Cântece-poveste despre momentele care ne transformă cu Rockabella: „trăim pentru muzică și avem joburi ca să ne plătim chiria”

Rockabella îmbină influențe art-rock, alternative și indie-pop în cântece-poveste despre momentele care ne transformă. Teodora Moroșanu – voce, Andrei Ilie – tobe, Bogdan Diaconeasa – bass, Ștefan Mustață – chitară, Alina Horez – vioară ei formează trupa Rockabella, născută acum mai bine de zece ani și este, așa cum spun membrii trupei, „un val de energie venit din nevoia de a fi împreună și de a ne exprima liber”.

Am vorbit cu Teodora despre povestea Rockabella, despre cântecele lor poveste, despre începuturi și visuri pentru viitor. Dar și despre concertul pe care îl vor susține pe 25 iunie în cadrul festivalului Rocanotherworld, de la Iași (5 zile de concerte, dezbateri culturale și multe alte activități vor avea loc în perioada 23-27 iunie, la The Secret, Ciric, Iași). 

Pe site-ul vostru scrie că „Rockabella îmbină influențe art-rock, indie pop și alternative în cântece-poveste despre momentele care ne transformă”. Care este povestea voastră?

Rockabella e mai mult decât o trupă. E un val de energie venit din nevoia de a fi împreună și de a ne exprima liber, așa cum știm noi mai bine. A început cu niște idei de piese, acum mai bine de 10 ani. Și de-a lungul timpului, s-a transformat cu fiecare cântec-poveste în ceva mai mare și mai important pentru noi, decât ne-am fi putut imagina. 

Cum ați ajuns împreună?

Gașca s-a format treptat. În 2016 i-am trimis lui Andrei primele idei de piese și din 2017 am început să cântăm împreună. Bogdan și Ștefan s-au alăturat trupei în 2019. Cu Alina colaborăm încă din 2018 și s-a alăturat oficial trupei anul acesta. 

Rockabella: „Vrem să arătăm cât de asemănători suntem și astfel, cât de nesinguri. Ne căutăm și ne găsim unii pe ceilalți prin muzică.”

Cum a ajuns muzica în viața voastră? 

Toți cântăm de mici. Eu am început pe la 6 sau 7 ani, zdrăngănind chitarra acustică a tatălui meu. Ștefan, pe la 10 ani când a găsit o chitară după șifonierul unor prieteni de familie. Andrei, de la 6 ani a studiat pianul la Liceul de Arte din Slobozia, apoi de la 10 ani a început să studieze tobele cu Adi Tetrade. Bogdan a început la 14 ani, făcând schimb de casete cu prietenii pe scara blocului și explorând Metallica pe chitara acustică. Alina a început la 5 ani după ce și-a exasperat mama cerându-i s-o lase să se joaca cu vioara, iar Moro la 12 ani învățând să cânte la… acordeon (Știm! Neașteptat!). 

Citește și: Dan Byron și ambiția unui adevărat muzician: „Le-am spus părinților că mă duc să cânt pe stradă, dar ei nu aveau cum să mă oprească să fac asta pentru că știau că nu au cum să-mi ofere altceva”

În muzica voastră se simte multă melancolie și uneori tristețe. Cine compune piesele? Cine simte toate aceste trăiri sufletești?

Piesa pornește de la mine, cu linie melodică, armonie și versuri. Apoi, pe măsură ce trece prin mâinile celorlalți, se transformă în ceva la care nu m-aș fi așteptat, mult mai amplă și texturată decât aș fi putut-o eu gândi. E adevărat că în piesele noastre se aude melancolie și uneori tristețe, dar cel mai des e vorba de o transformare. Ascundem un posibil final fericit în fiecare cântec, dar lăsăm ascultătorul să decidă cum se termină povestea.

Ce vreți să spuneți prin muzica Rockabella?

Vrem să arătăm cât de asemănători suntem și astfel, cât de nesinguri. Ne căutăm și ne găsim unii pe ceilalți prin muzică.

Cine sunt oamenii care vă ascultă? 

Avem privilegiul de a fi ascultați de niște oameni minunați – noi îi numim tribul nostru. Sunt oameni implicați în comunitatea lor, altruiști, curajoși, inteligenți și sensibili. Sunt oameni cărora nu le e teamă să vorbească despre lucruri incomode, dificile, despre traumă și vindecare, putere și vulnerabilitate. 

Care este cel mai fain compliment pe care l-ați primit?

Nu e ceva ce ne-a fost zis. Dar l-am simțit. La unul din concertele noaste recente, era în față cineva care a „trăit” tot concertul – cuvânt cu cuvânt, notă cu notă. Am văzut-o râzând, plângând și râzând iar printre lacrimi. Nu vom uita niciodată chipul ei pentru că ne-a confirmat ceva ce-am știut dintotdeauna fără să putem dovedi – muzica nu se ascultă, se trăiește.

„Trăim pentru muzică și avem joburi ca să ne plătim chiria (și sculele)”

Trăiți doar din muzică sau Rockabella este doar o pasiune? 

Asta sună ca și cum dacă nu trăim din muzică, ea e ceva secundar în viața noastră, ceva de făcut în timpul liber și nu e deloc așa. Avem în trupă oameni care trăiesc exclusiv din muzică, fiind prezenți în mai multe proiecte. Avem și oameni care au un day-job și care își dedică tot restul timpului trupei. Într-un fel noi trăim pentru muzică și avem joburi ca să ne plătim chiria (și sculele) 😃

Ce muzică ascultați? Dați-mi câteva exemple de câteva albume care v-au inspirat.

Albumul meu preferat all time este 10000 Days de la Tool, al lui Ștefan, Songs of Faith and Devotion, Depeche Mode. Andrei, The Wall, Pink Floyd. Alina, Bad de la Michael Jackson iar Bogdan, Kings of Sleep și The Urge ale lui Stuart Hamm.

Citește și: Marius Popa (Jukebox), artistul care a ales muzica în ciuda opoziţiei părinţilor, dar a renunţat să mai caute faima când a înţeles că-şi pierde libertatea

Cum a fost pentru voi perioada aceasta de pandemie… nu ați fost pe scenă, dar v-ați găsit inspirația pentru muzică nouă?

E adevărat că n-am fost pe scenă, dar am fost foarte activi. În aprilie am lansat „Iată-ne aici” cel de-al treilea single de când a început pandemia (primul a fost „Arată-te” și al doilea „Năluca”). În plus am compus foarte mult pentru următorul album.

La ce concert v-ar fi plăcut să mergeți în perioada aceasta și nu… nu s-a mai întâmplat?

Am fi vrut foarte tare să vedem Twenty One Pilots. Poate cândva…

Cu ce gânduri mergeți la ediția din acest an Rocanotherworld?

Suntem super-entuziasmați. Oamenii de la Rocanotherworld sunt fantastici, super implicați și activi și ce fac ei pentru muzica independentă prin acest festival e neprețuit. Abia așteptăm să ne revedem cu publicul de la Iași și să cântăm până răsună tot orașul.

Rockabella: „Pentru noi, acum succesul înseamnă curajul să visăm MARE”

Pe ce scene v-ați dori să cântați cu Rockabella? Vă doriți să ieșiți în afară? 

Dacă ar fi să alegem două scene din Europa pe care să cântăm ar fi festurile Mad Cool și Isle of Wright. Dar până atunci, vrem să fim pe fiecare scenă de festival din România. 

Ce înseamnă pentru voi succesul? Și ce sunteți deschiși să faceți pentru el?

Cum știi că ai ajuns când orizontul este în continuă mișcare. Pentru copiii care abia puneau mâna pe instrument, să ai o trupă însemna succesul. Și pentru tinerii care aveau o trupă să cânți la Rocanotherworld însemnă succesul.

Pentru noi, acum succesul înseamnă curajul să visăm MARE, să visăm un stadion care se mișcă o dată cu noi. Și să nu mai pară absurd. Pentru asta vom face tot ce putem.

Ce urmează pentru Rockabella după festivalul de la Iași?

Se pare că vom avea o vară plină de concerte, ceea ce ne bucură enorm. Iar în paralel, planul este să mai lansăm un single, în timp ce lucrăm la noul album. Vom fi ocupați, exact așa cum ne place.