Corina a trecut Rubiconul, în fine, râul acela mare, care delimitează un tărâm de altul. Mai clar, Corina mi s-a părut că în ultimul ei clip a trecut în #future şi a adus machiajul de clip la nivel de artă. Fernando (cine este şi ce vrea el, aflaţi mai jos) este numele celui mai recent clip al Corinei şi este şocant. Deşi am vrut să închid ecranul, nu am putut. Mi s-a părut urât apoi frumos, apoi nu am mai ştiut ce să spun şi, paralizată, am decis că e artă. Mi-a plăcut! Nu ştiu dacă muzica, nu mă pricep la asta, dar am remarcat machiajul şi styling-ul foarte puţin obişnuite. Mi-a plăcut! Fireşte, machiajul made by Alexandru Abagiu. În maniera cunoscută deja, i-am dat un telefon Corinei. Nu am putut trece de subiect…
Cum de ţi-a venit ideea asta? Cu stylingul cu tatuajul cu machiajul…?
Ca de obicei, oamenii care mă inspiră mereu în imaginea mea îmi dau conceptele pe care mi le asum şi pe care le folosesc în clipurile şi show-urile mele, sunt fetele de la Antz, agenţia de coolhunting şi cultsearching cu care lucrez de foarte mulţi ani; ele mă cunosc cel mai bine ca artist, mă stimulează şi mă obligă să îmi gândesc imaginea dincolo de industria mea. Împreună cu ele am înţeles că am nevoie să fiu mereu eu însămi, să vorbesc lumii despre adevărurile mele, să am forţă, curaj, să mişc, să fac revoluţii.
Ele mă leagă de oamenii şi comportamentele cool ale lumii noastre, îmi dau firul roşu între cine sunt eu într-un anumit moment şi mişcările sociale, nevoile unei generaţii şi aşa construim poveştile de imagine pe care le aduc pe piaţă cu fiecare proiect al meu.
De la ideea lor, trecută prin universul meu artistic, pornesc restul oamenilor super talentaţi cu care lucrez: regizorul, DOP, make-up artistul (Alex Abagiu, I -ucking LOVE YOU) şi duc mai departe conceptul, prin filtrul lor artistic.
Styling-ul, de vreo câteva clipuri încoace, mi-l fac singură; e marea mea pasiune, cred că e o altă zonă artistică în care mă simt foarte bine; plecând de la conceptul de personaj conturat de fete („fetiţele”, cum le zic eu :)), îmi fac propriile construcţii fashion (şi pentru mine, şi pentru dansatoarele mele sau personajele clipurilor). E foarte… porno-obraznic-artistico style… Cu toate astea nu pare deloc vulgar! Cum ai făcut?
E nasty, da, pentru că aşa trebuie să fim cu toatele. Suntem #NastyWomen, #NastyGirls şi e minunat că, finally, am înţeles cât suntem de puternice. Mă simt super inspirată de toate mişcările feministe din toată lumea, de toată eliberarea asta de prejudecăţi; mă simt super obraznică, cu chef de mişto de toate pudibonderiile şi ruşinile impuse de alţii şi aşa e şi clipul pentru Fernando. Nu e vulgar pentru că atunci când ştii cine eşti, nu-ţi pasă de opinia celorlalţi (a celor care nu au nici gânduri bune, nici sinceritate şi vorbesc numai cu fricile lor), eşti true to yourself, îţi iubeşti trupul şi înţelegi că statement-ul artistic trebuie să aibă libertate de expresie absolută; aşa că e imposibil să fii dizgraţios şi să falsezi. E foarte tare când simţi că ai făcut ceva „too much”, dar „deloc vulgar”.
Cine e Fernando?
Fernando e acela care „me esta matando”:). El crede, dragul de el, că pentru el vreau eu să fiu sexy, dar neaaah :))). Vreau să fiu sexy pentru mine, pentru fetele mele, pentru cele care sunt curajoase, sincere cu ele însele, afirmate, cool şi foarte sexy de dragul jocului, fără să se ia prea mult în serios. Dragă Fernando, sorry. :)) Care e legătura dintre latino şi styling?
Reggaeton-ul, care se simte „bini di tăt” pe Fernando, e muzica care a rupt ringurile de dans pentru prima dată în Puerto Rico-ul începutului de ani ’90. „Riddims”, prima formă de reggaeton, au fost ritmurile pe care dansau şi se agăţau coolii gangsta-look din LA, Miami de acum aproape 30 de ani, de aceea stilismul şi personajul meu combină, în maniera millennial, 90’s style cu gangsta queens şi, bineînţeles, athletic wear-ul care rupe acum moda străzii. Cam asta e reţeta de bază pe care m-am jucat aşa cum mi-a venit & am simţit.
De ce #nomakeup şi #nofilter?
Sunt într-un moment în care am energie şi chef nebun să mă iau la trântă cu făţărnicia şi în primul rând cu făţărnicia faţă de mine însămi. M-am săturat să mă ascund, să încerc (şi prin post-producţie, şi prin lumină, şi prin culpabilizare) să par mai înaltă, mai slabă, cu ochii mai mari, cu abdomen perfect, doar pentru că astea sunt normele unei industrii care ne spune că perfecţiunea stă numai în aparenţe. Fetele şi femeile care ne urmăresc, care se uită la noi, au nevoie şi merită mult mai mult decât… minciuni. E datoria mea, pentru ca sunt în faţa lor, să le vorbesc despre lucruri adevărate, să le ajute să se elibereze, împreună cu mine, de ce ne face rău şi ne face să ne simţim „mai puţin”. Chiar cred că frumuseţea e muuult mai mult decât un chip şi un trup după nişte norme pe care le stabilesc unii sau alţii. Frumuseţea stă în diferenţă, în diversitate, în „imperfecţiuni”, în cine suntem atunci când nu vrem să plăcem decât nouă înşine, nu? Aşa ca…#NoFilter, #NoMakeup, simplu!
Care e trendul în machiajul cu tatuaje? Sau cum se numeşte acest machiaj, „artă” aş spune?
Am avut nevoie de un element „warrior” ca să mă susţină psihologic, zău! Tot acest „no make-up” (în afară de rujul mov din prima parte a clipului, de care am avut nevoie ca să mă obişnuiesc cu ideea:))), să simt că am măcar un element de machiaj în prima parte a poveştii; başca, ne-a plăcut prea tare nuanţa şi mie, şi lui Alex:)) avea nevoie de o susţinere, de un element care să marcheze „lupta” mea şi e dincolo de un trend. E o „jucărie” care m-a ajutat şi psihologic, şi am simţit împreună cu fetele & Alex că o să dea o structură, o anumită proporţie feţei mele cu sprâncene stufoase şi ochi mici, fără gene :))).
Ce ai vizat cu acest clip?
„Sexy pentru că aşa avem chef”, #CleanDifferentTrue, „Aşa sunt cea mai frumoasă- când sunt eu însămi, aşa cum simt cu-adevărat” – aş vrea ca toată lumea, toate #NastyWomen să simtă asta, să fie empowered şi #sisters. That’s it! Cariera internaţională este ispititoare, nu? Cine reuşeşte azi? Cu ce? În muzică ma refer…
Mănânci calule ovăz? Normal că orice artist vrea să „vorbească” cât mai multor oameni, să facă o lume întreagă să viseze şi să vibreze. Eu zic, uitându-mă şi la colegele mele care au reuşit internaţional şi care mă inspiră, că reuşesc cei puternici, talentaţi, care au încredere în echipa lor şi au un strop de noroc. Nu e simplu, dar nu e niciodată imposibil. O sa vedeţi! :)))
