Cristian China-Birta, fondator Kooperativa 2.0: „Când am cunoscut-o pe Adina am știut că jurnalism pot să fac și în alte moduri, dar pe cineva ca ea nu voi mai găsi!”

Cristian China-Birta, Chinezu’, este influencer, blogger și unul dintre cei mai cu experiență consultanți de marketing online de la noi. A început ca jurnalist la Baricada, tânăr și ambițios student venit de la Baia Mare să descopere centrul unui univers care avea să-i schimbe viața. În scurt timp însă avea să afle că viața lui va avea sens alături de femeia pe care o iubea, Adina, și că munca poate fi adaptată după ce își fixează prioritățile legate de familie. Așa se face că, după câțiva ani în marketing politic, în plină criză economică în 2008-2011, Chinezu descoperea o nouă industrie, cea a marketingului online.

De ce ai început Kooperativa 2.0?

Cristian China-Birta: Pentru că nu-mi place să fiu singur. Nu mi-a plăcut niciodată: am familia mare, am gașcă mare de prieteni, iar imediat ce s-a putut să fiu pe cont propriu și am luat deciziile necesare să fac după cum îmi doresc, am creat Kooperativa 2.0.

Întâi am făcut o gașcă de bloggeri în jurul meu, care să funcționeze ca un soi de rețea. Și într-o anumită perioadă m-am întâlnit cu foarte mulți dintre bloggeri. Cei de la zelist.ro m-au monitorizat și au constatat că în decursul anului 2010 am vorbit la întâlniri și m-am întâlnit cu nici mai mult, nici mai puțin decât 2200 de oameni. A fost anul în care m-am dus și am vorbit cu toată lumea despre proiectul meu. Și uite că s-a legat, așa încât la un moment dat am ajuns la o gașcă de mai bine de 50 de site-uri și bloguri în rețea. Iar mai târziu mi-a deschis ochii un client, căruia îi vindeam advertoriale în această rețea și mi-a atras atenția asupra unui cuvânt: consultanță. Iar asta m-a luminat la cap, ceea ce m-a dus la agenție, care acum este integrată cu toate serviciile, cu 35 de angajați, cum se face.

Hai să ne întoarcem în timp, când ai tăi colegi voiau să se facă astronauți, chimiști, iar tu voiai să te faci, ce? Că nu-mi închipui că te vedeai conducând o agenție de influenceri, nu?

Cristian China-Birta: Cum ar fi acum să-mi imaginez o crescătorie de barbiduci. (râde) Ce sunt ăia? Cine știe? Cam prin clasa a X-a m-am hotărât să devin jurnalist. Vezi, suntem ființe ale contextului, determinați de context. Cine crede altfel, să se uite la războiul din Ucraina și la pandemie.

Pe mine m-a prins Revoluția în clasa a IX-a, eram în cel mai bun liceu din Baia Mare, la o clasă de mate-fizică, și am trăit tranziția de la cursul firesc al lucrurilor, la spaima profesorilor de a nu fi acuzați de colaboraționism, ceea ce-i făcea să lipsească zile la rând de la școală. În acest context eu trebuia să iau o decizie despre ce urmează să fac în viață. Nici nu știam înainte că există presă, ziarele erau ale partidului și cam atât, dar brusc părea să capete sens ideea de a fi ziarist. Așa că m-am mutat de la clasa de mate-fizică, la filologie.

Am știut că vreau să mă fac jurnalist, iar în mintea mea de copil asta se putea întâmpla doar la București, că acolo se făcea treaba. Așa că am venit la facultate.

Să mergi din Baia Mare în București era ca și cum mergeai student la Paris. Eram copil în orașul meu din nordul țării și mă întâlneam câteodată cu foarte rarii studenți plecați de la noi în Capitală. Ne uitam ca la exponate.

Așadar, ținta era Bucureștiul. Dar când am ajuns în Gara de nord, cu două valize, nu știam unde o să dorm, cam în acest hal au fost lucrurile. Am rezolvat repede cu cazarea și am trecut la treabă, să cunosc orașul, lumea de aici. Iar la două săptămâni tot îmi ziceam că o să fac bagajele să plec. Or, dacă aș fi făcut asta cred că era acceptarea supremă a unui eșec. Așa că atât am tras de mine până am prins un job, mi-am făcut un pic de cheag.

Am început să fac reportaje pentru revista Baricada și unde crezi că am făcut cel mai bun material? La mine, în Maramureș. M-am dus în mină, la Șuior. Aveam un aparat foto, cu care am făcut singur treaba, doar că am uitat să scot data. Iar când am developat filmul a trebuit să edităm pozele. (râde) Dar am luat primă atunci trei salarii.

Apoi m-a prins lumea politicii. Doar că eu, venit din Maramureș, cu cărțile de istorie citite, despre conducătorii noștri, am putut să-i văd în toată splendoarea lor. Și mi-a fost de ajuns.

Cum te-a schimbat pe tine experiența de jurnalist?

Cristian China-Birta: A fost ca în clișeul celebru: a fost o școală de viață fantastică. Eram în apropierea majorității oamenilor puterii, dar eram înconjurat și de niște jurnaliști extraordinar de buni. Marian Sultănoiu este unul dintre ei, iar de la el am învățat extraordinar de mult. Stăteam pe lângă el, uneori poate că îl agasam, dar învățam. Octavian Andronic, Augustus Costache sau Ion Marin sunt încă doi jurnaliști de la care am prins multe în materie de jurnalism.

Unde sunt acești oameni acum?

Cristian China-Birta: Augustus Costache a fost purtător de cuvânt pe la CNAS, Andronic s-a dus, iar Ion Marin nu am idee exact, dar este posibil să se fi dus și el. Cu Marian cred că m-am întâlnit acum vreo câțiva ani într-o emisiune. Nu i-am zis niciodată cât a contat pentru mine acea „școală” de presă, dar uite că o spun acum.

De unde vine Chinezu’?

Cristian China-Birta: De la numele meu. Până să mă „mărit” numele meu din buletin (am prins buletin din ăla cu file) era China. Și am aflat și povestea lui în zona mea de țară.

Am îmbătat un funcționar (râde), glumesc!. Era un bătrânel pe la Arhive în Târgu Lăpuș care mi-a povestit despre neamul China, care se trage din acea zonă, din Poiana Porcului mai exact, lângă mănăstirea Rohia.

La origine, numele era Achim, dar au tot trecut prin zonă ruși, austrieci, unguri, apoi români, iar numele s-a tot schimbat. Așa că Achim a devenit Akim. Dar a venit un român, ori prost de bubuia, și nu știa că există o țară China pe undeva, ori a vrut să ne trolleze neamul, așa că a zis China. Iar acum, mai degrabă mă strigă lumea Chinezu decât Cristi.

De ce te-ai lăsat de jurnalism?

Cristian China-Birta: Lucram la Tele 7 sau la Antena 1, la investigații, și mi-am dat seama atunci că nu am cum să am familie, așa cum îmi doream, continuând să fac ce făceam.

Atunci am cunoscut-o și pe „doamna”, pe Adina, și am simțit că e ceva foarte tare și de viitor acolo. Am calculat așa: câte tipe așa super faine mai pot găsi eu în viața asta? Dar să fiu jurnalist mai târziu, dacă vreau pot să fiu, nu? Și iată răspunsul.

 Când se întâmpla asta? Când făcea Antena 1 anchetă?

Cristian China-Birta: Prin 1996, nu mai știu exact. Îmi amintesc o fază amuzantă când ne-am dus la o grevă într-un combinat de prin Valea Călugărească. Greviștii au ocupat calea ferată. M-am dus, cu operatorul și șoferul, căram după noi niște camere pietre de moară, cu casete beta străvechi. Alte timpuri. Șoferul ne zice la un moment dat: „Am un văr în zonă. Mă duc și eu până la el să iau niște vin și mă întorc până terminați voi treaba!” Zis și făcut. Filmăm, și noi, și restul televiziunilor, terminăm, pleacă toată lumea, dar noi, pentru că așteptam șoferul, ne urcăm pe o pasarelă peste calea ferată și ne așezăm, să ne odihnim. Nu ne vedea nimeni.

Ce zici că exact în clipa aia greviștii se iau la bătaie cu jandarmii. Am fost singurii din toată presa care au avut imagini de la conflict. Evident că nu m-a crezut nimeni că nu am avut informații din surse sigure. (râde)

Dar după ce am cunoscut-o pe Adina, am renunțat la presă și am intrat în administrație, la biroul de presă din Camera deputaților. Nu am stat mult nici acolo, fiindcă s-a născut primul nostru copil, Alecu, și am realizat că nu aș vrea să-mi cresc copilul într-un oraș ca Bucureștiul. Așa că ne-am mutat cu totul la Baia Mare.

Acolo am început să lucrez ca purtător de cuvânt dar în scurt timp am ajuns șef de cabinet la Prefectură, adică eram omul care gestiona toată activitatea prefectului, de la agendă și imagine, până la informările de la SRI.

Nu e obositoare această muncă?

Cristian China-Birta: Atunci am experimentat primul meu burnout. De ce? Fiindcă, nu-i așa, fără mine nu se mișca județul! Zile întregi eram plecat de acasă: retrocedări, incendii, inundații, scandaluri pe domeniul public, toate erau de rezolvat la mine. Doar că am cedat la un moment dat și, ce să vezi, nu mi-a dus nimeni lipsa. Atunci am înțeles vorba aceea: „cimitirul este plin de oameni de neînlocuit!”. Mi-am învățat lecția și am continuat.

Tu ai făcut burnout înainte de a exista conceptul! Și cum ți-ai revenit?

Cristian China-Birta: Foarte greu. Cred că mi-au trebuit vreo 2 ani de zile să-mi revin cu adevărat.

Pe scurt însă am realizat că nu aveam ce să facem mai departe în Baia Mare, dar a apărut o oportunitate de job pentru mine și am revenit în București, la campania electorală pentru prezidențiale, la o firmă de marketing politic din Israel, care lucra pentru Adrian Năstase.

Am primit un job de monitorizare a presei și recomandare de mesaj rapid de intervenție. Cu alte cuvinte, conduceam un întreg departament care făcea monitorizare, nu era așa de simplu ca acum. Iar din analiză deduceam că prețul la pâine devine un subiect sensibil. Mai departe, noi recomandăm o poziție pe acest subiect.

Cum ai ajuns în zona de blogging și social media?

Cristian China-Birta: Când am decis că nu mai este locul meu în lumea politicii. Atunci am zis că voi face altceva. Dar nici presa nu mai era o opțiune, așa încât am dat la un moment dat peste un articol al unui american care vorbea despre această lume nouă, a presei online. Și am găsit acolo o oportunitate.

Am făcut un blog și am început să scriu. Primii bani ai mei din această afacere au venit de la un om care mă citea pe blog și care, imediat ce a făcut o brumușoară de bani, 75 de dolari, a cumpărat reclamă la mine. Practic, am scris un articol pe blog, care, conform a ceea ce avea să-mi spună apoi stimabilul, a avut un mare impact. De aici îți dai seama ce a urmat. Sigur, nu de îndată, dar în doi ani de zile a început să se contureze treaba.

În criza din 2008, când toată presa a căzut, fiindcă s-au tăiat bugetele de marketing, nouă ne-a fost bine. De ce? Fiindcă în astfel de situații ce se taie prima dată? Bugetul cel mai mare, adică televiziunea. Și unde merg banii? La agențiile de content online.

Suntem în criză acum. Ce anticipezi?

Cristian China-Birta: Anticipez bunul simț. Știi ce cred eu? Nu va dispărea Facebook, cum zice lumea, nici Instagramul. Dacă vrei o anticipare, aș zice că va fi esențială nevoie de elasticitate pe analiza specifică și adaptabilitate pe strategii de marketing. Asta este singura predicție pe care pot să o fac, fiindcă nicio rețea socială nu vine de azi pe mâine și nici nu dispare la fel.