundă de proverbe și zicători legate de a economisi, a avea grijă de bani și a investi, expresii pe care le învățăm în școală de mai bine de 40 de ani.

Cel puțin, cei care facem parte din generațiile X sau Millenials suntem familiarizați cu expresii de genul „a pune ban pe ban” sau „să-ți faci vara sanie și iarna car”, însă educația financiară în adevăratul ei sens al cuvântului, am deprins-o doar din „școala vieții”, nicidecum în școală sau în familie.

Azi, educația financiară nu este doar o abilitate utilă, ci o necesitate vitală care formează adulții responsabili de mâine. Un studiu recent realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) dezvăluie că peste 60% dintre părinții din România evită complet acest subiect cu copiii lor. Mulți consideră că educația financiară ar trebui să fie responsabilitatea școlii sau să fie învățată prin experiențe de viață.

Mai mult decât atât, datele Băncii Naționale a României (BNR) spun că doar 25% dintre tinerii români au cunoștințe financiare de bază, cum ar fi înțelegerea dobânzilor și a economiilor. Această lipsă de cunoștințe poate conduce la dificultăți în gestionarea bugetului personal și în luarea deciziilor financiare informate. Pe de altă parte, un studiu recent realizat de Banca Comercială Română (BCR) în colaborare cu compania Cult Market Research arată că 70% dintre părinți consideră că discuțiile despre bani sunt importante, dar doar 30% dintre aceștia își fac timp să abordeze acest subiect cu copiii lor. Aceasta evidențiază o diferență semnificativă între recunoașterea importanței și acțiunea efectivă. Conform datelor reieșite din acest ultim studiu:

• 46% dintre părinți consideră că prima discuție despre bani cu copiii ar trebui să aibă loc între 7 și 10 ani.
• 66% dintre părinții care au copii cu vârste cuprinse între 12 și 14 ani le oferă acestora cel mai adesea un buget lunar mai mic de 300 de lei
• 37% dintre adolescenți consideră că părinții nu vor să le cumpere tot ce își doresc
• Principalele cheltuieli ale adolescenților constau în „ieșiri în oraș” (51%), îmbrăcăminte și încălțăminte (47%)

Descoperă întregul studiu aici.

Cum se raportează generațiile de azi la bani? Avem azi pe canapea o adolescentă alături de mama ei. Într-o discuție plină de învățăminte și umor, Mădălina Cojocaru îi arată Kirei cum să jongleze cu bugetul fără să scape mingea economiilor. Împreună descoperă că banii nu cresc în copaci, dar pot crește într-un cont de economii bine gestionat. Lecția lor? Că planurile mărețe încep cu pași mici, dar hotărâți – și un strop de curaj să visezi mai departe.

Cum se gestionează bugetul în adolescență și cum se face un plan de viață

Mădălina: Kira, tu ești o tânără liceană, iar de vreo doi ani ai început să gestionezi un buget lunar. Voiam să te întreb: te-ai gândit să muncești ca să câștigi mai mulți bani? Dacă da, ce ți-ar plăcea să faci pentru acești bani?

Kira: Da, chiar m-am gândit la asta! Mi-ar plăcea să dau meditații copiilor mai mici decât mine, la matematică, engleză sau chiar științe.

Mădălina: Interesant! Cam la ce sumă te gândești să ceri pentru o oră de meditații sau pentru o ședință de pregătire?

Kira: Cred că undeva între 50 și 100 de lei. Nu știu exact care este media pentru meditații.

Mădălina: Ar fi o idee bună. Știu că la vârsta ta banii sunt mereu necesari, fie pentru ieșirile în oraș, fie pentru a-ți cumpăra diverse lucruri. Din ce ai observat la noi, la mine și la tatăl tău, dar și la prietenii sau familiile acestora, ce înseamnă pentru tine mulți bani?

Kira: Cred că 500 sau 1000 de lei ar însemna mulți bani pentru noi.

Mădălina: Pe săptămână, pe lună, pe an?

Kira: Pe lună. O mie de lei pe lună ar fi mult.

Mădălina: Și ce ai face cu acești bani dacă i-ai primi lunar?

Kira: În primul rând, aș avea grijă cum îi cheltuiesc. Mi-aș stabili anumite zile în care să fac cumpărături, de exemplu vineri sau în weekend. În timpul săptămânii nu prea am pe ce să-i cheltuiesc. Ce rămâne, îi voi economisi.

Mădălina: Interesant! Având în vedere că peste patru ani vei termina liceul, vei da bacalaureatul și vei merge la facultate, ce crezi că trebuie să faci ca să ajungi să câștigi bani ca adult?

Kira: În primul rând, trebuie să iau o notă bună la bacalaureat pentru a intra la o facultate de top pentru arhitectură. După aceea, voi câștiga experiență lucrând într-o firmă. Pe măsură ce acumulez cunoștințe, îmi voi deschide propria companie de arhitectură.

Mădălina: Vei lucra singură sau vei avea angajați?

Kira: Aș vrea să am o firmă destul de mare, cu angajați, și să câștig cât mai mulți bani posibil.

Mădălina: Foarte frumos! Sper să se întâmple așa și sunt sigură că vom lucra împreună. Ce crezi că este mai important – economisirea sau cheltuirea banilor pe lucruri necesare? Există lucruri pentru care ai fi dispusă să cheltui sume mari?

Kira: Da, sunt lucruri care costă destul de mult, cum ar fi casele. Acestea sunt o necesitate, deoarece trebuie să locuim în ele, dar reprezintă și o investiție, pentru că prețurile caselor cresc în timp. Alt exemplu ar fi mașinile. Deși nu sunt o investiție, ele sunt foarte eficiente și ne ușurează viața.

Mădălina: Ai menționat mașinile. Știu că ai un obiectiv pe termen mediu. Care sunt pașii pe care îi vezi pentru a-ți atinge acest obiectiv și despre ce obiectiv este vorba?

Kira: Mă gândeam, așa cum am spus mai devreme, să dau meditații copiilor mai mici decât mine pentru a câștiga bani ca să-mi cumpăr prima mașină. Sper să reușesc să o achiziționez la 16 ani. O mașină mi-ar face viața mult mai ușoară decât să folosesc taxiuri. Pe lângă meditații, aș putea să ajut și acasă – să duc gunoiul, să fac curățenie…

Mădălina: Și pentru ce sumă ai fi dispusă să faci curățenie în fiecare sâmbătă, de exemplu, în toată casa?

Kira: Cred că pentru 100 sau 150 de lei.

Mădălina: Deci să faci curățenie…

Kira: Să dau meditații copiilor, să-l ajut pe fratele meu cu temele, să am grijă de el.

Mădălina: Foarte bine! Mie îmi place cum sună asta. Bravo! Crezi că este important să economisești pentru a cumpăra ceva costisitor sau preferi să cheltuiești banii pe lucruri mai mici și mai ieftine?

Kira: Depinde. De exemplu, hainele și bijuteriile scumpe îmi aduc bucurie, pentru că sunt calitative. Totuși, și lucrurile mai ieftine mă fac fericită și sunt mai ușor de cumpărat.

Mădălina: Deci nu te-ai hotărât încă. Așa eram și eu la vârsta ta: voiam să cheltuiesc banii pe orice. Să presupunem că primești mâine un email care te informează că o mătușă din străinătate, despre care nu știam, ți-a lăsat moștenire un milion de euro. Ce ai face cu banii?

Kira: În primul rând, aș încerca să-i investesc pentru a-i dubla. Apoi, aș folosi restul pentru a cumpăra lucruri de pe listele mele de dorințe.

Mădălina: Cât la sută ai investi?

Kira: Cred că mai mult de 50%.

Mădălina: În ce crezi că merită să investești?

Kira: În companii aflate la început de drum, care au un potențial mare de creștere și profit…

Mădălina: În start-up-uri.

Kira: Da, în start-up-uri. Poate și în criptomonede.

Mădălina: Interesant! Poate mă înveți și pe mine, pentru că mi se pare complicat.

Kira: Sau aș investi în imobiliare.

Mădălina: Ți-ai cumpăra o casă sau un teren?

Kira: Mi-aș cumpăra o casă, aș renova-o, aș face-o mai bună și apoi aș vinde-o la un preț mai mare pentru a obține profit.

Mădălina: Ai spus că ai investi mai mult de 50% în criptomonede, start-up-uri și imobiliare, iar restul l-ai folosi pentru dorințele tale. Ce se află pe lista ta de dorințe?

Kira: Bijuterii, haine și vacanțe. Mi-ar plăcea să vizitez țări în care nu am mai fost, locuri tropicale sau destinații cu culturi diferite.

Mădălina: Kira, până acum am vorbit despre lucruri pe care le-ai putea cumpăra cu bani. Te-ai gândit vreodată dacă există lucruri care nu pot fi cumpărate cu bani? Dacă da, care sunt acestea?

Kira: Da, chiar m-am gândit la asta zilele trecute. Familia și iubirea nu pot fi cumpărate. Sunt lucruri care trebuie să vină natural, sunt neprețuite.

Mădălina: Și prietenii?

Kira: Și prietenii, bineînțeles.

Mădălina: Pentru tine contează dacă suntem săraci sau bogați?

Kira: Nu cred că e rău să fii sărac, dar este preferabil să fii bogat. Așa ai o viață mai bună, fără grija constantă a banilor. Poți să mergi în vacanțe, să ai acces la cea mai bună educație… Chiar dacă ești sărac, poți obține o bursă, dar este mai bine să fii bogat.

Mădălina: Dacă ai avea mulți bani, fără niciun stres sau restricții, ce ai face cu ei?

Kira: La o sumă atât de mare, nici nu mai are sens să investești, pentru că diferența nu ar fi semnificativă. M-aș bucura de viață: aș merge în vacanțe, mi-aș cumpăra un avion privat, yacht-uri, toate hainele pe care le vreau și cea mai mare casă.

Mădălina: Ți-ar plăcea să rămâi în România?

Kira: Îmi pare rău, dar nu. Mi-ar plăcea să trăiesc într-o țară diferită, să experimentez altceva. De exemplu, Spania. Mă gândesc să merg la facultate în Madrid, să văd cum este cultura și viața acolo.

Mădălina: Dacă ai fi capul unei familii de patru persoane, cu doi copii și doi adulți, cum ai administra banii?

Kira: M-aș concentra întâi pe copii, asigurându-le educația și toate necesitățile. Aș bugeta banii pentru mâncare și alte cheltuieli esențiale. După ce aș acoperi nevoile copiilor, aș folosi restul pentru mine și soțul meu – pentru benzină, cheltuieli zilnice. Cu timpul, aș economisi și aș investi pentru a câștiga mai mulți bani, astfel încât să nu trăim cu stres.

Kira: Câți bani primeai la vârsta mea?

Mădălina: Nu primeam foarte mulți. Nu mai țin minte exact, pentru că am această problemă – nu țin minte cifre sau detalii financiare. Primeam strict cât să-mi acopăr necesarul. Din banii primiți săptămânal îmi puteam lua doar o gustare pentru pauza de prânz. Nu-mi rămâneau bani pentru economii.

Kira: Ai fi vrut mai mulți bani? Ce ai fi făcut cu ei dacă ai fi avut mai mulți?

Mădălina: Cu siguranță mi-aș fi dorit mai mulți bani, mai ales pentru că locuiam într-un cartier unde majoritatea copiilor proveneau din familii mai înstărite. Aș fi vrut mai multe haine sau farduri, lucruri care nu aveau valoare pe termen lung, dar care mă făceau fericită pe moment. Acum, însă, sunt recunoscătoare că părinții mei au fost mai stricți. M-au învățat să îmi doresc să muncesc pentru ce îmi lipsea. De exemplu, la 16 ani am început să-mi câștig singură banii, oferind meditații la franceză și spaniolă copiilor mai mici din familie sau prin recomandări.

Kira: Care a fost primul lucru pe care l-ai cumpărat din banii tăi?

Mădălina: Îmi amintesc că mi-am cumpărat un hanorac roșu, din alocația economisită timp de câteva luni. Țineam mult la el și chiar îl împrumutam prietenelor pentru o mică sumă. A fost prima mea achiziție și a devenit și o mică sursă de venit.

Kira: Și ce ai făcut cu primul salariu?

Mădălina: Am învățat destul de târziu să economisesc. La Revoluție, în 1989, aveam 11 ani. Nu se vorbea despre educație financiară. De obicei, toți cheltuiau banii imediat. Cred că primul meu salariu l-am folosit să ies în oraș, să văd un film, să-mi cumpăr haine și probabil am dat o parte din bani mamei pentru cheltuieli.

Kira: Care a fost primul tău job și cât câștigai?

Mădălina: În anul III de facultate, la 20 de ani, am lucrat part-time ca și consultant într-o farmacie. Le oferam clienților sfaturi despre produse dermo-cosmetice. Câștigam 100 de dolari pe lună, lucrând patru ore pe zi. Este uimitor cât de mult s-au schimbat lucrurile de atunci.

Kira: Ce meserie crezi că mi s-ar potrivi pentru viitor?

Mădălina: Noi am mai vorbit despre asta. Sunt mândră că ai ales singură, fără să te lași influențată de mine sau de tatăl tău. Cred că unui tânăr îi este esențial să se specializeze într-un domeniu – cum ar fi arhitectura sau ingineria. După facultate, este important să se perfecționeze și să dezvolte o meserie care poate deveni un job stabil sau chiar un business.

Citește și: Andreea Perju și fiicele ei Mara și Ada despre bogăție, bani de buzunar și responsabilități: „Degeaba avem toți banii din lume dacă suntem nefericiți”

Kira: Când aveai vârsta mea, ce voiai să devii?

Mădălina: Îmi doream să fiu actriță, dar mama mea avea alte planuri pentru mine. Ea considera că artele nu oferă o meserie stabilă, așa că m-a îndrumat spre studiul limbilor străine. Acum, ca adult, îi dau dreptate.

Kira: Dacă aș face treburi prin casă sau aș avea grijă de fratele meu, câți bani mi-ai da?

Mădălina: Dacă ai merge la cumpărături, te-aș plăti cu 30 de lei pentru fiecare drum. Pentru curățenie săptămânală, 100 de lei. Iar pentru ajutor la teme cu fratele tău, 50 de lei pe oră.

Kira: Super! Știu ce am de făcut de acum înainte. Ce crezi că nu pot cumpăra banii?

Mădălina: Cred că timpul. Banii pot cumpăra multe, dar timpul pierdut și momentele la care nu ai fost prezent sunt de neînlocuit.

Kira: Noi suntem săraci sau bogați?

Mădălina: Prin muncă și noroc, am reușit să ne bucurăm de stabilitate. Nu știu dacă suntem bogați sau săraci, dar suntem liniștiți, iar asta contează cel mai mult.

Kira: Ai fi vrut să te învețe părinții mai multe despre bani?

Mădălina: Da, mi-aș fi dorit. Înainte de 1989, trăiam într-o societate în care toți eram egali și nu se discuta despre educație financiară. Dar acum cred cu tărie că banii aduc liniștea și siguranța care permit explorarea și bucuria vieții.