Când îți plătesc șerpii facturile? Povestea lui Florin Sîrbu, cel mai mare colecționar de șerpi din țară.

Florin Sîrb este proprietarul celei mai mari colecții de reptile vii din România și, probabil, din Europa. Să fim mai exacți, Florin are cele mai multe specii de reptile și insecte veninoase din Europa, într-o singură colecție.

A început să cumpere în urmă cu mai bine de 13 ani, dar pasiunea pentru reptile a început când avea jumătate din vârsta de acum, la aproape 23 de ani, și muncea la un club arădean care, printre alte atracții, le propunea clienților reptile veninoase.

Nu mult a lipsit până când Florin și-a cumpărat proprii șerpi dintr-un târg din Germania și a întemeiat propria colecție. Acum a ajuns la aproape 150 de șerpi și un lucru pare neschimbat față de acum 20 de ani: admirația pentru unii dintre cei mai eficienți ucigași ai regnului animal.

În plus, colecția de reptile ale lui Florin Sârbu este numai bună pentru studiu și admirat, ceea ce asigură un venit constant colecționarului.

Superlativele colecției:

Cel mai rar: taipan, un șarpe „timid” din Australia, cel mai letal veninos al lumii

Cel mai ucigaș: mamba negru, șarpe veninos, există doar câteva exemplare în colecțiile private din Europa

Cel mai longeviv: pitonul (40 de ani)

Cel mai scump: pitonul (2000 de euro)

Cel mai drag: toate 😊

De ce țineți o colecție de 150 de ucigași lângă dumneavoastră?

Pentru că îmi plac. Sunt niște animale demne de admirat pentru inteligența lor, pentru felul în care s-au adaptat fără să dispară vreme de câteva sute de milioane de ani. Cred că avem ce învăța de la ei. În plus, nu mi-e frică de ei. Și am ținut să am în special veninoși. Poate și pentru că de mic eram fascinat de vipere.

„Când am luat primii șerpi am făcut împrumut în bancă”

 Cum a început pasiunea pentru veninoși?

Mie mi-au plăcut reptilele de mic. Adunam vipere, broaște și le aduceam acasă. Dar primii șerpi au fost vreo 15 sau 20 dintr-un târg din Germania. Pentru primii șerpi am avut la dispoziție vreo 7000 de dolari, iar parte din ei i-am luat cu împrumut din bancă.

Care sunt cei mai prețioși din colecție?

Pentru mine, cei mai valoroși unt mamba negru și taipan pentru că sunt și cei mai veninoși șerpi ai lumii. Taipanul este chiar cel mai veninos șarpe de pe Pământ și valorează pe piața europeană undeva la 1500 de euro. Eu l-am cumpărat din Polonia, cu mai puțini bani dar asta nu îi scade valoarea.

Taipanul este un șarpe timid, care trăiește în deșertul central al Australiei, dar dacă dai peste el veninul este atât de eficient încât coagulează sângele instantaneu. Nu mai ai nicio șansă.

Iar Mamba negru este un șarpe luptător. Spre deosebire de cei de teapa lui, Mamba aleargă după tine și ajunge până la 25-30 de kilometri viteză de deplasare. Veninul lui te ucide lent dar sigur.

Am citit povești despre modul în care ajung să ucidă dar nu îmi este frică de ei.

Ați încercat să îi înmulțiți în captivitate?

Nu am încercat să îi înmulțesc. Îi cumpăr și îi cresc. Cel mai vârstnic șarpe la mine nu are mai mult de 15 ani. Am căutat dintotdeauna să am cea mai mare și completă colecție de specii de veninoși, așa că am cumpărat, am schimbat pentru a ajunge unde mi-am propus. Și cred că am reușit. Am cea mai mare colecție de specii de veninoși din țară, evident, dar cred că și din Europa: cobre, mamba, vipere, taipan, șarpe cu clopoței, scorpioni, tarantule, broaște veninoase.

Interesat este că eu am singura colecție cu specii diverse, altfel sunt mulți colecționari care au de la un șarpe, la mai bine de 70 de reptile. Dar nimeni nu are atât de multe specii într-un singur loc.

„Nu mă tem de niciun accident pentru că fac singur tot”

Unde îi țineți?

Acum, cea mai mare parte a colecției este plecată în expoziții, una la Muzeul Antipa și cealaltă la muzeul din Giurgiu. Iar când nu este plecată, stă la mine acasă într-un hambar de 100 de metri unde am amenajat terariile pentru ei.

Ce mănâncă?

Mănâncă șoareci pe care îi cumpăr din crescătoriile din țară sau de la târgurile din străinătate, congelați și îmi ajung două-trei luni.

În țară există câteva crescătorii de șoareci, tocmai pentru că fenomenul creșterii șerpilor a luat amploare.

Sunt animale protejate, cum ajung la dumneavoastră?

Sunt reptile care se înmulțesc în captivitate și care sunt comercializate sub un regim destul de strict în Europa, cu certificat CITES. Țin foarte mult la acte, la pedigree, la istoricul fiecărui animal pe care îl cumpăr pentru că ajung în expoziții și, în plus, este o condiție de la care nu abdic: toate certificatele în regulă.

Cum asigurați condițiile astfel încât să nu existe riscuri în aceste expoziții?

Riscuri chiar nu există. Terariile sunt foarte bine asigurate, șerpii sunt animale leneșe în general, nu se strecoară prin găurele și chiar dacă ar ieși din terariu, nu sunt tigri și nu atacă. Decât dacă sunt atacați la rândul lor.

Câte incidente ați avut până acum cu șerpii sau cu veninoasele?

Niciunul. Nici nu știu ce s-ar întâmpla. Mă gândesc doar că aș apela la 112. Dar nu s-a întâmplat niciodată.

Totuși ziarele consemnează tot felul de întâmplări care mai de care mai înspăimântătoare. Cum se face că rămâneți altfel?

Accidentele se întâmplă din neatenție. Sună telefonul, bate cineva la ușă ori te strigă soția. Și atunci două secunde de neatenție pot fi decisive. Or, eu nu fac așa ceva. Mă ocup singur de toate și sunt perfect concentrat la ce fac: nu țin telefonul lângă mine, nu răspund nimănui, nu las nimic să îmi distragă atenția.

Iar când îi transport, îi mut, tot singur, în saci speciali pentru transport, pe care îi încarc în mașina mea, iar terariile pleacă într-un camion, goale.

Când ați început să faceți expoziții cu ei?

Cred că de prin 2009 am început să organizez expoziții cu ei pentru că animalele mele deveniseră interesante pentru cei din jur: sunt exemplare exotice, extrem de rare, cum este de exemplu mama negru, din care poți vedea câteva în Europa, sau taipanul.

Cât înseamnă cheltuiala lunară a colecției?

Dacă luăm în calcul și mâncarea și tratamentele, ajung pe la 2,000 de lei. Dar din fericire ei asigură un venit bun, care să acopere aceste cheltuieli.

Când s-a prăpădit ultimul șarpe?

Mai mor dintre ei, dar nu foarte des pentru că am grijă să îi iau de la crescători de încredere, și cu hârtiile în regulă. Dar se întâmplă uneori să moară. Iar moartea lor este bruscă și fără niciun semn: seara mănâncă bine și este vioi, iar a doua zi este dus. Nu scâncește, nu se vaită, nu scoate niciun sunet. Iar singura modalitatea de a afla cauza morții este să îi ducem la un laborator, la autopsie.

Aveți copii?

Nu încă. Dar chiar de aș avea nu m-aș teme să îi țin cu copiii în casă. Pentru că știu că dacă suntem atenți și nu lăsăm nicio greșeală în urma noastră nu are ce să se întâmple rău.

Ce vă lipsește din colecție?

Nimic. Am avut grijă până acum să iau exact ce trebuie pentru a avea o colecție completă.

Deci dacă vine mâine un colecționar cu o propunere nu are cu ce să vă tenteze? 

Deloc. Am tot ce trebuie să aibă o astfel de colecție.