Cine a fost Ion Gavrilă Ogoranu? Luptătorul anticomunist pe care Securitatea nu a reușit să-l prindă timp de aproape trei decenii

Cine a fost Ion Gavrilă Ogoranu, una dintre cele mai importante figuri ale rezistenței anticomuniste din România? Născut în 1923 în Țara Făgărașului, a fost liderul unui grup de rezistență anticomunistă activ în Munții Făgăraș. 

Membru al tineretului Mișcării Legionare, el a continuat să susțină anumite idei de extremă dreaptă după 1989. În memoriile sale, menționează că, în timpul anchetei sale din 1976 la Rahova, a descoperit că documentele oficiale indicau eronat locul său de naștere ca fiind Iași, județul Făgăraș, așa cum i-a spus anchetatorul său, ofițerul de Securitate Nagy.

Cine a fost Ion Gavrilă Ogoranu: copilăria și primele confruntări cu regimul comunist

Ion Gavrilă Ogoranu s-a născut la Recea, Brașov, la 6 ianuarie 1923. De tânăr a fost un anticomunist. A aderat la Frățiile de Cruce, fiind membru al Frăției Negoiul. Frățiile erau pepiniera pentru viitorii legionari, dar istoric vorbind, nu putem pune semnul de egalitate între Frății și Legiunea Arhanghelului Mihail, cum nu poți pune semn de egalitate între fascism și nazism. A învățat la Făgăraș, pe parcursul liceului și la Universitatea din Cluj, la Facultatea de Agronomie. Ion Gavrilă Ogoranu a luptat cu grupul său pe versantul nordic al Munților Făgăraș. Grupul său se se numea Grupul Carpatin Făgărășan.

Ion Gavrilă Ogoranu a fost cel mai important luptător din Rezistență, din 1948 până în 1976. Rezistența a fost scoasă din joc în 1958, dar timp de alți 18 ani, Ogoranu a luptat solitar. S-a ascums pe șantiere, urmărit de Securitate. A contat pe prietenii săi, colegi de facultate, s-a ascuns la Ana Săbăduș, văduva unui fost membru al Rezistenței, Petru Săbăduș. Ana Săbăduș s-a căsătorit pe ascuns cu Ion, trăind împreună până când moartea i-a despărțit.

Securitatea l-a recrutat până și pe preotul unde mama sa se spovedea și ea i-a spus preotului ca „Ion să fie pomenit la Vii”, nu la  „Morți”, fiindcă o vreme s-a suspectat că murise. Evident, Securitatea a urmărit pista, afirmă eroul în Memoriile sale: „Brazii se frâng dar nu se îndoiesc”, apărută în 1993.  Exemplul lui a ajuns pe masa președintelui american Richard Nixon, care primindu-l pe Ceaușescu la Casa Albă i-a comunicat ca pe Ion Gavrilă Ogoranu să îl lase în pace. Nicolae Ceaușescu a acceptat dar a continuat urmărirea, evident, dând vina pe alții dacă eroul ar fi pățit ceva. Nixon a demisionat pe fondul Afacerii Watergate, în timpul celui de al doilea mandat la 9 august 1974.

Grupul de partizani din Munții Făgărașului

Alături de un grup de 12 tineri, majoritatea studenți sau absolvenți de facultate, Ogoranu a rezistat aproape un deceniu în Munții Făgăraș, trăind în condiții extreme și luptând contra trupelor de Securitate. Grupul său a fost unul dintre cele mai longevive din rezistența armată anticomunistă din România.

Securitatea a încercat să anihileze această rezistență prin infiltrarea unor agenți sub acoperire. Doi dintre aceștia, Nicolae Anghel și Ioan Vrabie, au fost trimiși pentru a distruge gruparea, dar au fost descoperiți și executați de partizani în 1951. După moartea lor, Securitatea i-a declarat oficial eroi ai regimului comunist.

Citește și: Portret de spion: viața lui Mihai Caraman, generalul român ce a îngrozit NATO

Cine a fost Ion Gavrilă Ogoranu: Capturarea și salvarea sa neașteptată

Timp de 22 de ani, Ogoranu s-a ascuns în casa Anei Săbăduș, văduva unui camarad ucis în închisoare. A fost prins abia în 29 iunie 1976, într-o operațiune minuțioasă organizată de Securitate la Cluj. Cu toate acestea, nu a fost executat, datorită unei intervenții surprinzătoare: soția sa, Ana Gavrilă Ogoranu, a cerut sprijinul președintelui american Richard Nixon, care a pus presiune pe regimul Ceaușescu pentru a-i cruța viața.

Datorită acestei intervenții, Ion Gavrilă Ogoranu nu a fost executat, ci a fost eliberat după câteva luni de anchetă. A continuat să trăiască în România, fiind supravegheat de autorități până la căderea regimului comunist.

Pe 23 decembrie 1989, a plecat la București, pentru a lupta la Revoluție. Din 1990, a studiat cele 11 000 pagini ale dosarului său de urmărit și și-a scris autobiografia „Brazii se frâng dar nu se îndoiesc”, apărută în 1993.

Moștenirea lui Ion Gavrilă Ogoranu

Ion Gavrilă Ogoranu s-a stins pe 1 mai 2006, la Galțiu, Sântimbru, Alba. În anul 2008, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu a fost înființată pentru ca exemplul său, de cel mai longeviv membru al Rezistenței să nu fie uitat.

Astăzi, arhivele CNSAS conțin documente ample despre viața și urmărirea sa de către Securitate, iar multe cărți și documentare au fost realizate pentru a-i onora memoria. Cu ocazia centenarului nașterii sale, în 2023, numele lui Ion Gavrilă Ogoranu rămâne sinonim cu rezistența anticomunistă din România.

Sursă foto: CNSAS – Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii – România

Citește și: Viața lui Mircea Malița: Strategul care a transformat diplomația într-o artă a previziunii