„Când m-a văzut pe hol mi-a spus: Tu pe mine mă cauți! La care eu am răspuns fără glas: De-o viață întreagă!”. Cum s-a transformat o întâlnire de afaceri într-o căsătorie și o afacere sănătoasă? Povestea de dragoste dintre dr. Raluca Croitoru și Mircea Ardeleanu, oamenii din spatele Arra Medical Center

Cum a început povestea Arra Medical Center? Dacă punem sub lupă viața lor de dinainte să se cunoască, am spune că a făcut cunoștință cu ea fără să guste cu prea mare poftă din frumosul cu care aceasta vine. De când s-au întâlnit Raluca și Mircea și poartă ecusonul unui cuplu, au găsit să presare cele mai bune ingrediente pentru a trăi cele mai minunate momente de ținut în suflet pentru 100 de ani, chiar și dincolo de sută. Oglindesc imaginea a doi îndrăgostiți care încheagă o familie, unde iubirea începe și nu se termină niciodată.

Se înțeleg din priviri. Fac alianță „pe teren” la clinica pe care au pus-o pe picioare în Iași, deși Mircea provine din București. Pun în practică idei pe care le discută în orice clipă din zi și din noapte. Seară de seară se întâlnesc în colțul lor de casă și împart timp, spațiu și iubire cu fetița lor.

Am spune că formează un cuplu de mulți ani, mai ales că prezentul lor nu ar fi putut arăta mai bine decât se pronunță deja, dar doar au știut să-l îmbrace cu aceleași valori și principii. Azi ne conduc în povestea lor de dragoste pe care au expus-o pentru prima dată sub forma unui interviu! Să-i încurajăm că tare bine sună!

Mircea Ardeleanu (Arra Medical Center): „Aș zice că sufletul nu a putut arăta nicicând mai bine”

Cum arată sufletul vostru în această perioadă? Întreb asta pentru că m-am întâlnit cu câteva zile în urmă cu tine, Mircea, la clinică și părea că ești îmbrăcat cu liniște, și apoi cu haine.

Cred că am tot ce mi-am putut dori: partenerul ideal, o minune de copil, familia aproape și un proiect de suflet împreună, mai exact clinica. Aș zice că sufletul nu a putut arăta nicicând mai bine.

Citește și: Cum cântărești succesul făcând naveta între familia din SUA și afacerea din România? Povestea lui Florin Lăzărescu, stomatolog și antreprenor

Ce culoare are prezentul pe care-l trăiți?

M: Culorile n-au fost punctul meu forte niciodată… dar dacă mă gândesc la niște culori care să cuprindă prin ce trecem, aș zice galben (provocări) și verde (bucurii).

R: Dacă din punct de vedere al esteticii cromatice vestimentare, paleta este relativ minimalistă, prezentul meu este trăit sinestezic și conturat de dinamica oamenilor pe care îi iubesc. Astfel, imediat mă gândesc la culorile jucăriilor și cărților preferate ale copilului meu, la paleta de irizații din ochii lui Mircea, la lumina difuză care cade pe cartea din mâinile mele. E un kaleidoscop cyber punk în contrapunct cu o nuanță caldă de ivoire.

Dacă ar fi să dați culorea roz, ați oferi-o clipei în care v-ați îndrăgostit unul de celălalt și ați început să clădiți un viitor împreună?

M:Rozul mi se pare o culoare prea puțin intensă pentru ceea ce s-a întâmplat atunci… ar trebui să fie un roșu, dar nu doar aprins, ci și profund… mai degrabă un grena!

R: Îmi e destul de greu să asociez culoarea roz cu oricare aspect al vieții mele, pentru că în evoluția mea, nu am găsit context și substanță pentru această culoare. Însă cu siguranță, aș asocia întâlnirea noastră cu lumina care se formează când se sparg valurile providențiale la țărm, noaptea, cu luna întrând în mare.

Luați-mă și pe mine de mână și purtați-mă la începuturile voastre! Când și cum v-ați cunoscut?

M: În urma mai multor convorbiri telefonice, trebuia să ne întâlnim pentru a stabili o posibilă colaborare profesională. Îmi doream ca „doamna Dr. Croitoru” să colaboreze cu clinica unde eram manager. Cred că dacă ai fi fost cu noi în cabinetul ei, unde am purtat o discuție de cca 30 minute despre toate motivele profesionale pentru care trebuia să colaborăm, ai fi putut tăia flirtul din priviri cu cuțitul. Eram fermecat și aveam impresia că asta ocupa toată camera. Nu știu dacă mai avea loc ceva în cabinetul acela.

R: În momentul în care amândoi am fost pregătiți să ne primim. Ca orice emoție profundă, intimă și transformatoare, pică pradă patetismului dacă e disecată pe axe de timp. Cu siguranță, un ceva mai armonios și înțelept decât noi ne-a făcut un mare cadou.

Ce v-a plăcut în primă instanță unul la celălalt?

M: Zâmbetul, privirea, buzele și am să sar la siguranța debordantă.

R: Senzația primei întâlniri pentru mine a fost cea a unei regăsiri. Intrând pe ușă, am înțeles amândoi că ne căutăm.

Raluca Croitoru (Arra Medical Center): „Asta e imaginea pe care am avut-o de la început. Noi doi, explorând lumea”

Mircea, am glumit puțin zilele trecute despre o situație clișeică, cum că un medic reumatolog este și un medic mai în vârstă. Care a fost primul gând când ai văzut-o pe Raluca și frumoasă, și tânără?

M: Când m-a văzut pe hol mi-a spus, până să o recunosc eu: „Tu pe mine mă cauți!”. La care eu am răspuns fără glas, dar mișcându-mi gura „De-o viață întreagă!”

Ce ați ajuns după 2 ani și jumătate să iubiți cel mai mult unul la celălalt?

M: Dimensiunea iubirii pe care i-o port este dată doar de capacitatea mea de înțelegere a acestui om… cu cât o cunosc mai mult, cu atât o iubesc mai tare. Așa că nu este ceva anume ce iubesc cel mai mult la ea… am iubit la ea cel mai mult omul care este și o fac din ce în ce mai mult.

R: Armonia viziunilor noastre. Faptul că ne raportăm la noi, în libertate absolută. Lipsa dorinței de posesiune, deși îmi înțeleg libertatea mea prin libertatea lui. Maturitatea și naivitatea cu care încă ne jucăm.

Ați creionat Arra Medical Center. Cu cât timp împreună s-au aliniat viziunile pe care le avea fiecare în parte și le-ați pus într-un singur proiect?

M: Aș zice aproximativ 6 luni… erau tot felul de situații pe care le vedeam la fel, iar dacă nu erau la fel erau complementare, deservind aceluiași scop : serviciu corect, unul dedicat vindecării pacientului.

R: A fost o chestiune de câteva luni. După ce am discutat despre cum ar arăta viața profesională ideală, parcursul a devenit simplu și natural, implementarea devenind un periplu logistic.

Raluca Croitoru (Arra Medical Center): „De multe ori nici nu reușim să ne intersectăm”

Sunteți parteneri de viață, dar și de business. În planul managerial, cum vă raportați unul la celălalt? Își știe fiecare task-urile, obligațiile, îndeplinirile?

M: E o relație de mamă-tată pe care o abordăm și cu clinică, o abordare ce a venit natural. Unde unul nu poate acoperi, celălalt intervine. Bineînțeles că avem afinități pentru anumite părți ale bussines-ului (micromanagement, colaborări, evenimente etc.) și că sunt aspecte pe care le stabilim împreună, însă ce domină este adaptabilitatea și susținerea pe care ne-o oferim.

R: Etica mea legată de muncă e foarte riguroasă, antrenată de un parcurs profesional bine sedimentat anterior dezvoltării proiectului Arra. Nu m-am gândit la această separare a task urilor în contextul nostru, pentru că tot ce am creat, de la idee la instituție, a fost al nostru. Evident că în plan practic există aceste detalii organizatorice, pe lângă profesia de bază a fiecăruia. Dar funcționăm împreună ca un tot unitar, în care fiecare își aduce aportul maxim de competență și profesionalism.

Când v-ați cunoscut, ați avut un numitor comun: iubirea pentru medicină. Tu, Mircea, erai și ești kinetoterapeut, iar tu, Raluca, ești medic reumatolog. În prezent, aveți și rolul de manageri la propria clinică medicală. Cum e să fiți acum mereu împreună?

M: Îmi e dor de ea până când ajung acasă împreună cu fetița noastră.

R: De multe ori, nici nu reușim să ne intersectăm pe parcursul zilei, deci nu suntem mereu împreună. Știm doar că ne putem cere sfatul mai ușor. Ceea ce e reconfortant. Și e un teren de joacă, unde ne bucurăm când ne vedem. Și asta e imaginea pe care am avut-o de la început. Noi doi, explorând lumea.

Mircea Ardeleanu (Arra Medical Center): „Nu am vrut să lucrez în medicină când eram mic”

Ce v-a îndreptat pe fiecare în parte spre medicină? De obicei, când suntem mici, ne punem prin exercițiul imaginației în diferite roluri: ba suntem medici, ba învățători, ba polițiști, aviatori șamd. De mici ați purtat dorința de a fi printre pacienți?

M: Nu cred că am vrut să lucrez în medicină, cel puțin nu cât eram mic… înainte de BAC am avut orientarea către Kinetoterapie. A fost modul în care știam că pot împleti sportul cu medicina și suna ideal pentru mine. Sună în continuare.

R: Când eram mică, îmi doream să devin ceva fantastic (haiduc) și justițiar, eroic. Nu am avut tentative de a-mi injecta păpușile sau să le consult. Am fost conștientă de un dar pe care trebuia să îl pun în slujba oamenilor. Știam destul de devreme că nu va imploda universul prin prezența mea, însă mi-am dorit să vindec sau să aduc o schimbare, ca reverberațiile unei ape. Să propag un bine, cu puțină artă. A devenit simplu mai apoi.

Cu ce credeți că vă diferențiați de celelalte centre?

M: Integrarea multidisciplinară în tratamentele și terapiile pe care le oferim pacienților, faptul că putem aborda toate planurile ce constituie omul în tratarea sa, iar abordarea noastră se extinde pe un termen lung pentru că are ca scop îndrumarea pacientului către un stil de viață ce îl va ține departe de boală.

R: Aici am construit totul în jurul pacientului. Înțelegând omul, încercăm să îi oferim suportul medical, emoțional și fizic de care are nevoie, în mod individual. De la medic la terapeut, pe un schelet științific corect, abordăm fiecare caz cu seriozitate și empatie, astfel încât, în momentul în care pacientul pleacă, să fie reabilitat pe termen lung. Dorim să existe și un proces de educație medicală, prin care fiecare bolnav care trece pe la noi, să învețe cum să se descurce și fără noi.

Îți recomandăm: O poveste captivantă despre determinare și inspirație. Cum s-a născut rețeaua medicală Arcadia și care este secretul succesului antreprenoarei Raluca Fiterman

 Raluca, ești CEO al Arra Medical Center, ești soție, mamă. Când ai timp de toate acestea?

R: Nu m-am gândit niciodată la timp în sens finit. Nu am simțit niciodată în viață lipsa timpului sau presiunea acestuia. Noi lipsim timpului, prin faptul că nu știm să fim prezenți. Există perioade și etape. Există bucurii infinite în fiecare clipă și tristeți care călătoresc cu tine. Nu mă gândesc că nu am timp, mă gândesc că trăiesc, că exist și că trebuie să performez. În orice domeniu. Practic, trăiesc simplu. Și mă bucur că am șansa să fiu toate aceste ipostaze ale mele.

Raluca Croitoru (Arra Medical Center): „Am înțeles că fericirea e un cine”

Mircea, ești tată de doi copii. Unul are aproape doi ani, iar celălalt vine la pachet cu 14 specializări, dacă nu greșesc. Ce ai învățat de la fiecare în parte?

M: Un copil m-a învățat și mă învață în continuare ce înseamnă frumosul în viață, iar celălalt cât de frumoasă e libertatea.

Știu că ești din capitală și lucrai pentru o rețea medicală mare și foarte cunoscută, Regina Maria. Pentru tine ai lăsat Bucureștiul sau pentru că ai întâlnit-o pe Raluca? Ce a cântărit mai mult?

M: Nu o cunoșteam pe Raluca pe atunci. Am plecat din București în detrimentul câștigurilor materiale care erau bune…foarte bune pentru vârsta pe care o aveam și pentru vremurile acelea. Chiar și pentru vremurile acestea ar fi fost câștiguri bune. Am căutat să câștig experiență, dincolo de zona de confort. Am căutat să mă provoc în feluri necunoscute de mine la vremea respectivă. Mi-a ieșit!

Care este, oare, secretul unei relații trainice care se trăiește „și la muncă”?

M: Prețuirea fiecărui moment de interacțiune… să poți face un moment de rai dintr-un schimb de priviri dintr-un capăt în altul al holului.

R: La începutul relației noastre, parafrazând, am înțeles că fericirea e un “cine”. Am mai înțeles că nu oricui i se permite să trăiască irepetabil. Având aceste două date în mână, începe construcția durabilă, prin viziuni congruente și dorințe similare. Cu respect față de libertățile celuilalt. Cu blândețe în gestionarea disensiunilor. Și mereu pe un fond de bună intenție. Restul e fantezie.