Bogdan Mirică: Din inima României rurale pe podiumul de la Cannes. Cum a ajuns un rebel al naturii să cucerească lumea filmului și cum a trecut de la publicitate la cinematografie

Tot ce mi-ai descris tu acum cât a durat până a devenit scenariu?

4-5 ani? Care e faza? Arunc foarte multe elemente într-o primă fază, după care îmi place să las o perioadă pentru că senzația mea este că povestea capătă propria vitalitate care începe să te tragă spre ea. Dacă forțezi fiziologia poveștii riști să produci niște clișee care ți-au rămas în cap din alte filme, cărți, etc. Prefer să scot cât de mult pot la început – e adevărat că între timp am făcut și sezonul 3 din Umbre – și apoi revin la poveste și văd foarte clar punctele care nu stau în picioare.

Te-aș întreba câte documente ai deschise când lucrezi la un scenariu?

Nu sunt neapărat de la 0, dar la fiecare scenariu am în jur de 300 de draft-uri. Cred că dacă le printez, la fiecare proiect am un metru de hârtii.

Ce zice mama ta azi? A meritat?

Un pic sunt o nebuloasă pentru ei. Mă văd prin prisma efervescenței pe Social Media sau că am apărut la televizor, ceea ce înseamnă că am succes. Văd că nu am probleme imediate legate de bani, asta din nou înseamnă că e succes. O sun pe mama și îi zic că sunt superfrustrat că de o săptămână stau în fața laptop-ului și nu reușesc să scriu o propoziție, îmi răspunde: „dar tu ești băiat deștept, o să o scoți la capăt”. E foarte greu să translatezi greutatea procesului și ce te macină unui om care nu face chestia asta.