Creştinismul pe cale de dispariţie? Cum se ridică o Europă necreştină

Conform unui sondaj realizat la nivel european între 2014 şi 2016, studiu condus de Stephen Bullivant, profesor de teologie şi sociologia religiilor la St. Mary’s University din Londra, cifrele stau din ce în ce mai rău în rândul tinerilor religioşi. Cea mai credincioasă ţară pare să fie Polonia, iar la polul opus, cu peste 90% dintre tineri care declară că nu cred în nici o religie, este Cehia. Studiul intitulat Europe’s Young Adults and Religion, citat de The Guardian, pare să ridice serioase semne de întrebare. România nu a fost cuprinsă în acest studiu, deşi avem o cultură solidă în spate în acest sens, deşi ne-am născut cu frica lui Dumnezeu şi am fost învăţaţi că este bine să mergem la biserică în fiecare săptămână şi să ne rugăm înainte de culcare. Cu toate acestea, preoţii spun că se observă cu ochiul liber o scădere a numărului de tineri care merg la biserică. Părintele Francisc Doboş, purtătorul de cuvânt al Bisericii romano-catolice spune că poate preoţii nu ştiu cum să predice modern religia. Deşi avem oră de religie în şcoală, încă de la clasa 0. Suntem pe un drum bun, pe unul rău, suntem pe un drum şi atât, iar de aici înainte fiecare ar trebui să poată discerne şi să aleagă ce e bun.

Europa necreştină

Europa pare să mărşăluiască către o societate non creştină, lucru ilustrat prin faptul că majoritatea tinerilor din 12 ţări nu urmează nici o credinţă religioasă.

Studiul de care vorbeam mai sus a fost efectuat pe tineri cu vârste cuprinse între 16 şi 29 de ani, iar concluzia este că Republica Cehă este cea mai puţin religioasă ţară din Europa, cu 91% dintre tinerii adulţi care au susţinut că nu se afiliază niciunei religii. Estonia, Suedia şi Olanda, au şi ele un procent de tineri necredincioşi care numără între 70 şi 80% dintre ei.

Cea mai religioasă ţară este Polonia unde doar 17% dintre tineri se caracterizează ca fiind nereligioşi, urmată de Lituania cu un procent de 25%.

În Marea Britanie, doar 7% dintre tineri spun că sunt anglicani şi doar 10% catolici. Tinerii musulmani, în procent de 6% sunt aproape de a-i depăşi pe cei care se consideră parte a bisericii stabilite a ţării.

Profesorul Stephen Bullivant susţine că religia a intrat într-o fază muribundă. „Cu câteva excepţii notabile, tinerii nu se identifică cu religia şi nu o practică”.

Iar traiectoria ar putea deveni mai accentuată: „Creştinismul de la sine înţeles, ca o normă, a dispărut şi probabil a dispărut pentru totdeuna, sau cel puţin pentru următorii 100 de ani”, mai spune Bullivant.

Însă există variaţii semnificative: „Ţările care sunt aşezate una lângă alta, cu medii şi istorii culturale similare, au profiluri religioase diferite”.

Cele mai religioase două ţări, Polonia şi Lituania şi cele mai puţin religioase, Republica Cehă şi Estonia, sunt toate state post comuniste.

Tendinţa de afiliere religioasă a fost repetată atunci când tinerii au fost întrebaţi despre practicarea religiei. Doar în Polonia, Portugalia şi Irlanda s-a înregistrat un procent mai mare de 10% al tinerilor care au spus că merg la biserică măcar o dată pe săptămână.

În Republica Cehă, 70% au declarat că nu au fost niciodată la biserică sau în alt lăcaş de cult, iar 80% susţin că nu se roagă niciodată. În Marea Britanie, Franţa, Belgia, Spania şi Olanda, între 56% şi 60% au spus că nu merg la biserică şi între 63% şi 66% că nu se roagă niciodată.

Printre cei care se indentifică ca fiind catolici, există variaţii mari la nivelul de implicare. Mai mult de 80% de tineri polonezi spun că sunt catolici şi doar aproape jumătate dintre ei merg la biserică măcar o dată pe săptămână. În Lituania, unde 70% spun că sunt catolici şi doar 5% merg la biserică săptămânal.

Conform lui Bullivant, mulţi tineri europeni „vor fi botezaţi şi apoi nu vor mai deschide niciodată uşa de la biserică. Identităţile culturale religioase nu mai sunt transmise de la părinţi la copii. Pur şi simplu dispar”.

Cifrele pentru Marea Britanie au fost parţial explicate de către procentul mare de imigranţi, a mai spus profesorul: „Unul din cinci catolici din UK nu s-au născut în UK. Şi ştim că rata de naşteri în rândul musulmanilor este mai mare decât în cazul restului populaţiei şi au rate de retenţie (religioase) mult mai ridicate”.

În Irlanda, a fost un declin semnificativ al religiozităţii în ultimii 30 de ani „însă, în comparaţie cu oricare alt loc din Europa, arată totuşi destul de religios”, mai spune Bullivant.

„Noile setări by default sunt „fără religie” iar cei puţini care sunt religioşi se văd pe ei înşişi ca înotând împotriva curentului. În următorii 20-30 de ani, bisericile de masă vor fi mai mici, însă cei care vor rămâne în credinţă, vor fi tot mai implicaţi”.

România şi ea o ţară fără credinţă?

Acest studiu nu ne-a inclus şi pe noi şi aş fi putut să jur că suntem o ţară de religioşi, chiar fanatici, având în vedere imaginile de la televizor când oamenii sunt în stare să se calce în picioare ca să ajungă la moaştele vreunui sfânt.

Undeva lucrurile sunt cariate. Femei şi bărbaţi sunt în stare să stea şi o zi întreagă în picioare în scop religios, sunt în stare să ocolească în genunchi curtea unei biserici, dar în acelaşi timp, sunt în stare să se îmbulzească, să se ia la bătaie, să se înjure şi să se ocărască pentru o frunză de salcie sau un pahar de apă sfinţită. Urmăriţi doar ştirile din această seară, de Florii, de la televizor.

Sunt oameni care ţin post, habotnici, care nu pun în gură nici măcar o picătură de untdelemn că e păcat, ca să nu-l mânie pe Dumnezeu, dar care mint, se duşmănesc şi nutresc sentimente urâte pentru alţi oameni ca ei.

Tinerii români, par însă să urmeze tendinţele europenilor. Din ce în ce mai puţini vin la biserică sau mai cred în Dumnezeu. Este complicat să-i explici unui millenials că în 2018 „te bate Dumnezeu” sau că „e păcat”, fără să-i aduci nişte argumente solide.

Iată ce spune părintele Francisc Doboş:

Citeşte şi: „De ce să mai cred în Dumnezeu”, un material scris de părintele Francisc Doboş