Avertizarea Miranda sau de ce toate arestările în filmele americane sînt la fel

Pentru că a venit vacanţa şi, probabil, v-aţi propus să vedeţi, spre relaxare, nişte filme sau seriale poliţiste americane, e bine să ştiţi ceva. Ceva ce aţi observat dar, probabil, nu v-a preocupat foarte tare încît să găsiţi o explicaţie. Anume, de unde vine acelaşi ritual la arestarea suspecţilor. De ce li se citesc drepturile în timp ce li se pun cătuşele. Sau invers, dacă vreţi. Textul respectiv, citit de poliţiştii mai tineri, sau spus pe de rost de cei mai bătrîni, se numeşte Miranda Warning. După cum se vede din respectivul text, odată cu prezumţia de nevinovăţie, poliţiştii americani mai avansează două: una sub formă de întrebare, prezumţia de prostie („aţi înţeles ce v-am spus?”) şi prezumţia de calicie („dacă nu aveţi bani de avocat, veţi primi unul din oficiu”).

Toată această procedură se desfăşoară, şi-n filme, şi-n viaţă, pornind de la un răufăcător mărunt, din Phoenix, Arizona: Ernesto Arturo Miranda, un tînăr de 20 de ani cu un cazier plin de furtişaguri. De data asta e arestat pentru violul asupra unei tinere femei handicapate mintal. Arestarea s-a produs în urma declaraţiei unui martor care a reţinut numărul de înmatriculare al maşinii lui Miranda, la locul şi ora faptei, în luna martie a anului 1963. Poliţia îl arestează şi, în urma unui interogatoriu de doar două ore, obţine mărturisirea semnată.

Dar, la proces, avocatul contestă recunoaşterea faptelor pe motiv că Miranda nu are decît trei clase şi nu şi-a înţeles dreptul la tăcere. Tribunalul nu a ţinut cont de obiecţia avocatului şi l-a condamnat. Dar cazul a ajuns în atenţia unei ligi de apărare a drepturilor civile care l-a împins spre Curtea Supremă. Care în 13 iunie 1966 s-a pronunţat în dosarul numit Miranda vs Arizona şi a stabilit că orice cetăţean arestat trebuie să îşi cunoască drepturile. Pentru aceasta trebuie ca ele, drepturile, să-i fie reamintite de poliţist, în timpul arestării, cel mult înainte de interogatoriu. Curtea Supremă nu a stabilit textul avertizării, dar a dispus eliberarea lui Miranda. Care, da, a fost eliberat, dar Statul Arizona l-a judecat din nou şi l-a condamnat la 20 de ani închisoare. De ce a fost rejudecat cînd Curtea Constituţională a decis eliberarea lui? Pentru că, în speţă, faptul că nu era valabilă mărturisirea în acele condiţii (adică fără să-şi cunoască drepturile) nu îl absolvă de vină. Doar atît: ce declarase Miranda înainte nu a mai fost folosit în proces. S-au folosit toate celelalte probe.

Textul actual al „drepturilor” citite de poliţişti a fost stabilit la o conferinţă a avocaţilor din California şi adoptat de toate celelalte state. Astfel încît o hîrtie cu acest text se află în buzunarul fiecărui poliţist. El sună aşa, vi-l reamintesc:

– ai dreptul să nu vorbeşti;

– tot ceea ce spui poate fi folosit împotriva ta în faţa unui tribunal;

– ai dreptul să vorbeşti cu un avocat care poate asista la interogatoriu;

– dacă nu ai mijloacele să-ţi iei un avocat poţi avea un avocat din oficiu înainte şi în timpul interogatoriului dacă doreşti;

– ai înţeles fiecare din drepturile pe care ţi le-am explicat?

– cunoscînd aceste drepturi, doreşti, totuşi, să vorbeşti acum?

Citirea drepturilor a fost popularizată de o serie de filme şi seriale americane, impunîndu-se nu numai în rîndul poliţiştilor, ca procedură, ci şi în rîndul opiniei publice. Probabil că vreţi să ştiţi ce s-a întîmplat cu Ernesto Arturo Miranda, cel care a marcat istoria arestărilor din SUA. A fost eliberat condiţionat în 1971 pentru bună purtare (nu, nu a scris cărţi, nu şi-a dat doctorate în puşcărie, doar a fost un deţinut liniştit, disciplinat). Pentru că nu a respectat condiţiile eliberării, s-a întors din nou în puşcărie, pentru un an. De unde iar a fost (re)eliberat (re)condiţionat.

Pe 31 ianuarie 1976 a luat parte la o încăierare într-un bar din Phoenix, unde a fost înjunghiat mortal. Nu s-a găsit criminalul, dar a fost reţinut un mexican care a fost arestat ca suspect şi căruia, culmea ironiei, i s-a citit Miranda Warning! Mexicanul nu a recunoscut nimic, nu au existat probe contra lui şi a fost repus în libertate.

Ernesto Arturo Miranda nu a „îmbogăţit” doar procedurile poliţiei americane, ci şi limba engleză vorbită în SUA care are un nou verb: To Mirandize – a citi drepturile (cuiva).