Cicatrici care spun povești: o simplă tuse, un diagnostic cutremurător

Totul a început aparent banal. Flori era la serviciu, iar tusea o tot deranja. O zi, apoi încă una. „Am zis că e o răceală trecătoare, nimic serios”, își amintește ea. Dar tusea nu trecea. Îngrijorată, a făcut o radiografie. Atunci viața ei a intrat pe un drum neașteptat: diagnosticul a fost tuberculoză.

Șocul unui diagnostic greu de acceptat

„Am simțit un șoc. Panicată, disperată, am crezut că totul s-a sfârșit. Nu știam prea multe despre TBC, nu eram informată și am crezut că nu există cale de vindecare”, povestește Flori.

Deși tratamentul tuberculozei este în majoritatea cazurilor medicamentos, există forme complicate care nu răspund la terapie și necesită intervenție chirurgicală. „Tuberculoza rămâne o boală infecțioasă prezentă și astăzi. În România, incidența este încă ridicată. Când apar sechele pe plămân sau forme rezistente la medicamente, soluția este rezecția țesutului afectat”, explică dr. Mugur Bosînceanu, medic primar chirurgie toracică la Spitalul Memorial Băneasa.

Întâlnirea cu încrederea

Pentru Flori, întâlnirea cu dr. Bosînceanu a fost momentul în care frica a început să se transforme în speranță. „În primul rând, e un om cu suflet. Mi-a vorbit calm, cu încredere și am simțit că sunt pe mâini bune. Nu m-am mai gândit la ce e mai rău, ci la faptul că există o soluție.”

Iar decizia ei a fost operația. „Era singura cale. Domnul doctor era hotărât și foarte clar în explicații. Mi-a dat încredere totală.”

Operație printr-o singură incizie

Intervenția a fost una de ultimă generație: chirurgie uniportală, realizată printr-o singură incizie de doar 3 cm, fără depărtarea coastelor. „Am rezectat porțiunea pulmonară afectată și am redat pacienta familiei în două zile post-operator. Fără dureri, complet funcțională, capabilă să-și reia viața normală”, spune dr. Bosînceanu.

Această tehnică minim invazivă reduce trauma chirurgicală, accelerează vindecarea și scade semnificativ riscul de complicații. Pentru pacientă, diferența s-a simțit imediat. „La nici două ore după operație eram în picioare, m-am plimbat pe holul spitalului fără durere. După două zile am mers acasă, iar după două săptămâni m-am întors la serviciu. Parcă nici nu trecusem printr-o operație.”

Cicatricea spune povestea vindecării

Astăzi, la trei luni de la intervenție, Flori nu mai simte nimic din greutatea acelui diagnostic. „Mă simt extraordinar, ca înainte de boală. Cicatricea mea nu e despre durere, ci despre vindecare. O privesc cu recunoștință și cu mulțumirea că am avut norocul să fiu operată de domnul doctor Bosînceanu.”

Pentru ea, urmele lăsate pe piele nu sunt amintirea unei traume, ci semnul unei șanse primite. „Operația a fost fără îndoială un moment crucial în viața mea. Mi-a redat nu doar sănătatea, ci și încrederea în viitor.”

La Spitalul Memorial Băneasa, medicina înseamnă și empatie

Dincolo de tehnică și expertiză, experiența lui Flori vorbește despre un spital în care pacientul găsește și sprijin uman, nu doar tratament. „La Memorial am descoperit că medicina nu înseamnă doar bisturiu și medicamente, ci și suflet, empatie și grijă. Pentru asta voi rămâne mereu recunoscătoare”, spune ea.

Iar pentru dr. Bosînceanu și echipa sa, acesta este adevăratul scop: să ofere soluții medicale moderne, sigure și personalizate, dar și să redea pacienților încrederea că se poate. Astfel, cicatricile devin dovezi că medicina și curajul pot rescrie povestea vieții chiar și în fața unui diagnostic dureros.

Citește și: Cicatrici care spun povești: eliberarea durerii unei hernii de disc lombare