Cine a fost Doru Ana, actorul şi profesorul care a lăsat în urmă cele mai calde amintiri pentru cei care l-au cunoscut
Mereu discret, dar cu un cuvânt bun pentru cei din jur, Doru Ana a fost unul dintre actorii români care a lăsat o urmă puternică în sufletele celor care l-au cunoscut. A avut peste 100 de roluri de-a lungul carierei, dar poate cel mai important a fost cel prin care a ghidat oameni şi cariere. S-a stins din viaţă anul acesta, pe 11 octombrie, după o lungă suferinţă, la fel de discret cum şi-a trăit întreaga viaţă.
Actoria şi sportul, marile pasiuni din viaţa lui Doru Ana
Născut pe 28 februarie 1954, în Bucureşti, Doru Ana a avut 2 mari pasiuni de-a lungul vieţii: actoria şi sportul. Crescut în apropierea stadionului Giuleşti a iubit echipa Rapid, mergând des la meciurile de fotbal ale acesteia şi şi-a îndrumat şi fratele mai mic cu 10 ani în aceeaşi direcţie. În egală măsură îi plăcea şi lui să joace şi a continuat să facă mult sport până la vârsta de 48 de ani, când în urma unui infarct i-a fost interzis să mai facă efort.
A fost pasionat de sporturile de echipă, aşa că a încercat, pe rând, şi handbalul, voleiul, dar şi rugbyul. A făcut judo un an, atletism, dar şi tenis de câmp. Iubea mişcarea, aşa că îşi petrecea zilele copilăriei şi adolescenţei trecând de la un teren de sport la altul. La 11 ani a fost legitimat la clubul său de suflet, Rapid, însă după 6 ani a ajuns să joace pentru Steaua. A stat doar 2 luni acolo pentru că nu a putut acceta comportamentul unuia dintre antrenorii săi.
În acelaşi timp a început să se teamă că felul în care i se dezvoltase musculatura o să îi taie şansele de a fi admis la Teatru, aşa că în ultimul an de liceu a schimbat fotbalul pe kaiac. A fost aproape să intre în lotul naţional, dar Doru Ana voia să facă carieră pe scenă, aşa că a renunţat. A păstrat însă mereu iubirea pentru mişcare.
Faptul că am făcut sport m-a ajutat în educaţia personală. Am învăţat să lucrez în echipă, să fiu generos, să ştiu ce înseamnă să fiu solidar. Dincolo de dezvoltarea fizică sportul are şi o componentă educaţională importantă. – Doru Ana într-un interviu pentru romaniastats.wordpress.com
Pe cât de mult a iubit sportul a iubit însă şi actoria. A descoperit-o în primii ani de viaţă, când vecinele din curtea în care locuia îl învăţau texte din Caragiale. Tot ele au fost cele care l-au dus pentru prima dată la o piesă de teatru. A văzut atunci piesa Cum vă place, în regia lui Liviu Ciulei, la Bulandra şi a simţit emoţia pe care a păstrat-o întreaga viaţă. Când a început şcoala era primul când venea vorba să se implice în vreo serbare sau spectacole, iar în timpul liceului s-a implicat în teatrul de amatori.
Drumul către scenă, presărat cu experienţe memorabile
Premiile primite în acea perioadă l-au făcut să se convingă de faptul că acesta e drumul lui, aşa că după ce a terminat liceul a dat admitere la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Erau 15 locuri scoase la concurs în acel an, iar el a fost al 16-lea, după studenţi precum Marcel Iureş, Adrian Pintea şi Şerban Ionescu. A plecat 2 ani în armată, întorcându-se acasă chiar în ziua în care se dădea admitere, aşa că n-a mai apucat să dea examenul în acel an. S-a angajat la Biblioteca Academiei şi a mers din nou să dea admitere în 1976. 2 locuri erau disponibile atunci pentru cei neîncorporabili şi 400 de tineri care îşi doreau unul dintre ele. A vrut să renunţe, dar prietenul din copilărie, Paul, cel care i-a stat alături vreme de 5 decenii, până când acesta s-a stins din viaţă, a fost cel care l-a îndemnat să dea examenul.
Este darul cel mai preţios pe care mi l-a dat Dumnezeu vreodată. Eu am avut acest noroc fantastic. Am crescut împreună, de multe ori spuneau că suntem fraţi, că suntem din aceeaşi familie pentru că eram nedespărţiţi. – Doru Ana într-un interviu pentru emisiunea Cultour
A dat examenul, iar unul dintre cele 2 locuri disponibile a fost al lui, în uralele prietenilor şi colegilor de liceu, veniţi toţi să îl încurajeze, mai ceva ca la un meci de fotbal. A intrat la clasa Olgăi Tudorache, unde a primit o nouă lecţie de empatie şi generozitate. În timp ce toată lumea se aştepta ca marea actriţă să fie extrem de dură, aceasta i-a anunţat din prima zi că vreme de 4 ani ea va fi mama lor şi aşa a fost. Nu de puţine ori le aducea mâncare de acasă pentru că ştia că stau în facultate de dimineaţa până seara şi nu apucau să mănânce nimic în acel timp.
Debutul în teatru a fost şi el memorabil. A urcat pe scena de la Bulandra, în piesa Durerea, chiar în seara de 4 martie 1977. Vorbeau exact despre cutremur când a început să se mişte totul şi să cadă moloz peste ei.
Privirea mi s-a oprit pe o fată care căzuse pe scări, fiind călcată în picioare de cei din spate. Mi s-a făcut milă, aşa că m-am aruncat peste ea ca s-o protejez. I-am zis: „tăticule, aici murim amândoi.” Nu ştiu ce s-a declanşat în capul ei, că din starea aia amorfă s-a ridicat brusc în picioare, m-a luat de mână şi ne-am trezit ajunşi la statuia lui Kogălniceanu. – Doru Ana într-un interviu pentru romaniastats.wordpress.com
Când a terminat facultatea nu a avut voie să rămână în Bucureşti, aşa că visul lui de a juca la Bulandra s-a oprit pentru o vreme. A început să joace pe diverse scene de teatru din ţară, dar şi în piese de televiziune. A prezentat şi o emisiune la radio, apoi s-a mutat la Braşov, unde erau mai mulţi colegi de facultate. S-a însurat, a primit casă, după care l-a sunat Ion Besoiu, directorul de atunci al Teatrului Bulandra şi l-a chemat „acasă”, acolo unde a rămas până în 2003.
S-a retras de pe scenă după zeci de roluri şi piese. A fost Bufonul Tocilă în Cum vă place, de William Shakespeare, Stalin în piesa cu acelaşi nume, Cebutakin în Trei surori a lui Cehov şi Zaharia Trahanache în O scrisoare pierdută a lui Caragiale. A făcut însă roluri excepţionale şi în filme sau seriale ca Terminus Paradis, Marfa şi banii, Umbre, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, Fructul oprit sau Adela.
După infarctul suferit în 2002 şi-a dat seama că nu mai poate sta atât de mult pe scenă. Era deja profesor asociat la UNATC de 12 ani, aşa că a acceptat să meargă acolo, ca asistent al fostului său asistent din facultate, Florin Zamfirescu. Printre studenţii din prima sa promoţie s-au numărat Medeea Marinescu, Tudor Chirilă, Andrei Aradits şi Gabriel Coveşeanu.
Deşi a adorat să fie pe scenă sau în faţa camerei de filmat nu i-a plăcut niciodată să iasă în faţă şi, cu atât mai puţin, să vorbească despre viaţa personală. A mărturisit însă că pe lângă pierderea prietenului său bun a mai avut una care l-a urmărit întreaga viaţă. Doru Ana a avut 2 fete. Pe una dintre ele a pierdut-o pe când aceasta avea doar 7 ani. A fost călcată de maşină pe 1 ianuarie 1995, iar de atunci începuturile de an au fost mereu încărcate de durere.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
