Cine a fost Zelea Codreanu: Un portret al fanatismului care a marcat istoria României

Cine a fost Zelea Codreanu? Acesta este una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei interbelice din România. Lider al Mișcării Legionare, cunoscută și ca Garda de Fier, Zelea Codreanu a fost simbolul unui fanatism naționalist extrem, care a lăsat în urmă un șir de violențe, crime și o moștenire toxică pentru societatea românească. Deși unele voci continuă să-i glorifice imaginea, este crucial să înțelegem dimensiunea răului pe care el și Mișcarea Legionară l-au cauzat.

Cine a fost Zelea Codreanu: Copilărie și începuturi

Corneliu Zelea Codreanu s-a născut pe 13 septembrie 1899 în Huși, județul Vaslui, într-o familie de origine mixtă: tatăl său, Ion Zelea Codreanu, era profesor și un antisemit convins, iar mama sa, Eliza Brauner, avea rădăcini germane. Educația timpurie a lui Codreanu a fost marcată de influența tatălui său, care i-a insuflat ideile naționaliste și un profund dispreț față de minoritățile etnice, în special față de evrei.

După studii la Liceul Militar din Mănăstirea Dealu și Universitatea din Iași, unde a studiat dreptul, Codreanu a început să-și manifeste public ideile radicale. În timpul facultății, s-a remarcat prin activismul său naționalist extrem, organizând acțiuni împotriva studenților evrei și promovând violența ca metodă de a rezolva conflictele sociale.

Formarea Mișcării Legionare

În 1927, Zelea Codreanu a fondat Legiunea Arhanghelului Mihail, un grup naționalist care avea ca simbol crucea verde și se revendica de la idealuri mistico-religioase. Din această organizație s-a dezvoltat Garda de Fier, o mișcare paramilitară care combina ultranaționalismul cu ortodoxia religioasă. Ideologia legionară era construită în jurul unor teme precum purificarea națională, lupta împotriva „dușmanilor interni” (evrei, comuniști, masoni) și instaurarea unui regim dictatorial bazat pe moralitate creștină.

Codreanu s-a autoproclamat „Căpitan” al Mișcării Legionare, iar discursurile sale inflamatoare au atras mii de adepți, în special din rândul tinerilor și al studenților. Cu toate acestea, mesajele lui erau adesea pline de ură, iar metodele promovate de el includeau asasinate și intimidări.

Cine a fost Zelea Codreanu: Crimele ordonate și violențele legionare

Sub conducerea lui Zelea Codreanu, Garda de Fier a fost responsabilă pentru multiple acte de violență și crime politice. Printre cele mai notabile:

1. Asasinarea prefectului de poliție Manciu (1924): Într-un act de răzbunare personală, Codreanu însuși l-a ucis pe Manciu, fiind ulterior achitat pe baza unei apăsate campanii de susținere din partea naționaliștilor.
2. Atacuri împotriva evreilor: Sub conducerea sa, legionarii au organizat pogromuri și au vandalizat proprietăți evreiești, alimentând antisemitismul în România interbelică.
3. Asasinarea prim-ministrului I.G. Duca (1933): Sub comanda sa, legionarii l-au ucis pe I.G. Duca, un act care a declanșat represiuni împotriva Gărzii de Fier.

Această serie de crime a demonstrat că Mișcarea Legionară nu era interesată de democrație sau dezbateri politice, ci de instaurarea unui regim al terorii.

Mișcarea Legionară în ilegalitate: Drumul de la represiune la putere

Mișcarea Legionară, sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu și ulterior a succesorilor săi, a traversat mai multe perioade de ilegalitate, însă persecuțiile împotriva ei nu au făcut decât să radicalizeze și mai mult adepții acesteia. Încercările autorităților de a controla sau desființa Garda de Fier au avut un efect contrar: au transformat mișcarea într-un simbol de „martiraj” pentru susținători, oferindu-i prilejul de a câștiga simpatie publică și sprijin din partea unor segmente ale populației dezamăgite de corupția clasei politice interbelice.

Cine a fost Zelea Codreanu: Primii pași spre ilegalitate

Încă de la înființare, Mișcarea Legionară a fost privită cu suspiciune de autoritățile române, din cauza ideologiei extremiste și a metodelor violente. Regimul liberal condus de I.G. Duca a fost unul dintre primele care au luat măsuri drastice împotriva Gărzii de Fier.

• Interzicerea Gărzii de Fier (1933): În urma asasinării prim-ministrului I.G. Duca de către legionari în decembrie 1933, organizația a fost scoasă în afara legii. Represiunile împotriva legionarilor au inclus arestări masive și dizolvarea grupurilor afiliate. Cu toate acestea, Mișcarea Legionară a continuat să funcționeze în clandestinitate, adoptând noi strategii de organizare și propagandă.
• Conflictul cu Carol al II-lea: În timpul dictaturii regale instaurate de Carol al II-lea în 1938, Mișcarea Legionară a fost din nou interzisă. Regele percepea legionarii ca pe o amenințare directă la adresa regimului său, iar violențele legionarilor și popularitatea crescândă a mișcării l-au determinat să intensifice represiunea. Executarea lui Zelea Codreanu în 1938 a fost punctul culminant al conflictului dintre monarhie și Garda de Fier.

Ascensiunea către putere

Paradoxal, perioada de ilegalitate a fost pentru Mișcarea Legionară și un moment de consolidare ideologică și organizatorică. Legionarii au reușit să atragă sprijinul unor categorii diverse de populație: de la tineri radicalizați la intelectuali deziluzionați de partidele tradiționale.

După abdicarea lui Carol al II-lea în 1940, scena politică românească s-a schimbat radical. Sub presiunea Germaniei naziste și a intereselor proprii, generalul Ion Antonescu a ajuns la putere, instaurând un regim de colaborare cu Garda de Fier. Acest parteneriat temporar le-a oferit legionarilor acces la putere pentru prima dată.

Guvernarea legionară (septembrie 1940 – ianuarie 1941)

După instaurarea Statului Național-Legionar, Mișcarea Legionară a devenit principala forță politică alături de Ion Antonescu. Aceasta a fost perioada în care legionarii au pus în aplicare ideologia lor extremistă, provocând haos și violențe de amploare:

1. Pogromul de la București (ianuarie 1941): Sub guvernarea legionară, persecuțiile împotriva evreilor au atins apogeul. Pogromul a culminat cu torturi și execuții publice, inclusiv la abatorul din București, unde victimele evreiești au fost ucise și mutilate în mod barbar.
2. Abuzuri economice și jafuri: În numele „purificării naționale,” legionarii au confiscat proprietăți evreiești și au comis jafuri masive. Aceste acte de violență au destabilizat economia și au subminat încrederea populației în regim.
3. Conflictele interne: Tensiunile dintre Ion Antonescu și legionari au crescut rapid, din cauza ambițiilor politice ale acestora și a tendinței lor de a ignora autoritatea liderului militar.

Cine a fost Zelea Codreanu: Rebeliunea legionară și căderea

În ianuarie 1941, conflictul dintre Antonescu și legionari a escaladat într-o confruntare deschisă, cunoscută drept rebeliunea legionară. Garda de Fier a încercat să preia controlul total al țării, însă Antonescu, sprijinit de armată și de Germania nazistă, a înăbușit revolta. În urma acestui eșec, Mișcarea Legionară a fost scoasă din nou în ilegalitate, iar liderii săi au fost arestați, exilați sau uciși.

Citește și: Viața lui Călin Georgescu: Antonescu, „un martir”. Putin un „lider adevărat”

În concluzie, perioadele de ilegalitate ale Mișcării Legionare nu au reușit să diminueze radicalismul acesteia, ba chiar au intensificat natura violentă și represivă a mișcării. Deși au avut un scurt moment de glorie, când au ajuns să conducă țara, legionarii au demonstrat incapacitatea lor de a administra statul și de a guverna în mod responsabil.

În cele din urmă, ascensiunea și căderea Mișcării Legionare rămân un episod de învățătură în istoria României: un avertisment despre pericolele extremismului politic, ale violenței și ale urii ridicate la rang de politică de stat.

Prăbușirea și moartea lui Zelea Codreanu

În 1938, în contextul instaurării dictaturii regale de către Carol al II-lea, Garda de Fier a fost declarată ilegală. Codreanu a fost arestat sub acuzația de trădare și conspirație împotriva statului. În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, el și alți 13 lideri legionari au fost executați sumar de jandarmi, oficial sub pretextul unei încercări de evadare.

Moartea lui Zelea Codreanu a transformat însă Mișcarea Legionară într-un cult al martirilor, ceea ce a contribuit la perpetuarea violenței legionare. După asasinarea sa, Garda de Fier a continuat să joace un rol destabilizator în politica românească, culminând cu rebeliunea legionară din 1941, în timpul regimului Antonescu.

Cine a fost Zelea Codreanu: Urmările dictaturii legionare

Mișcarea Legionară a cauzat daune imense țării, atât pe plan politic, cât și social:

1. Izolarea internațională: Ideologia extremistă și crimele legionare au deteriorat imaginea României pe scena internațională.
2. Pierderi economice: Pogromurile și actele de vandalism au dus la distrugerea bunurilor și proprietăților, destabilizând economia.
3. Moștenirea toxică: Legionarismul a creat un precedent de extremism politic care a continuat să influențeze anumite grupări chiar și după al Doilea Război Mondial.

Cum percepe societatea contemporană Mișcarea Legionară

Astăzi, Mișcarea Legionară este văzută ca un episod întunecat al istoriei României. Deși există încă grupuri marginale care îl idolatrizează pe Zelea Codreanu, majoritatea istoricilor și opinia publică recunosc răul cauzat de această mișcare. Ideile legionare sunt asociate cu xenofobia, antisemitismul și respingerea valorilor democratice, fiind respinse de o societate care dorește să învețe din greșelile trecutului.

Corneliu Zelea Codreanu a fost mai mult decât un simplu lider extremist; el a simbolizat o ruptură gravă de valorile democratice și o acceptare a violenței ca instrument politic. Sub conducerea sa, Mișcarea Legionară a adus prejudicii ireversibile societății românești, de la crime politice la un climat de ură și teroare.

În loc să-l glorificăm, este esențial să ne aducem aminte cine a fost Zelea Codreanu și să învățăm din acest capitol întunecat al istoriei și să recunoaștem importanța toleranței, democrației și respectului pentru diversitate. Numai astfel putem asigura că trecutul nu se va mai repeta.

Foto: Pinterest