Când era adolescent credea că are vocație de preot, dar în leagănul vieții s-a lăsat condus de artă. Cum arată povestea lui Ștefan Linu, tânărul din Grințieș care studiază neîncetat ca să cucerească scenele lumii

Când era adolescent, artistul Ștefan Linu credea că are vocație de preot, dar se pare că în leagănul vieții s-a lăsat condus de artă. Este mijlocitorul dintre oameni și frumos. Fire vibrantă, cântă din suflet, aduce bucurie în inimile celor ce iubesc opera, dar studiază nelimitat. Sunt ani de muncă în spate, sunt eforturi inimaginabile, iar talentul pe care l-a primit de pe partea paternă a știut să-l fructifice. 

Grație educației muzicale și tehnicii vocale impecabile, tânărul Ștefan a reușit să mențină un standard înalt și să cucerească și scene străine. Vine dintr-un sat mic din munți, dar a urcat și a trăit experiențe internaționale. De curând, a venit din Norvegia dintr-o escapadă academică și încă se lasă uimit de tainele și frumusețile acestei forme de artă. Opera l-a acaparat, iar tatăl său se mândrea cu el în tot județul. Nu-l mai așteaptă la poarta casei, dar de Sus îl privește cu fală. „Sunt mândru și eu de tine, tată!”, îi răspunde la rând Ștefan, din locul unde aduce încântare prin vocea sa. Să-l cunoaștem!

Ștefan Linu: „Îmi controlez fricile sau emoțiile. Este extraordinar să explorezi conștiința”

Și pentru că autocunoașterea o descriem ca fiind o introspecție, fă un exercițiu, Ștefan! Cine ești tu ca om dincolo de ce se vede pe scenă?

Niciodată nu am putut răspunde clar la această întrebare. Știu că sunt o persoană timidă la început. Probabil, cunoscându-și complexitatea, subconștientul se apară:)

Ne este ușor să vorbim despre ceilalți, dar când e vorba despre noi, ezităm puțin. Îți place mai mult să vorbească faptele în detrimentul cuvintelor?

Sunt o persoană precisă și punctuală când îmi iau un angajament și da, îmi place să creez oportunități care să mă reprezinte. Astfel, au ocazia alte persoane să vorbească despre mine. Trebuie să spun că ador să vorbesc despre mine, dar am învățat să aleg ceea ce spun în funcție de interlocutorul meu.

Aș face o adăugire despre tine: ești un soare! Ți s-a mai zis că luminezi?

Wow, în facultate mi-a zis maestra mea (profa) „îți văd aura” și mi s-a mai întâmplat o singură dată stând la ocazie, o mașină s-a întors din drum din același considerent.

Ema, sigur nu te referi la calviția mea? :))

Citește și: Cum a apărut singura școală de balet din România care se adresează și cursanților speciali, cu Sindrom Down? Daiana Jelescu, tânăra care vrea să ne ajute să scăpăm de prejudecăți: „Învăț de la oamenii atipici că orice este posibil”

Totuși, porți regrete cu tine, temeri, frici? Lași să te umbrească ceva?

 Momentan, sunt conștient cam de tot ceea ce se întâmplă cu mine. Descopăr lucruri noi și îmi surprind anumite tipare pe care le am și le fac și ce este de schimbat, schimb sau îmbunătățesc. Îmi controlez fricile și emoțiile. Tot timpul apare ceva nou, dar este extraordinar să explorezi conștiința.

Ștefan, dacă ar fi să pigmentezi prezentul tău într-o culoare, care ar fi aceea?

Hmm, îmi place culoarea verde, albastrul, turcoazul, galbenul dar ceva mai irezistibil este ceea ce nu vedem, transparență, sinceritatea. Ăsta este prezentul meu.

Ai oferi culoarea neagră unei etape din viața ta? 

Țin minte la finalul unui curs de vară de muzică veche în Boemia, Sudul Cehiei, o colegă mi-a citit în tarot că voi avea o perioada neagră. Nu știu exact perioada pentru că a fost ca un lanț, dar acum nu văd decât un sol fertil negru care m-a făcut să cresc.

Un om este construit atât din mulțumiri sufletești, cât și din tristeți. Mulțumirea ta cea mai mare este meseria pe care ai îmbrățișat-o în viață?

Mulțumirea mea cea mai mare este atunci când duc la bun sfârșit anumite obiective pe care mi le creez. Simt că sunt “pe drum”. Când simt că lipsește ceva, mă reîntorc la cântat.

Ștefan Linu: „Tata se mândrea cu mine în tot satul, județul și nu numai”

Dar tristețea? Poate că nu mai e tata lângă tine?

 Cu tata am făcut pace, dar mi-aș fi dorit să purtăm niște discuții cu gândirea mea actuală și …să mă mândresc cu el.

Ce i-ai spune dacă ar fi să întorci capul în dreapta ta și ai vedea privirea lui îndreptată către tine?

. …și eu sunt mândru de tine și te iubesc, Tată!

Cum descrii relația pe care ai avut-o cu el?

 Complexă. Revin la prima întrebare.

E mândru, cred cu tărie, de tine. Ai avut ocazia să auzi aceste cuvinte din partea lui?

Da, se mândrea cu mine în tot satul, județul și nu numai. Mă aștepta la poartă când știa că vin acasă. Când eram mai mic, tata îmi spunea că nu vede păcat în mine. M-a pus pe gânduri. :))

Ce ai luat de pe partea paternă? Harul pe care îl ai, oare?

 Cu siguranță!

Ștefan, și dacă tot am ajuns să vorbim despre familie, spune-mi, te rog, care este cel mai frumos mesaj pe care l-ai primit din partea acesteia?

Că sunt iubit și susținut. Complotul/conspirația lor în favoarea mea mi-a plăcut dintotdeauna.

În locurile natale te întorci des? 

Când am ocazia, destul de des.

Te-am întrebat asta pentru că, de obicei, asociem familia cu locurile copilăriei noastre. Care sunt cele mai dragi amintiri din copilăria ta?

Tot ceea ce asociez cu perioada copilăriei, din sânul familiei, sunt amintiri plăcute. Familia la masă, perioadele sărbătorilor cu precădere Crăciunul sau vacanța mare, serbările, drumețiile pe munte sau la cules de fragi, zmeură, mure. Noi eram 6 (frate, părinți, bunici) acasă, dar în fiecare zi aveam vizitatori sau mergeam noi în vizite. Clăcile, nu mai zic…mersul după borviz la Borsec etc. Am avut o copilărie foarte frumoasă, ca soarele dintr-o după amiază liniștită de vară.Nu pot uita nici vizitele la bunici în Tulgheş, în Harghita pe Markpatak, locul copilăriei mamei, de la care am primit dragoste și protecție și…viață.

Ștefan Linu: „Când eram mic, am vrut să mă fac preot”

Când erai adolescent, te gândeai vreodată că vei ajunge să performezi pe o scenă internațională?

Știam că îmi doresc să am legături internaționale…bunicul meu avea un prieten în Germania (Fritz). Universul a făcut să am și eu la rândul meu astfel de prieteni pe care îi consider familie.

Ce scene ale lumii ai cucerit?

A fost un sentiment incredibil să cânt, iar în fața mea să o am pe legendara Grace Bumbry la Teatrul Van Westerhout, Mola di Bari. O experiență inedită a fost și pe scena Festivalului Dan Iordăchescu (4 Arts Festival) alături de Jonathan Story, Thomas Paul dirijați de Adrian Suciu, pianistul meu de la Salzburg. Ca și la Câmpina, am avut o experiență deosebită și la Classix Festival alături de artiștii români și străini, cât și la producțiile mele sau recitalurile avute alături de pianistul Ivan Shemchuk.

Despre rezidența în Norvegia ce poți spune?

 A fost o experiență completă. Este un nou punct de reper. A venit ca un cadou și m-am bucurat de fiecare secundă acolo. De fapt, nu a fost… este!

Ai norocul să fi îmbrățișat în viață o meserie care aduce bucurie și emoție în inimile oamenilor. Emoțiile se ascund în spatele versurilor cântate. A fost o dorință ticluită de mic, inspirată și insuflată în interiorul familiei. Te visai și altceva?

Când eram mic voiam să mă fac preot. Ulterior, am simțit că este altceva…am ceva de spus, dar cu o intensitate mai mare. Publicul nu se poate apăra de ceea ce primește și noi suntem responsabili de sentimentul pe care îl transmitem.

Se pare că al tău drum nu a fost sinuos, ci mai degrabă unul liniar. Totuși, nu e vorba doar despre un singur ingredient-talentul. Ce ai mai pus de-a lungul anilor ca să ajungi să trăiești succesul de acum?

Am primit totul până la un punct. Apoi, a venit o perioadă în care nu mă mai ajută doar talentul. Am muncit foarte mult și încă o fac. După o anumită perioadă rezultatele vin mai repede, la fel și schimbările și înțelegerile. După facultate “profa” îndrăgita soprana Cristina Simionescu căreia îi mulțumesc, mi-a făcut cunoștință cu Alfio Grasso cu care am studiat mulți ani mergând în fiecare lună la Budapesta unde locuiește sau în Italia unde avea masterclassuri cu studenți Coreeni, Italiei sau din Spania. Ulterior, faimosul regizor András Kürthy mi-a recomandat-o pe soprana cu origini românești Horiana Brănișteanu care a făcut o impresionantă carieră solistică internațională, dar și didactică de peste 30 ani la Mozarteum, Salzburg, Austria. M-am simțit ca în fabula cu râul care ajunge în mare sau în ocean și acolo nu te mai apără nimeni. Ești și tu mare sau ocean. Pe lângă tehnica de canto și interpretare am învățat să mă apăr singur, am învățat cum să aleg, să-mi creez lucruri, să meditez. M-am reîntors la sursă, aș zice.

Ștefan Linu: „Îmi place să fiu înconjurat de oameni sinceri”

Guști în prezent din succes sau consideri că trebuie să te mai familiarizezi și cu alte arome până îl atingi?

 Întotdeauna am mai cochetat cu altceva în paralel, care în final mi-a adus o rezolvare pentru o chestiune căreia nu îi găseam răspuns inițial. Un exemplu de altceva a venit la recomandarea regizorului Andrei Șerban cu care am lucrat la premiera operetei „Văduva Veselă” de Franz Lehár. Pe lângă rolul în care am fost distribuit am înregistrat și un personaj care nu a putut fi prezent fizic pe scenă, dar și voice-overul din spectacol. Apoi, am făcut o probă de voce la o agenție din București care m-a ales să înregistrez un personaj dintr-un video game League of Legends. A fost o experiență delicioasă și acolo. Sunt bucurii care în final, însumate, probabil se definesc cu numele de succes.

Atunci când vorbim despre ceea ce facem, tindem să nu ne mai oprim. Dar dacă ar fi să alegi câteva cuvinte, care ar fi cele mai potrivite?

 Dorință, muncă, mulțumire, recunoștință, perseverență, compasiune față de mine și față de ceilalți.

Ești în slujba artei, dar și a oamenilor. Nu-i mai aduni la „prânzuri tematice”, dar cât de mult îți place să fii înconjurat de către aceștia?

Înainte de recitalul de la Palatul Culturii din Iași pe care l-am susținut împreună cu pianistul Ivan Shemchuk am oferit un astfel de “prânz” unui grup de localnici, vecini, prieteni, familie, în salonul unei cabane din Durău. Practic am avut o repetiție generală de salon, privată. Am avut un sentiment foarte plăcut și împlinitor. Mi-ar plăcea să mai fac asta, poate ceva și mai mare, care să implice și comunitatea din zona rurală și nu numai. Am crescut așa, între oameni extrem de diferiți. Este împlinitor cum am mai spus, dar și terifiant. Planul unui astfel de proiect există deja, doar trebuie implementat și finanțat. Așadar îmi place mult să fiu înconjurat de oameni sinceri și am ales lucrul acesta, fie ei puțini, dar îmi place foarte mult și liniștea mea, unde mă regăsesc și mă rescriu.

Îți recomandăm și: O româncă de succes la Paris. „Din ce motiv nu fac eu din pasiunea mea o meserie?”. Atunci când a crezut că tot ce a construit se dărâmă ca un castel de cărți de joc, Ruxandra Șerban și-a găsit echilibrul în ceea ce iubește cel mai mult: scena și filmul europene

Mai simți emoții când ești pe scenă după atâția ani de experiență?

Sunt într-o cameră de hotel din București, primesc mesaj de la o persoană pe care am invitat-o la Boema de mâine la ONB cu trupa din Iași, aflați în Festival. Mesajul sună așa: Cum ești? Ai emoții? … am stat și m-am gândit … am răspuns: Nu am emoții…mă bucur de stare și de oameni. În general am emoții, dar am învățat să le gestionez. Siguranța că fac bine ceea ce fac, că sunt pe drumul cel bun și siguranța în mine m-au ajutat să fiu mai creativ și mai prezent în actul artistic. Când ai un gând bun, creierul îl savurează, iar corpul se adaptează după un timp, astfel încât emoția transmisă să fie una creatoare, vindecătoare. Suntem niște magicieni. 🙂

Ștefan Linu: „Caut să mă iert mai mult”

Planurile tale coincid cu cele de când erai mic, dar au fost, oare, glasuri care nu te-au încurajat și te sfătuiau să alegi ceva mai pragmatic în viață?

O, Daaaaa! Mi s-au dat multe “sfaturi” care ulterior s-au anulat singure. Când îmi pun ceva în gând, nu există cale de întoarcere. Îmi amintesc, cât eram de înverșunat când familia mi-a propus să mă înscriu și la alt Liceu. Am spus: dacă nu întru la seminar, nu mai merg la școală. Asta e doar un exemplu.

Pe lângă ceea ce faci, cu ce te mai menții viu?

Ski, bicking, am fost și sunt un bun alergător. Am o rezistență ieșită din comun. Ies cu lumea în oraș, îmi place să călătoresc foarte mult. Uneori îmi dau timp să văd multe filme, iar mai nou îmi place foarte mult să meditez.

Cauți simetria în viață? Ai ajuns la momentul în care bruiajul din exterior nu te mai deranjează?

 Caut să mă explorez mai mult, să mă iert mai mult, să mă bucur mai mult de ceea ce am, să am compasiune să fiu recunoscător …și da, pot să stau înafara bruiajului extern.

Ce i-ai spune tânărului de 20 de ani?

L-aș mădări, cum se spune pe la noi. În final, l-aș felicita și l-aș binecuvânta din nou.

Unde ar vrea să fie Ștefan peste 10 ani?

 Știu doar ce îmi doresc. Cum se va manifesta este la înțelegerea Universului.

Ia-mă de mână, condu-mă și fă-mi cunoștință cu momentul cel mai fericit din viața ta!

Viața mea este presărată cu multe sclipiri de fericire, unele intense, de-a dreptul străluciri de fericire și sunt convins că depinde de noi cum percepem fericirea. Depinde și de libertatea pe care ne-o oferim pentru a o înțelege și de accesul pe care îl avem la informații precum și ceea ce alegem. Societatea îndoctrinează subconștientul nostru de când suntem mici.

Apropo, fericirea deplină e o utopie sau chiar un om o poate atinge? 

Îmi place să învăț mult și de la mine. Asta îmi aduce extra happiness.