Cine este Luciana Stanciu, creatoarea casei de licitații de artă, Vikart, fiica omului care a evaluat „Domnișoara Pogany” (Brâncuși) și moștenitoarea unei colecții impresionante de artă și carte veche

Luciana Stanciu este fiica mai mare dintre cele trei gemene ale Cameliei și lui Lucian Radu Stanciu, care s-au născut într-o zi de august a anului 1983, la Spitalul Elias, din capitală. Întâmplarea l-a impresionat pe Nicolae Ceaușescu, iar părinții fetelor au primit un apartament de 4 camere în care să trăiască, iar Zoe Ceaușescu, unica fiică a președintelui comunist a devenit protectoarea familiei.

Lucian Radu Stanciu a fost un colecționar de artă dedicat pasiunii sale, iar când a plecat din această lume a lăsat în grija Lucianei o colecție redutabilă, cu care, fără să o fi făcut-o insistent, i-a schimbat viața și cariera fiicei sale.

Așa se face că Luciana, care s-a pregătit pentru psihologie, și-a schimbat radical direcția, a început studii de artă și a devenit evaluator acreditat, iar ulterior administrator al casei de licitații Vikart, precum și un colecționar pasionat.

Cum arată drumul de la colecționar la coordonator de casă de licitații?

Luciana Stanciu: Cum văd eu lucrurile, sunt roluri complet diferite; una este să ai pasiunea de colecționar, alta este să investești în artă și cu totul altceva este să coordonezi licitații sau administratorul unei case de licitații. Sunt lucruri diferite, chiar dacă se raportează toate la același subiect.

În care dintre aceste roluri te simți cel mai natural?

Luciana Stanciu: Cred că în zona de antreprenoriat, în managementul unei case de licitații. De fapt, asta mi-am și dorit când m-am gândit serios să deschid o casă de licitații axată pe artă contemporană. Aveam experiența câtorva ani de condus o galerie de artă și firesc mi s-a părut acest următor pas și cred că am reușit, după un an și jumătate pe piața de artă.

Cum ai devenit colecționar?

Luciana Stanciu: Dacă aș putea spune așa, cred că m-am născut cu această pasiune. (râde) Tata a fost un mare iubitor și colecționar de artă, Lucian Radu Stanciu. I-am furat și numele mic, și pasiunea. (râde)

Tata a fost colecționar și expert de artă la Ministerul culturii, pasionat în zona de artă și cultură, a publicat foarte mult, a descoperit colecții, creații ale unor personaje importante din viața artistică românească, cum este Victor Brauner sau Constantin Brâncuși. Crescând în acest mediu, m-am molipsit și eu.

Tatăl tău cum a început colecția, pasiunea pentru artă?

Luciana Stanciu: El a fost pasionat dintotdeauna de artă, cultură, de cărți sau de pictură, sculptură, grafică. Citea mult, a scris, a publicat.

Dar notorietatea lui s-a conturat în anul 1991, când în România a intrat o lucrare de artă celebră a lui Brâncuși, Domnișoarei Pogany. Iar tata, pentru că lucra la Academia română a fost invitat să vadă și să evalueze acea lucrare, doar că la un moment dat el a realizat că respectiva lucrare nu este autentică, iar statul român nu ar trebui să se implice și să o achiziționeze.

Experții francezi și cei români au susținut că este o lucrare autentică de Brâncuși, România s-a oferit să o cumpere, pentru 2 milioane de dolari, iar Stanciu, tata, a spus că lucrarea nu este autentică și că ar trebui reanalizat cazul și rapoartele de expertiză. Iar după o lungă dezbatere, care a durat mai bine de un an, s-a dovedit că tata a avut dreptate. Ministrul culturii din acea vreme, Mihai Golu, a apreciat munca lui tata și l-a numit expert de artă.

Dar tata colecționa artă de dinainte de 1989.

Cele mai dragi amintiri cu tatăl tău în această postură care sunt?

Luciana Stanciu: Sunt multe despre care aș putea să-ți povestesc. Întotdeauna încerca să-mi explice cum ar trebui privit un tablou, își canaliza atenția asupra mea, așa încât să mă convingă să preiau ștafeta la un moment dat.

Și a reușit.

Luciana Stanciu: Să știi că a reușit. Dar pe un drum mai sinuos decât mă gândeam eu. Când trăia (tata s-a stins în 2011) tot încerca să mă atragă înspre zona de artă și cultură, dar eu nu acceptam. Eu visam să devin jurnalist și să fac televiziune. Iar o perioadă asta am și făcut, am lucrat în televiziune, doar că mi-am dat seama că drumul meu este cel pe care tata mi l-a insuflat de mică. Apoi am terminat facultatea de arte, am devenit expert de artă, acreditat de Ministerul culturii, am devenit membru UAP și am reușit să public și câteva albume de artă. Aveam contextul educațional, trebuia să se și concretizeze într-o direcție.

A fost o surpriză și pentru mine că viața m-a adus aici.

Care este cea mai dragă lucrare a ta din colecție?

Luciana Stanciu: E foarte greu să aleg o anumită lucrare. Uneori te încântă o sculptură, alteori un Pallady, e foarte greu de ales. Să zicem că funcționează acele repere clasice: celebritatea artistului, raritatea lucrării, inclusiv la investiția într-o lucrare.

De multe ori, când vine vorba despre o colecție, oamenii se gândesc la valoarea în bani a acesteia. Voi cum vedeți?

Luciana Stanciu: Aici vorbim despre două tipuri de oameni: adevărații colecționari, care au o libertate financiară și colecționează doar de dragul pasiunii, fiindcă le încântă privirea, casa, pentru că vor să își completeze colecția. Apoi sunt novicii, oamenii care au puterea financiară de a investi (să zicem un director de multinațională), care cumpără artă, dar o fac la sfatul unui specialist, al unui expert. Dar nu o fac pentru iubirea față de artă, ci pentru investiție.

Tu unde ești?

Luciana Stanciu: Eu sunt la jumătatea celor două caractere. (râde) Îmi place să colecționez, dar îmi place să și investesc, apoi să revând pentru a-mi crește colecția.

Care este cea mai valoroasă piesă din colecția ta?

Luciana Stanciu: Cred că fetița mea, Victoria. (râde) Ea este piesa cea mai importantă din tot ce am făcut până la această vârstă.

De ce ai încercat și cariera jurnalistică?

Luciana Stanciu: Întotdeauna am fost omul căruia i-a plăcut să iasă în față, am simțit că pot și că am ceva de spus. Așa că viața m-a dus inevitabil către jurnalism.

De fapt, dacă mă duc puțin în urmă, prima facultate pe care am început-o a fost psihologia. Îmi plăcea foarte mult să descopăr oamenii.

Și m-am dus la facultate cu așteptarea că voi afla toate instrumentele pentru asta. Doar că în primul an universitar am realizat că locul meu nu era acolo. Și eu, și profesorii mei am înțeles că sunt mai potrivită pentru jurnalism așa că am intrat în televiziune, unde le-am făcut pe toate: am fost reporter, am fost și prezentator tv, am fost și producător, deci am trecut prin toate etapele.

Doar că în 2011 s-a stins tatăl meu și am rămas cu o colecție de cartă veche, de pictură și de sculptură și mi-am dat seama că nu cunosc valoarea lor și că ar trebui să înțeleg ce a lăsat el în urma sa. Și m-am apucat de treabă, iar primul pas a fost să intru la facultate.

Am intrat la Universitatea de Arte, la secția de istorie a artelor, iar trei ani de zile am fost pe metereze. În primii doi ani de zile am fost bursieră, iar asta mi s-a părut că face onoare tatălui meu. De fapt, cred că tot ce fac eu acum i se datorează lui întru totul.

Ce crezi că ți-a rămas de la el?

Luciana Stanciu: Cred că am primit de la el dragostea de artă.

Cum era cu tine, acasă?

Luciana Stanciu: Eu vin din trei gemene, triplete. Ne-am născut la diferență de 5 minute, iar eu am venit prima pe lume și cea care i-a furat numele. Mi-amintesc că mergeam în vizite la alți colecționari, când eram mică, iar tata mă prezenta așa: „ea este fata care mi-a furat numele.”

El și-a dorit ca măcar una dintre ele să-i urmeze calea. Și iată că una a și reușit. (râde) Celelalte s-au orientat spre alte business-uri: Aurelia este designer de interior și conduce un show-room celebru în Spania, dar și în această parte a Europei, iar Mihaela Stanciu este economic și este implicată și ea în Vikart.

Tata era un om care încerca în fiecare zi să ne provoace să învățăm și care ne-a spus că partea „umană” este esențială în interacțiunea dintre două persoane și ne-a îndemnat să fim sincere cu noi și cu ceilalți. Era un tată bun.

Ai  lansat Vikart în perioada de pandemie, ceea ce este foarte curajos. Pe de altă parte, este știut că investiția în artă funcționează chiar și în perioadă de criză, sanitară  sau economică. Cum v-a mers?

Luciana Stanciu: Eu am deschis casa de licitații în decembrie 2019, iar în februarie, anul următor, a început pandemia. Ce ne-a ajutat pe noi a fost faptul că am reușit să creăm o aplicație, ce poate fi descărcată direct în telefon și care îți dă posibilitatea să licitezi din confortul casei tale, direct de pe telefon.

Iar lună de lună, în pandemie, licitațiile au curs, așa încât în primul an de activitate am atins o cifră de afaceri de 1 milion  de euro.