Cicatrici care spun povești: osteosarcom învins fără amputație

În decembrie 2023, durerile de umăr au devenit imposibil de ignorat. Un consult a dus la recomandarea unui CT, iar rezultatul a confirmat bănuiala: tumoră osoasă. La început, diagnosticul de osteosarcom nu i-a stârnit o reacție puternică: „știam că înseamnă cancer, dar nu credeam că e atât de grav”. Însă pentru dl. Baicu viața urma să se schimbe pe toate planurile. Medicul oncolog a confirmat că e vorba de „o tumoră foarte periculoasă” și a început imediat chimioterapia. Tot el l-a îndrumat către Spitalul Memorial Băneasa și către conf. dr. Răzvan Adam, chirurg ortoped specializat în tumori osoase. 

Întâlnirea care a schimbat cursul lucrurilor

La prima consultație, pacientul i-a spus direct chirurgului că este dispus să accepte amputarea. Dr. Răzvan Adam a analizat atent CT-urile și RMN-ul și i-a dat vestea care i-a redat speranța: „nu amputăm, salvăm membrul”. Iar ulterior s-a stabilit un plan în etape: chimioterapie neoadjuvantă aproximativ 3 luni pentru a reduce tumora, apoi intervenția chirurgicală, urmată de un nou ciclu de chimioterapie. Între timp, chirurgul a comandat proteza tumorală tip reverse pentru reconstrucția umărului după rezecție. „Acolo am prins curaj!”, mărturisește pacientul. 

Chirurgia care salvează mai mult decât viața

Cazul a adus o provocare suplimentară: biopsia deschisă fusese realizată anterior pe un alt traiect decât cel al operației finale. Acest lucru a obligat echipa chirurgicală să efectueze încă un abord, pentru a putea exciza tumora în bloc împreună cu traiectul respectiv. În astfel de situații, regulile oncologice sunt clare: orice biopsie deschisă contaminează traiectul prin care a fost efectuată, iar acesta trebuie îndepărtat în întregime, odată cu tumora.

Operația a presupus rezecția a 8 cm din humerusul proximal până la articulația cu scapula, dezinserția controlată a grupelor musculare și reconstrucția cu proteză tumorală tip reverse. Pentru a păstra funcția, chirurgul a reatașat musculatura pe proteză folosind o bandă fibroasă polytape, un detaliu cheie pentru mișcare și forță după vindecare. „Degeaba scot tumora și pun proteza, dacă membrul nu rămâne funcțional”, explică dr. Adam. 

Colaborarea cu oncologia a contat decisiv: tratamentul preoperator „a înjumătățit tumora” și a redus extensia extraosoasă, făcând posibilă o rezecție în limite oncologice. „Rezultatele bune se obțin într-o echipă în care oncologul, chirurgul, anestezistul, imagistul și terapia intensivă trag în aceeași direcție”, adaugă Dr. Răzvan Adam.

Recuperarea unei vieți normale

Primele zile au fost ținute sub control cu analgezie eficientă, pacientul spunând că nu a simțit durere în prima perioadă după operație. A urmat externarea la 4-5 zile, apoi chimioterapia adjuvantă timp de 3 luni. La aproximativ 8 luni după operație, CT-ul, RMN-ul și analizele au ieșit foarte bine, spre mulțumirea și satisfacția echipei oncologice și a chirurgului. 

În tot acest timp, familia și nepoții au fost motorul emoțional, iar vizitele repetate ale medicului și grija asistentelor la orice oră au făcut diferența. „M-am simțit susținut în fiecare moment”, spune Dl. Baicu. 

Din punct de vedere funcțional, la 6 luni postoperator membrul era 80% funcțional, cu gesturi cotidiene posibile și reintegrare bună în viața de zi cu zi. Un rezultat considerat excelent pentru o astfel de reconstrucție tumorală. „Dacă nu știi că a fost operat, nu îți dai seama de amploarea intervenției”, punctează dr. Adam.

Cicatricea care spune totul

Pe umărul lui, linia subțire rămasă după operație nu e doar o urmă fizică. E dovada unui diagnostic dur, a unei lupte intense și a unei victorii câștigate pas cu pas. Pentru el, cicatricea nu înseamnă doar amintirea durerii, ci și semnul că viața poate merge mai departe. O urmă vizibilă a unui osteosarcom care i-a schimbat radical viața, dar și dovada unei lupte câștigate.

La început, a privit cicatricea cu reținere. Îi amintea de nopțile petrecute în spital, de momentele de frică și de gândurile apăsătoare despre viitor. Cu timpul însă, perspectiva s-a schimbat. A început să o vadă ca pe o amprentă a rezistenței și a curajului de a trece printr-o operație majoră și printr-un proces lung de recuperare.

„Cicatricea de pe umăr nu mă mai deranjează deloc. E dovada că am trecut printr-o probă de foc și am învins.”, concluzionează Dl. Baicu. Nu o ascunde și nu o privește ca pe o rană, ci ca pe semnul unui drum dus până la capăt. 

Cicatrici care spun povești: Spitalul Memorial Băneasa, un hub de chirurgie complexă

Povestea domnului Baicu nu este doar despre o operație reușită. Este o poveste despre medicină de echipă și despre un spital care poate susține, din toate perspectivele, cazuri oncologice ortopedice de mare complexitate. Aici, „cicatricile care spun povești” sunt, de fapt, semne ale unor lupte câștigate cu știință, cu precizie și cu multă omenie. La Spitalul Memorial Băneasa, locul unde chiar și cele mai cutremurătoare povești au finaluri bune.

Citește și: Cicatrici care spun povești: de la întunericul endometriozei până la miracolul unei sarcini