Ce determină mâncatul compulsiv şi cum ne putem trata?

Tulburarea obsesiv-compulsivă este caracterizată de gânduri incontrolabile, repetitive şi comportamente ritualice cărora pacientul simte că nu i se poate opune, simţindu-se obligat să le dea curs. Chiar dacă conştientizează că aceste gânduri şi acţiuni sunt iraţionale, el se simte incapabil să le facă faţă şi le repetă ciclic.

În plan alimentar, de fapt, tulburarea obsesiv compulsivă, vine să completeze o stare anxioasă sau depresivă, ori să compenseze o stimă de sine scăzută. În fond, prin alimentaţie pacientul încearcă să îşi ofere cea mai simplă şi la îndemână plăcere, şi anume, mâncarea.

De fapt, care sunt elementele ce se pot ascunde în spatele unei alimentaţii obsesiv-compulsive?

Pentru a explica într-un limbaj cât mai popular, am să vă spun că în spatele unei astfel de tulburări se poate ascunde o seamă întreagă de probleme,  cum ar fi:

• Probleme relaţionale: lipsa unui partener, sau probleme în cuplu: certuri, înşelat, divorţ.
• Probleme la locul de muncă: suprasarcina, subplata, program prelungit, lipsa pauzelor, lipsa concediului, responsabilităţile prea multe, neînţelegerile cu colegii sau şeful, şomaj.
• Probleme sociale: lipsa prietenilor, prieteni cu probleme nerezolvate, lipsa hobby-urilor, lipsa interacţiunilor sociale.
• Probleme personale: lipsa stimei de sine, anxietate, depresie, probleme ale vieţii sexuale, probleme cu somnul.

Oricare dintre aceste tipuri de probleme, pot crea o tensiune internă ce se manifestă prin gânduri negative repetitive, ciclice, ce pot face pacientul să se simtă într-un cerc vicios, fără scăpare, fără soluţie. Apoi, apare nevoia de descărcare sau de compensare. Şi ce este cel mai la îndemână? Mâncarea. Este acolo, şi se poate înfrupta când şi cât doreşte. Mai mult decât atât, pentru o vreme, poate avea senzaţia de bine, doar mâncând. Pentru că nu se mai gândeşte la ceea ce îl frământă ci se concentrează pe mâncare şi pe plăcerea resimţită.

Aşa azi, aşa mâine, şi pacientul se învaţă mai de grabă să mănânce decât să lupte cu problemele întâlnite. Pentru ca, mai apoi, pe lângă anxietatea de la care a plecat să dezvolte o seamă întreagă de alte afecţiuni cum ar fi: depresie, anorexie, bulimie, obezitate, tulburări ale somnului, tulburări ale vieţii sexuale.

Cum se tratează această afecţiune?

În primul rând, pacientul, trebuie să se îndrepte spre un specialist: medic de familie, psihiatru, psiholog. Doar aşa se poate pune un diagnostic corect, şi se poate, dacă este cazul, stabili o medicaţie adecvată sau un plan terapeutic.

Psihoterapia poate reprezenta o soluţie de rezolvare a problemei, pentru că ajută pacientul să descopere adevăratele cauze ale problemelor lui, dar şi forma prin care se poate confrunta cu acestea, pentru a ieşi învingător. Pentru că nu există problemă ce nu se poate rezolva dacă se concepe un plan adecvat şi se apelează la resursele pe care le deţine pacientul. De multe ori descopăr în cabinet că pacientul deţine resurse extraordinare de care nu este conştient, sau pe care le-a uitat undeva pe drumul vieţii…

Constantin Cornea este un excelent psiholog. Tratează zilnic foarte mulţi pacienţi din toate ariile, pacienţi cu depresie, anxietate, tulburări de comportament, persoane care se află sub tratament psihiatric, persoane într-o perioadă tulbure a vieţii lor, persoane singure, perosane în relaţii nepotrivite, care nu ştiu să-şi consolideze cariera, care au ticuri, care au adicţii, femei însărcinate, femei care îşi doresc să rămână însărcinate, face terapie de cuplu. Alte subiecte abordate de el, mai poţi citi aici.