Cine sunt şi ce rău fac colesterolul şi trigliceridele? Cardiologul explică.

Azi, mai mult ca oricând, parcă toată lumea are colesterolul mărit şi mă refer atât la persoane tinere, cât şi la persoane mai în vârstă. Dar colesterolul nu e totul, căci mai sunt şi acele păcătoase de trigliceride care dacă au valori crescute, e de rău.

Am încercat să înţelegem ce e cu colesterolul, care e treaba cu trigliceridele, ce sunt, cum se formează, cât de des ar trebui să ne facem analizele şi care este varianta de tratament, povestind cu conf. dr. Irinel Parepa, medic cardiolog.

Conf. dr. Irinel Parepa, a susţinut în cadrul programului naţional multidisciplinar „AVC 360 – Călătoria pacientului” prezentarea „Patologii frecvent implicate în cauzele AVC: Fibrilaţia atrială – ucigaşul tăcut”, lucru care ne-a făcut să credem că ştie foarte bine care sunt riscurile unui colesterol crescut, dar şi al unei valori mari a trigliceridelor.

Iată mai jos concluziile dumneaei:

Atât colesterolul, cât şi trigliceridele fac parte din categoria lipidelor. Sunt substanţe care există în mod normal în organismul uman. Din punct de vedere al structurii chimice, colesterolul este un alcool, cu rol în: sinteza membranelor celulare, a hormonilor steroizi şi sexuali, a acizilor biliari, a vitaminelor liposolubile – dar şi în realizarea sinapselor şi a funcţiilor sistemului imunitar. În organismul uman se găseşte cu precădere în ficat, măduva spinării, creier.

Trigliceridele sunt esteri ai glicerolului, cu funcţie de stocare a caloriilor nefolosite – având deci rol de rezervor energetic. În organismul uman se regăsesc în ţesutul adipos.

Observăm, deci, că aceste molecule lipidice au roluri fiziologice importante. Nefiind  hidrosolubile, la nivel plasmatic necesită co-transportul unor proteine, numite lipoproteine – dintre care cele mai cunoscute sunt: LDL („low density lipoprotein”), aşa-numitul „colesterol rău”, şi, respectiv, HDL („high density lipoprotein”), aşa-numitul „colesterol bun”.

Colesterulul – ce înseamnă creșterea LDL

Creşterea LDL se asociază cu creşterea riscului de formare a depozitelor de colesterol în grosimea pereţilor arteriali, cu alte cuvinte se asociază cu risc crescut de accelerare a aterosclerozei – mai ales prin formarea şi „îmbogăţirea” plăcilor de aterom moi, instabile. De aceea, cumva justificat de rolul biochimic de principal transportor plasmatic al colesterolului şi trigliceridelor, dar şi în urma dovezilor statistice rezultate din mari studii populaţionale, LDL se asociază cu un risc crescut de evenimente cardiovasculare majore (infarct miocardic, accident vascular cerebral, deces). Dimpotrivă, HDL – în calitatea sa de revers-transportor al colesterolului către ficat pentru excreţie –  este asociat cu scăderea riscului cardiovascular.

Aşadar, „colesterolul mărit” nu este o boală în sine, ci doar o condiţie care se asociază cu creşterea riscului de evenimente cardiovasculare.

Dacă, în urma analizelor de laborator, vom constata valori crescute ale colesterolului sau/ şi trigliceridelor este bine să ne adresăm întâi de toate medicului de familie. În urma unei anamneze amănunţite, acesta va putea stabili nivelul de risc cardiovascular global (există scale validate de calcul pentru aceasta), şi în funcţie de acest risc ne va îndruma mai departe fie către medicul cardiolog, fie către un tratament medicamentos menit să corecteze acest exces de lipide plasmatice – numit generic dislipidemie –, fie doar ne va da sfaturi pentru un stil de viaţă care să ducă la scăderea riscului cardiovascular global, inclusiv prin corectarea dislipidemiei. În oricare dintre situaţii, ghidurile de practică medicală ne recomandă un stil de viaţă sănătos, folositor atât pentru ameliorarea unei dislipidemii diagnosticate, cât şi pentru prevenirea dislipidemiei.

Ce înseamnă un stil de viaţă sănătos? Înseamnă în primul rând o dietă echilibrată, cu reducerea grăsimilor de origine animală (principalele furnizoare de colesterol exogen), creşterea aportului de fibre vegetale lungi (cu reputaţia de a scădea absorbţia intestinală a colesterolului), scăderea aportului caloric şi de alimente cu indice glicemic mare (ambele constituind principalul substrat pentru trigliceride), fără exces de sare. Înseamnă de asemenea evitarea sedentarismului – prin efort fizic susţinut¸ în limita toleranţei individuale, minimum 30 minute zilnic. Atât dieta cât şi exerciţiul fizic combat obezitatea, un alt factor semnificativ pentru riscul cardiovascular. Un stil de viaţă sănătos mai înseamnă şi evitarea fumatului (activ sau pasiv) şi a excesului de alcool, evitarea stress-ului neuropsihic şi a suprasolicitării fizice, cu ore suficiente de somn zilnic.

Colesterolul – cum să avem un stil de viață sănătos

Dacă simpla adoptare a unui stil de viaţă sănătos nu este suficientă pentru nivelul calculat de risc individual cardiovascular, atunci ghidurile clinice recomandă tratament medicamentos hipolipemiant – şi aici răspundem la întrebările fireşti: „De unde colesterolul mărit? De unde trigliceridele mărite?”. Ei bine, spre deosebire de trigliceride, furnizate prin exces caloric (deci puternic influenţate exogen), colesterolul provine în principal prin sinteză hepatică şi mult mai puţin prin absorbţie intestinală. Sinteza hepatică dezechilibrată explică nivelul excesiv al colesterolului circulant şi totodată „paradoxul” ţăranului ardelean consumator de şuncă şi slănină şi cu colesterol seric normal: acesta are un turn-over hepatic echilibrat al colesterolului, susţinut pesemne şi de o activitate fizică pe măsură.

Pentru scăderea sintezei hepatice de colesterol se administrează medicamente, de primă intenţie cele din clasa statinelor. Teama pe care mulţi dintre pacienţi o manifestă faţă de statine este în cea mai mare parte nejustificată: aşa-numitul „efect toxic hepatic” este destul de rar întâlnit în practică, se poate manifesta în primele 2 luni de la iniţierea tratamentului, prin creşterea transaminazelor serice; monitorizarea acestora ghidează deci tratamentul: o creştere semnificativă (de cel puţin 3-4 ori faţă de valoarea iniţială) va impune ajustarea dozelor/ schimbarea statinei/ oprirea statinei. De menţionat aici că la ora actuală hepatologii discută, cu argumente din ce în ce mai puternice administrarea statinelor în scop curativ la pacienţii cu ciroză (boală hepatică avansată), pentru efectul de inhibare a fibrozei ficatului. Apariţia sau accelerarea apariţiei diabetului zaharat de tip 2, controversat efect advers al statinelor, este considerat lipsit de importanţă faţă de un număr semnificativ mai mare de vieţi salvate prin prevenirea evenimentelor cardiovasculare majore – atribuită statinelor.

Intervenţia cardiologului este necesară atunci când nivelul de risc este mare şi foarte mare, mai ales când pacientul are şi hipertensiune sau alte condiţii clinice asociate: angină pectorală, antecedente de infarct miocardic sau prezenţa unui by-pass aorto-coronarian/ stent coronarian, insuficienţă cardiacă, fibrilaţie atrială, antecedente de accident vascular cerebral. Cardiologul va decide efectuarea unor investigaţii suplimentare: ecocardiografie, eco Doppler vascular, monitorizarea personală sau automată a tensiunii arteriale, monotorizare Holter, testare de efort, coronarografie, etc –va prescrie un tratament adecvat şi va colabora cu medicul de familie în scopul unei monitorizări corecte a pacientului.

Aşadar „suferinţa” provocată de hipercolesterolemie nu ţine cont de vârstă sau de sex, ci doar de riscul cardiovascular global la care dislipidemia contribuie. Nici vorbă să credem că doar românii sunt afectaţi de dislipidemie! Dieta dezechilibrată, sedentarismul, fumatul, obezitatea şi suprasolicitarea fizică şi psihică – toate cu efect negativ asupra profilului lipidic plasmatic – sunt mai ales apanajul populaţiilor din ţări puternic dezvoltate, industrializate şi urbanizate, din motive lesne de înţeles.

Accidentul vascular cerebral constituie un eveniment cardiovascular major, care – dacă nu s-a soldat cu deces – este puternic invalidant; de foarte multe ori este rezultatul unei leziuni aterosclerotice severe la nivelul unei artere cerebrale. Dislipidemia are deci un rol-pivot în creşterea riscului de accident vascular cerebral, şi acest lucru trebuie cunoscut de români. De asemenea, este important ca în educaţia (sanitară) de bază să fie popularizate simptomele şi semnele unui accident vascular cerebral, pentru a putea alerta cât mai repede o echipă medicală de urgenţă!

Un program ca „AVC 360 – Călătoria pacientului” mi se pare important prin interdisciplinaritatea sa! Sunt de părere că mereu avem de învăţat unii de la alţii, iar impactul discutării noutăţilor medicale cu colegi din specialităţi diferite – prin prisma experienţei proprii – mi se pare foarte mare. Discuţiile interdisciplinare aplicate pe cazuri clinice au menirea de a desfiinţa bariere de multe ori doar închipuite, şi aceasta nu poate decât să aducă beneficii pacienţilor noştri!