Cele mai mari inundații din România – când natura și-a cerut drepturile înapoi

România a avut mereu o relație complicată cu apele sale. Dunărea, Siretul, Oltul, Prutul – râuri care, în zilele senine, inspiră poeți și fotografi, dar care, în momentele de furie, au arătat că pot transforma un sat întreg într-o amintire. De-a lungul timpului, cele mai mari inundații din România au schimbat nu doar hărți, ci și destine.

Fiecare generație a avut propria tragedie acvatică: oameni urcați pe acoperișuri, case luate de ape, drumuri rupte în două și autorități care, de fiecare dată, promit că „de data asta, se va învăța ceva”. Spoiler alert: de cele mai multe ori, nu s-a învățat mare lucru. Dar hai să povestim.

1970 – Inundația care a acoperit jumătate de țară

Primăvara lui 1970 a început cu o iarnă lungă și grea. Zăpada s-a topit brusc, ploile s-au pornit dintr-odată, iar râurile au început să crească fără oprire. Siretul, Someșul și Prutul au ieșit din matcă și au lovit puternic nordul țării – Satu Mare, Botoșani, Suceava, Maramureș.

Rezultatul? Peste 1.500 de localități afectate, 56 de oameni morți și zeci de mii rămași fără case. Satu Mare a fost practic sub apă – 80% din oraș era inundat.

Nicolae Ceaușescu a venit personal cu elicopterul, promițând „reconstrucția rapidă”. Și da, s-au ridicat diguri noi, s-au betonat maluri, dar amintirea acelui dezastru a rămas adâncă. Localnicii povestesc și azi cum au fost salvați cu bărci improvizate și cum noaptea, orașul plutea în liniște sinistră, doar cu sunetul lemnului care trosnea sub apă.

1975 – Dunărea care a rupt barajele

Cinci ani mai târziu, apele Dunării au decis că e timpul să-și ceară tributul. În 1975, ploile torențiale din Balcani și topirea zăpezilor din Alpi au adus un val uriaș de apă pe fluviu.

În sudul țării, de la Calafat până la Galați, a fost dezastru. Peste 200.000 de hectare de teren agricol au fost inundate, iar sate întregi de pe malul Dunării au dispărut. La Călărași, oamenii s-au urcat pe acoperișurile caselor și au stat acolo zile întregi, așteptând bărci militare.

Era o vreme în care presa nu avea voie să exagereze dezastrul – dar fotografiile făcute de jurnaliști străini și ascunse ani întregi au arătat adevărata dimensiune: o mare cenușie întinsă peste o jumătate de țară.

2005 – anul în care România plutea

Cine a trăit anul 2005 își amintește perfect: cel mai ploios an din ultimul secol. A fost o succesiune de inundații care păreau fără sfârșit. Siretul și Dunărea au făcut ravagii, iar Valea Trotușului și zona Banatului au fost printre cele mai afectate.

Satele s-au umplut de corturi de sinistrați, iar pe ecranele televiziunilor apăreau zilnic imagini cu oameni salvați cu elicopterul sau cu tractoare prinse în noroi.

Cele mai mari pagube au fost în județele Vrancea, Galați și Bacău – mii de locuințe distruse, drumuri rupte, poduri prăbușite. La Timiș, râurile s-au revărsat cu o forță rar întâlnită, iar specialiștii au declarat că „a fost un eveniment de o dată la 500 de ani”.

Dincolo de statistici, 2005 a fost anul în care românii au redescoperit solidaritatea. Oameni din orașe au trimis haine, alimente, bani. „Nu mai știam unde e malul”, spunea un localnic din Siret. „Doar că în fiecare zi, apa venea tot mai aproape de noi.”

2010 – Viitura care a rupt Moldova în două

În vara lui 2010, apele Prutului și Siretului au lovit din nou Moldova, în special județele Botoșani și Galați. Barajul de la Rogojești a fost la un pas de cedare, iar satul Cotu Miculinți a fost evacuat complet.

A fost una dintre cele mai dramatice inundații moderne, pentru că imaginile transmise în direct au arătat ceva ce mulți nu mai văzuseră: case spulberate în câteva minute, mașini duse de ape și oameni care își salvau animalele cu disperare.

Cea mai mare parte din ajutoare a venit de la voluntari și ONG-uri. Peste 14.000 de persoane au fost evacuate, iar guvernul a declarat stare de urgență. În unele sate, urmele acelei ape încă se mai văd pe ziduri.

2020 – când schimbările climatice și-au spus cuvântul

Anul 2020 n-a adus doar pandemie, ci și inundații-record în Maramureș, Alba și Hunedoara. Ploile torențiale din iunie și iulie au ridicat nivelurile râurilor peste cote istorice, iar zeci de localități au fost izolate.

Diferența față de trecut? De data asta, camerele de telefon au surprins totul. Clipurile cu case luate de torenți, drumuri rupte și oameni salvați din copaci au făcut înconjurul internetului.

„Apele s-au retras, dar frica a rămas”, spunea un localnic din Sălaj, la o lună după viitură. Și pe bună dreptate: România intrase deja în era în care schimbările climatice transformă fiecare ploaie într-un potențial dezastru.

De ce se întâmplă mereu?

Răspunsul e simplu, dar greu de acceptat: pentru că uităm. Digurile nu se întrețin, pădurile se taie, albiile râurilor se îngustează, iar urbanizarea haotică înseamnă că apa nu mai are unde să se ducă.

De fiecare dată după o inundație, se promit investiții, hărți de risc, planuri de protecție. Dar în multe locuri, aceleași sate sunt lovite iar și iar. Natura nu uită, chiar dacă oamenii o fac.

Cele mai mari inundații din România – o lecție de viață și de solidaritate

În spatele cifrelor și al statisticilor se ascund povești. O bătrână care și-a scos din apă doar icoana și actele. Un copil care a salvat un câine dintr-o curte înecată. Un sat întreg care a refăcut digul cu mâinile goale.

Cele mai mari inundații din România nu sunt doar despre distrugere, ci și despre forța de a o lua de la capăt. Poate de aceea, atunci când apa se retrage, rămâne mereu aceeași lecție tăcută: că natura nu iartă, dar ne dă mereu o șansă să devenim mai buni.

Citește și: Cele mai mortale dezastre naturale din istoria omenirii: Top 10 tragedii care au schimbat lumea

Foto: Pinterest