#Bergman100: centenarul Ingmar Bergman, la TIFF 2018

La 100 de ani de la naşterea lui Ingmar Bergman (1918-2007), Festivalul Internaţional de Film Transilvania organizează o retrospectivă dedicată legendarului regizor şi scenarist suedez. O selecţie de şapte filme din cariera cineastului, proaspăt restaurate digital, şi o expoziţie multimedia despre influenţa sa în modă şi artă vor fi prezentate pentru prima dată în România, în cadrul retrospectivei Closeup Ingmar Bergman. Cea de-a 17-a ediţie TIFF, între 25 mai şi 3 iunie, la Cluj-Napoca.

#Bergman100 reprezintă celebrarea la nivel mondial a Centenarului Ingmar Bergman. Evenimentul a început încă din toamna anului trecut, la iniţiativa fundaţiei care poartă numele autorului şi care administrează arhiva Ingmar Bergman, inclusă în 2007 în Lista patrimoniului mondial UNESCO.

Surpriza retrospectivei Bergman de la TIFF o constituie proiecţia cu Bergman Island (2004), documentarul în trei părţi regizat de Marie Nyreröd. Filmat aproape în întregime în casa cineastului de pe mica insulă Fårö (Marea Baltică), documentarul îl surprinde pe Ingmar Bergman povestind despre copilăria sa şi prezintă materiale din culisele unora dintre cele mai apreciate filme ale sale.

Pe lângă aceste opt filme, publicul TIFF va avea ocazia să descopere, la ediţia cu numărul 17, influenţa deosebită pe care cineastul suedez a avut-o asupra curentelor artistice din secolul XX. O colecţie impresionantă de fotografii, articole, interviuri şi imagini video va fi prezentată în cadrul expoziţiei multimedia Ingmar Bergman and his Legacy in Fashion and Art, găzduită de Muzeul de Artă Cluj-Napoca şi deschisă pe întreaga durată a festivalului

Personalitate marcantă a cinematografiei mondiale şi unul dintre cei mai mari artişti ai secolului XX, cineastul suedez a realizat de-a lungul carierei în teatru şi cinema nu mai puţin de 60 de filme. Trei dintre acestea au fost premiate cu Oscarul pentru cel mai bun film străin de către Academia Americană de Film, Bergman însuşi fiind distins cu un Oscar omagial în 1971.

Sofisticata cronică de familie Fanny şi Alexander (Fanny and Alexander, 1982) a primit patru Oscaruri (printre care şi cel pentru film străin), un Glob de Aur, Premiul César şi numeroase alte premii importante. Această dramă epică, a cărei acţiune se petrece la Uppsala, oraşul în care a copilărit Bergman, este inspirată de biografia cineastului.

Vara mea cu Monika (Summer with Monika, 1953) a fost unul dintre primele filme care au atras atenţia asupra lui Bergman şi e bazat pe romanul cu acelaşi nume, scris de Per Anders Fogelström, figură emblematică a literaturii suedeze moderne. La vremea ei, această controversată poveste de dragoste a reprezentat un pion important în dezbaterea privind nuditatea în film. 

Fragii sălbatici (Wild Strawberries, 1957) este considerat unul dintre titlurile de referinţă din filmografia lui Bergman, o explorare filozofică a existenţei umane care combină într-o perfectă unitate de ton nu doar temele predilecte ale regizorului (incomunicabilitatea, teama de moarte, credinţa), ci şi marile curente cinematografice (expresionismul, neorealismul, realismul poetic). Nominalizat la Oscar, filmul a primit un Glob de Aur şi Ursul de Aur.

Lansat în acelaşi an, A şaptea pecete (The Seventh Seal, 1957) este o alegorie cu viziuni apocaliptice despre sensul vieţii şi conţine una dintre cele mai iconice imagini de cinema: jocul de şah al cavalerului cu Moartea. Premiul Special al Juriului obţinut de Bergman la Cannes a contribuit definitiv la consolidarea renumelui său internaţional.

Înfruntarea pe muchie de cuţit dintre o actriţă refugiată în muţenie (Liv Ullmann) şi infirmiera sa (Bibi Andersson) face obiectul incontestabilei capodopere bergmaniene Persona (1966), care, deşi nu a obţinut multe premii, a fost numită de critici,pe bună dreptate, ,,Muntele Everest al analizei cinematografice’’. Filmul e unul dintre cele mai experimentale din cariera lui Bergman şi atinge teme controversate precum lesbianismul, maternitatea şi avortul, subiecte ce l-au constrâns pe cineast să-l remonteze imediat după lansare. La TIFF se va putea vedea însă versiunea originală, necenzurată.

Ultimul film de cinema realizat de Ingmar Bergman, Sonată de toamnă (Autumn Sonata, 1978) le reuneşte în distribuţie pe Liv Ullmann, una dintre muzele ale cineastului, şi pe Ingrid Bergman, aflată la prima colaborare cu cineastul suedez şi la ultima ei apariţie pe ecran. Filmul urmăreşte confruntarea tensionată dintre o pianistă de renume şi fiica ei neglijată.

Saraband (2003), ultimul film regizat de Bergman înainte de  retragerea lui din cinema, continuă povestea celor doi soţi (Liv Ullmann şi Erland Josephson) din mini-seria Scene dintr-o căsătorie (Scenes from a Marriage, 1973), la 30 de ani după divorţ.