Cu Vitalie Cojocari despre profesiunea de jurnalist, copilăria la granița cu Transnistria, împlinirea visului românesc și reportajele ce i-au sfâșiat sufletul: „Războiul este cea mai mare tragedie care se poate întâmpla generației noastre”

Ai fost în perioada asta aproape de refugiații ucraineni?

Da și a fost crunt. Am plâns în fiecare zi cât am fost acolo, la Suceava, la Siret. A fost foarte greu pentru că atunci când ești jurnalist trebuie să alegi între profesia ta și cea de voluntar. Ei bine, eu nu puteam să o fac și era ca o rupere în două. Pe de-o parte veneau oamenii la mine să-i ajut, pentru că știam limba rusă, pe de altă parte trebuia să fac știri pentru Euronews.

Într-un final am decis că pot să ajut mai mult oamenii făcându-mi meseria.

În schimb, soția mea s-a implicat foarte mult, a stat nopți întregi prin Gara de Nord și a stat cu copiii femeilor ucrainence care aveau lucruri de rezolvat.

Oricum, a fost șocul vieții mele ce s-a întâmplat și ce am văzut, mai ales în zona aceea. Oamenii cred că jurnaliștii sunt cinici și că își doresc cumva lucruri negative ca să dea știri senzaționale. Din punctul meu de vedere lucrurile nu stau așa: hai mai bine să nu facem știri despre război, despre durerea omului, să facem știri normale despre dezvoltare, despre orice altceva. E groaznic să documentezi asemenea subiecte, mai ales tată fiind și mai ales când vezi atâția copii acolo. Războiul este cea mai mare tragedie care se poate întâmpla generației noastre. Noi am crezut că pandemia este, dar iată că războiul e mult mai tragic.

Care ai spune că ar fi reportajul carierei tale de până acum?

Nu a fost. Cine spune că a făcut reportajul carierei, înseamnă că și-a încheiat cariera. Reportajul carierei mele urmează.

Reportajul sufletului tău?

Au fost acestea pe care le-am făcut din Ucraina. Nu am cum să aleg altfel pentru că sunt foarte recente și sunt foarte subiectiv.

Dacă nu te făceai jurnalist, ce crezi că ți s-ar fi potrivit?

M-aș fi făcut fotbalist sau tenismen. Când eram mic voiam să mă fac scriitor sau jurnalist, așa că cea mai plauzibilă alegere ar fi fost cea de scriitor.