Bob Dylan: când muzica amuţeşte lumea literaturii

Cântăreţul american Bob Dylan a primit astăzi Premiul Nobel pentru Literatură pe 2016. În conferinţa de presă de la Stockholm, Sara Danius, secretarul permanent al Academiei Suedeze, a vorbit despre câştigătorul premiului ca despre „o legendă”.

Şi da, Bob Dylan este o legendă a muzicii şi a „revoluţiei prin muzică”. Dylan a primit Nobelul pentru „crearea unor noi expresii poetice în marea tradiţie a cântecului american”. Şi, deşi nimeni nu contestă veridicitatea acestei afirmaţii, lumea literară stă sub semnul controversei.

Nobelul lui Dylan a „detronat” moartea Regelui Thailandei pe twitter. Iar presa titrează cu litere mari: „Primul muzician care primeşte Nobelul pentru Literatură” sau „Bob Dylan este primul Laureat Nobel, după George Bernhard Shaw care se poate lăuda cu un Nobel şi un Oscar”.

Nu judecăm, contestăm, comentăm aici corectitudinea acestui Premiu Nobel. Dar putem aminti câteva dintre motivele pentru care Dylan va rămâne una dintre figurile marcante ale secolului 20.

La aniversarea sa de 70 de ani The Independent făcea o listă cu 70 de motive pentru care Bob Dylan este „cea mai importantă figură a istoriei pop culture”.

Unul dintre acestea este – pur şi simplu – faptul că a scris „Blowing in the Wind”. Ascultaţi piesa, citiţi-i versurile. Şi faceţi o buclă peste timp în zilele noastre. Ar putea (din nou) să devină un imn.

Dacă tot vorbim despre puterea cuvintelor şi despre „revoluţii”, Bob Dylan a stat alături de Martin Luther King Jr când acesta ţinea celebrul discurs „I have a dream”.

Dylan este cel care a adus rock-ul alături de folk şi care a pus (cu vocea lui „dogită”) cuvinte peste „rănile” societăţii.

„The Times They Are a-Changin’”, „Blonde on Blonde”, „Oh Mercy”, „Good as I Been to You” sunt doar câteva dintre albumele pe care ar trebui să le avem ca reper.

Dylan a îndrăznit să scrie „It Ain’t Me, Babe”, primul cântec împotriva iubirii. Însă, artistul american, inspirat de cultura americană, a inspirat, la rândul său, generaţii întregi de tineri. Nu doar muzicieni. Să nu uităm că Dylan le-a adus poezia mai aproape celor care uitaseră s-o citească.

Poate de aceea sunt voci astăzi care aşteaptă câte un Nobel şi pentru Leonard Cohen, Tom Waits, Nick Cave…