Ce schimbă Teach for Romania cu sprijinul Lidl România în zona Moldovei, unde media populației care trăiește în zone rurale defavorizate este dublă față de media rurală națională

Teach for Romania este organizația non-guvernamentală care aduce în același loc oameni dedicați, cu sau fără experiență de predare, pentru a deveni profesori în școli publice cu grad înalt de defavorizare, pe de o parte, și elevi, părinți și școli care, din motive dintre cele mai diverse, duc lipsă de profesori și învățători entuziaști.

Programele Teach for Romania ajung în comunități vulnerabile din întreaga țară, iar din anul 2021 organizația s-a extins în Moldova, cea mai dezavantajată zonă a țării, unde media populației care trăiește în zone rurale este dublă față de celelalte zone. Înființarea biroului regional al Teach for Romania la Iași și programele pilotate de organizație în zona estică a României au fost susținute încă de la început de Lidl România.

Maria Iuliana Savu este învățătoare de doi ani în programul Teach for Romania și a primit catedra de la Totești după ce a renunțat la o slujbă într-o corporație din inima Moldovei. Predă la clasa întâi și face naveta în fiecare zi 30 de kilometri, de la Iași până la școală. Iar dacă într-o zi ar rămâne fără mașină, nu ar avea alternativă de transport.

Gabriela Dima este coordonatoarea biroului regional din Iași al Teach for Romania, profesor și formator în cadrul organizației, care încearcă să găsească soluții punctuale problemelor specifice ale regiunii.

Cum măsori tu succesul la clasă?

Maria Iuliana Savu, Profesor Teach for Romania: Succesul pentru mine e binele pe care îl simt când sunt în fața clasei. Am fost acolo unde era rău, acum vreau să fiu unde e bine și să rămân aici. Îmi place situația de acum, chiar dacă nu e roz, nu e perfectă. Nu putem să ne mințim, dar ne putem vedea și măsura bucuriile. Și dacă noi suntem bine, cei din jur sunt bine. Asta am învățat.

Soțul meu nu ar spune același lucru; pentru el a fost un șoc vestea că vreau să-mi schimb cariera, să plec de la un loc de muncă stabil, într-o organizație mare, spre necunoscut. Cred că ar fi un șoc pentru orice familie cu copii, cu rate, cu toate obligațiile actuale știute.

Adevărul e că mulți și-ar dori să schimbe ceva în viețile lor. Am văzut când am plecat din compania în care lucram și unde-mi vedeam colegii prinși ca într-o capcană. Îți trebuie curaj, inconștiență, dar și susținere din partea familiei, pentru că singur nu poți. Te doboară obligațiile. Dacă ai susținerea celor dragi, reușești. Eu am avut norocul celor dragi, m-au susținut.

Mi-am dat demisia din multinațională, am luat legătura cu cei de la Teach for Romania și am început noile formări. Copiii mei îmi reproșau că tot nu petrec suficient timp cu ei,  pentru că terminam târziu, ca în multinațională. Erau nemulțumiți de asta. Apoi se gândeau că, fiind profesoară, o să termin în același timp cu ei și o să fim împreună la amiază. Dar culmea este că nu se întâmplă așa. Mama învață tot mai mult, mama învață pentru Teach, mama învață pentru clasă. Programul cu elevii se termină la prânz, dar amiezile sunt pentru a ne pregăti orele de a doua zi. Nu terminăm la ora 12:00, ci abia începem munca pentru ziua următoare.

Ce a schimbat în viața ta programul Teach for Romania?

Maria Iuliana Savu, Profesor Teach for Romania: Dacă spun totul poate sună a exagerare. Teach for Romania m-a schimbat la 180 de grade. Mi-a schimbat modul de a vedea lumea, de a mă vedea pe mine pentru că în acest program lucrezi foarte mult cu tine. Pentru că în Teach for Romania este foarte mult despre tine și apoi despre cum te raportezi la ceilalți. Noi învățăm că trebuie să lucrăm cu noi ca să putem avea pretenții de la cei din jurul nostru. Teach for Romania ne-a creat drumul să ne regăsim pe noi și dacă noi ne regăsim, ne găsim și resursele.

Cred că cei de la Teach for Romania au înțeles secretul și l-au pus în aplicare, pentru a înțelege cum funcționează, de fapt, societatea. Ca profesor, pornești Academia cu programul de Self leadership, adică Cunoaște-te pe tine. Ajungi într-un mediu în care întâlnești tot felul de dificultăți, nu le știi dinainte. Ești pregătit pentru asta?

Eu, ca formator, pot să te învăț să predai substantivul, dar ce faci când copilul vine nemâncat, când vine lovit, când copiii se ceartă între ei în clasă?

Noi, în școală, învățăm cum să proiectăm o lecție, cum să-i atragem pe copii, dar partea de învățare socio-emoțională, cum să-i înveți pe copii să se bucure de ceea ce tu predai, adică linia fină a învățământului, este adesea ignorată. Și Teach for Romania a înțeles: omul trebuie să fie bine cu el ca să facă un alt mod de predare. Tot substantivul îl predăm și noi, tot semne de punctuație, dar contează cum o facem.

Dacă eu, astăzi, i-am făcut pe copii să înțeleagă că puterea lui împreună este importantă, le rămâne în minte esența: „dacă mai atrag un prieten și încă unul, împreună găsim o soluție la problemă. Poate că acasă nu funcționează toate lucrurile bine, dar dacă găsesc ajutor? Nu sunt singur!”.

De aici pornește învățătorul Teach for Romania: „ajută-l pe copil să fie bine, să fie în siguranță și să-i placă la școală, apoi îi predai litere, cifre, ce vrei să predai. Dar creează întâi binele în clasă, spațiul de siguranță. ”  

Cum ar fi arătat viața ta de acum dacă ai fi avut un astfel de profesor?

Maria Iuliana Savu, Profesor Teach for Romania: N-aș putea să-mi imaginez asta. Eu am avut o învățătoare foarte bine pregătită și sunt convinsă că nu a putut să facă mai mult, pentru că nu știa cum.

Dacă aș fi avut binele și încurajarea de care aveam nevoie, poate că nu eram abia acum aici. Poate nu era nevoie să trec prin atâtea experiențe care nu sunt rele, ele m-au format și m-au pregătit să fiu omul de astăzi, dar au venit cu multe dezamăgiri, cu multe eșecuri, nu am știut cum să le îmbrățișez, nu am știut cum să mă bucur de reușite și eram un om foarte trist. Oftam foarte mult și toată lumea mă întreba de ce oftez. Simțeam nevoia să oftez pentru că eram foarte tristă. Și acum, la extremă, lumea îmi zice că zâmbesc foarte mult și totul se întâmplă dacă zâmbești.

La ce ai renunțat ca să ajungi aici?

Maria Iuliana Savu, Profesor Teach for Romania: Aș vrea să spun că am renunțat la frici, dar încă nu am renunțat, că e frica de a face, de a acționa. Nu am renunțat complet și am învățat că nici nu trebuie complet, pentru că ele mă ajută să supraviețuiesc și să iau decizii. Am renunțat la a mă autosabota, a-mi zice că nu sunt suficient de bună, că nu fac bine, că nu pot face ceva. Nu pot era foarte des în mintea mea.

Nu am renunțat la nimic bun pentru a fi aici. Doar la lucruri rele.

Spune-mi de prima experiență la clasă…

Maria Iuliana Savu, Profesor Teach for Romania: Prima experiență la catedră a fost în Academia Teach for Romania. Când mi-am cunoscut copiii, a fost copleșitor. Era deschiderea anului școlar. Cumplite emoții. Eu sunt un om foarte emotiv și m-a ajutat să le spun că am emoții și eu, că nici eu nu știu ce va urma, dar că sunt aici să învățăm împreună. Mereu le spun copiilor că eu îi învăț pe ei, dar și că eu învăț de la ei. Și părinților le-am spus că am emoții ca și cei mici.

Copiii sunt minunați, copiii m-au primit din start cu brațele deschise și eu am dus către ei magia clasei, iar asta ne ajută. Nu credem în ideea că magia este ceva ce vine când pocnești din degete. Vorbim despre magia nevăzută, care este în noi.

Mereu le aduc aminte copiilor: „Da, voi aveți super-puteri în interior. Nu trebuie să fiți ca Spiderman, să vă agățați pe clădiri sau să săriți pe mașini. Voi aveți super-puterea de a citi foarte bine, de a găsi soluții, de a vă bucura, de a plânge când nu iese ceva.”.

Din 2021, când a apărut Teach for Romania Iași, cu sprijinul Lidl România, numărul profesorilor implicați în program în Moldova s-a dublat. Maniera de lucru care încurajează stabilirea unui echilibru emoțional în clasă pentru a îmbunătăți procesul de învățare a ajuns în toate județele din regiune, la mai mult de 5.500 de copii din ciclul primar și școlile generale. Gabriela Dima, directorul biroului regional Iași al Teach for Romania a început ca profesor în organizație, pentru ca ulterior să devină la rându-i formator, coach și coordonator al unui program pilot îndrăzneț. Este de origine din Focșani, a predat la Călărași, a lucrat la București, iar de aproape doi ani s-a mutat la Iași, pentru a implementa obiectivele pe care și le-a asumat.

Gabriela, care constatare a reprezentat cea mai mare provocare când ai ajuns la Iași?

Gabriela Dima, Directorul Biroului Regional din Iași Teach for Romania: Cred că partea aceasta de izolare geografică. Moldova este o zonă greu navetabilă.

Ne-am gândit de la început să recrutăm profesori din comunitate, din școli. Ne-am dat seama că e nevoie de asta, pentru că e foarte greu să aduci pe cineva de la distanță, care să stea patru ore pe drum, timp în care ar trebui să se pregătească sau să facă altceva.

Gabriela Dima, Directorul Biroului Regional din Iași Teach for Romania

Ce aduce în plus programul pentru cineva care e deja titular, e deja în profesie?

Gabriela Dima, Directorul Biroului Regional din Iași Teach for Romania: Cei care sunt deja în profesie primesc anumite părți de formare pe care nu le dobândesc altfel. Sunt oameni care lucrează de foarte mulți ani la catedră și care au nevoie de informații noi de neuro-știință, despre cum învață creierul, despre abilitățile socio-emoționale la elevi, care de obicei le lipsește profesorilor aflați de mult timp în învățământ.

Pentru un om care este deja în sistem primul motiv pentru care vine este integrarea în comunitate. Adevărul este că, după mulți ani, puțini și-au păstrat motivația pentru educație. E ușor să fii descurajat și acaparat de sistem. Așa încât ei caută o comunitate de oameni care cred că se poate face o schimbare, indiferent de contextul în care te afli.

Datele statistice din Moldova arată că, tocmai pentru că noi am făcut efortul ăsta de a merge și de a promova programul direct în școli în 2021, avem un număr dublu de profesori integrați în program, față de cifrele anterioare.

Noi am făcut un efort să mergem către școli, ne-am dorit asta, am vrut să validăm că sunt oameni valoroși în sistemul de educație și i-am găsit. Oameni care predau în comunități izolate și care continuă să facă minuni acolo, dar pe care nu îi știe nimeni, nu îi vede nimeni. Ăsta e primul motiv al interesului: comunitatea. Pentru ei e foarte important să aibă o parte de formare de calitate, la care e greu să ajungi dacă nu ești aproape de un municipiu. Și să ai o formare de calitate care să facă învățarea relevantă pentru copii.

Copiii s-au schimbat foarte mult: internetul, la un click distanță, părinții care nu mai petrec atât de mult timp cu ei, span-ul de atenție este mult mai redus, așa că profesorul trebuie să se adapteze la noile lor nevoi. Și, ca să-i captezi și să-i ții în învățare, nu mai ești tu pionul principal, ci copilul. Deci tot modul prin care îți gândești procesul de învățare e construit în jurul lui. Când predai ceva nou, întâi chestionezi ce știu ei pe tema respectivă. Pentru că, intuitiv, copiii știu foarte multe lucruri.

Iată un exemplu din experiența mea de profesor. Predam dreapta, curba și linia frântă la clasa pregătitoare. Le-am dat copiilor 3 sârme plușate. Nu făcuseră niciodată conceptele astea. Le-am zis: cu maro faceți o linie dreaptă. Toată lumea a știut. Cu galben faceți o linie curbă La fel. Și mi-am dat seama că toată lumea știe ce înseamnă după colț. Deci au niște noțiuni. La linia frântă nu se hotărau, așa că le-am spus să-și imagineze că eu țin un băț de chibrit și îl rup în două. Imediat 5 copii au făcut zig-zag. Intuitiv, copiii știu lucruri, doar să le dai voie.

Atunci când tu, ca profesor, faci un pas în spate și îi lași pe ei în rolul principal, fiindcă e despre învățarea lor, nu e despre predarea ta, sunt mult mai motivați, participă altfel. Și uneori au nevoie doar de atât: profesorul să-i conecteze emoțional cu subiectul, să-i implice mai mult în procesul de învățare, să-i ajute să fie echilibrați socio-emoțional, pentru că e o latură foarte importantă.

Dar acești oameni, și cei vechi, și cei noi, se confruntă cu probleme vechi – analfabetismul și analfabetismul funcțional. Sunt copii care ajung la gimnaziu și nu știu să citească. Și copii care absentează foarte mult, au pierderi, iar după o anumită vârstă e foarte greu să recuperezi. Și trebuie să faci educație remedială. Dar și asta este o știință.

Oamenii au nevoie să învețe lucruri noi indiferent de anii pe care îi au deja la catedră. Avem oameni în program care au 36 de ani la catedră, cu toate gradele didactice luate.

Programul nu e despre ce faci efectiv la clasă cu copiii, ci îți oferă și opțiune de carieră. Programul Teach for Romania îți creează un context în care să înțelegi problemele sistemului educațional din România ca să poți să produci schimbarea în sistem. Indiferent de experiența cu care vin: fie că vin de la catedră, fie că acum încep, fie că își schimbă profesia și vor să se dedice și să se pună în slujba copiilor cu experiența lor anterioară.

După experiența la catedră, tu poți să rămâi în continuare la catedră și să ai impact luptând cu abandonul școlar, cu analfabetismul funcțional, cu partea de bullying, cu partea de discriminare și să acționezi astfel încât să reduci aceste fenomene, poți să-ți asumi un rol de management. Îi sprijinim și îi ghidăm în direcția aceasta, managerială, în școală. Să devină directori. Și avem oameni care au intrat în program și care nu ar fi avut curajul să aplice pentru rolul de director, dar după ce au trecut prin program, au candidat.

Cât de mult te-a ajutat faptul că ai predat după ce ai devenit manager zonal?

Gabriela Dima, Directorul Biroului Regional din Iași Teach for Romania: Am mers la catedră fără experiență pedagogică, lucrasem în asistență socială, dar cu o serie de competențe care mă ajutau în a construi o relație cu comunitatea și cu părinții. Am fost de așa manieră construită să nu judec și să am curiozitatea să înțeleg ce este dincolo de suprafețe, ce nevoie este nesatisfăcută și așa mai departe.

Lipsa de experiență a fost extrem de provocatoare pentru mine. Am simțit pe propria piele cât e de important să mai ai pe cineva în școală, un coleg, la care să plângi în fiecare zi, dar să fie tutorul – manager de profesori, care e și mentor și coach, pe care să îl suni și cu care să împărtășești cum a fost ziua respectivă, cum ai dus anumite lucruri, ce ți-a ieșit, ce nu ți-a ieșit și să vezi dacă ai nevoie să schimbi ceva.

Am trăit pe propria piele programul și știam cât este de plin de provocări, dar știam și că dacă urmezi niște pași, obții rezultate. Aveam încrederea asta și o puteam da mai departe celor veniți la catedră.

Managerii de profesori cu care noi lucrăm au experiență la catedră, au trecut prin sistem, știu ce înseamnă să lucrezi într-o comunitate cu provocări și asta ajută mult în construirea relației de încredere cu profesorul care intră în program. De asemenea, cred că m-a ajutat pentru că am trecut prin tot ce înseamnă construire de relație cu cancelaria, cu comunitatea, ce presupune să duci proiecte în comunitatea respectivă, în școala respectivă. Și sunt lucruri pe care poți să le dai mai departe. În momentul în care tu ai trecut prin asta ai mai mare impact decât dacă le spui din carte. Aici cred că este valoarea programului, unul dintre atuuri, faptul că oamenii care trec prin experiența asta au încă de la început, de când intră în program, în academie, un tutore – managerul de profesor, au și un mentor – un profesor care este în program sau un alumni al programului, care este permanent alături de ei și pot să împărtășească din experiența lor.

Primul lucru pe care îl fac profesorii Teach for Romania este să alerge în sat după copii. Sunt situații în care ai, la început de an școlar, 2-3 copiii în clasă, în ciclul primar, în condițiile în care în catalog ai 20 sau 30.

Pleci în vânătoare de comori, la propriu. Vânătoarea asta durează uneori până la sfârșitul anului școlar, până reușești să-i convingi pe toți să vină la școală. E primul pas pe care trebuie să-l faci: să-i aduci la școală. Următorul pas este să creezi un mediu sigur pentru că, dacă vin la școală, trebuie să le placă, să nu le fie frică de pedeapsă, să nu le fie rușine că nu sunt suficient de buni. Și atunci ăsta e următorul pas: să creezi un spațiu de siguranță. Noi lucrăm sub o cupolă mare numită „cultura reușitei”, astfel încât fiecare copil să se simtă valorizat în comunitate și să aibă mediul în care să reușească, să aibă încredere în el că poate progresa, să-și poată monitoriza evoluția, să știe unde este acum, să-și stabilească niște obiective și să le poată urmări.

Asta facem pentru prevenirea abandonului. În plus, dezvoltăm o relație foarte apropiată cu familia. Ei sunt foarte importanți și, indiferent de experiența anterioară a familiei cu școala, de când au fost elevi, poate marginalizați din diverse motive, profesorul trebuie să insiste cu blândețe, să schimbe ceva, să rescrie niște programe și să reconstruiască relația cu părinții și încrederea lor. Profesorul este acolo pentru a susține copilul cu totul, pe alocuri să schimbe anumite mentalități, de pildă aceea că școala nu e de niciun folos.

Din 2016, de la demararea parteneriatului strategic cu Teach for Romania și până în prezent, Lidl România a susținut organizația cu peste 7,5 milioane lei, sumă care a fost direcționată către recrutarea, formarea şi susţinerea unei noi generaţii de profesori transformaționali. Sub umbrela Pentru un viitor mai bun, Lidl România susține constant programe prin care facilitează accesul la educație de calitate pentru toți copiii, indiferent de categoria socială din care fac parte.