Cum a afectat controversata lege a lui Margaret Thatcher viaţa persoanelor gay din Marea Britanie

Pe 24 mai s-au împlinit 30 de ani de când guvernul conservator al lui Margaret Thatcher a introdus controversata lege din Secţiunea 28 a Legii Administraţiei din 1988, prima lege anti-homosexualitate din Maria Britanie în 100 de ani. Clauza interzicea autorităţilor locale să promoveze în şcoli ideea că homosexualitatea este acceptabilă ca relaţie familială. Ulterior, un alt amendament susţinător al aceleiaşi idei interzicea profesorilor să discute despre homosexualitate cu studenţii. Mai mult, a fost interzisă stocarea, în biblioteci, de cărţi sau filme care conţineau teme homosexuale, tinerii fiind nevoiţi să-şi găsească consolare în romane de genul ”Oranges Are Not the Only Fruit”, a lui Jeanette Winterson (ea însăşi, lesbiană declarată).

Legea Secţiunii 28 a dus, în 1988, la nenumărate proteste prin care reprezentanţii comunităţii LGBT îşi exprimau dezacordul cu privire la politica adoptată de Thatcher. În Manchester, mai mult de 20.000 au ieşit în stradă, în timp ce actorul Ian McKellan (care şi-a recunoscut atunci pentru prima oară sexualitatea) a ieşit public pentru a-şi exprima opoziţia.

Ştim însă că Baroneasa Thatcher sau Doamna de Fier, cum a mai fost numită Margaret Thatcher (prima femeie prim-ministru din Europa şi a patra din lume), a sprijinit legalizarea homosexualităţii în anii 1960, în faţa opoziţiei acerbe a tradiţionaliştilor Tory. În 1967, ea a votat în favoarea dezincriminării homosexualităţii, în Anglia şi Ţara Galilor. În perioada în care aceasta a fost prim-ministru, a fost legalizată homosexualitatea în Scoţia (în 1981) şi în Irlanda de Nord (în 1982). Mai sunt apoi, nenumărate persoane gay (aşa cum este jurnalistul şi fostul deputat conservator, Matthew Parris) care au cunsocut-o personal şi care au spus că Thatcher îi plăcea în mod individual pe homosexuali.

Şi totuşi, atitudinea lui Thatcher vizavi de homosexualitate a fost mereu controversată iar ”moştenirea dăunătoare a secţiunii 28 rămâne”, scrie The Independent motivând că ”doar 13% dintre elevi spun că au fost învăţaţi cum să facă parte dintr-o relaţie sănătoasă de acelaşi sex în sala de clasă”. Conform statisticilor, numărul profesorilor LGBT a crescut de la 5% la 9% între 2014 şi 2018, motivul principal fiind acela de a-i ajuta pe copiii gay să vorbească despre sexualitatea lor la orele de clasă. ”Influenţa dăunătoare a clauzei a jucat, fără îndoială, un rol imens în legitimarea urii, a homofobiei şi a bullying-ului..”, scriu cei de la The Independent.

În 2013, Marea Britania avea cele mai mari rate de infectare cu HIV în rândul bărbaţilor homosexuali şi bisexual şi era afectată de un nivel mai ridicat al consumului de droguri şi alcool. Şi, chiar dacă acea clauză din 1988 a fost abrogată în Scoţia, la 21 iunie 2001 şi în restul Regatului Unit, la 18 noiembrie 2003, în şcolile britanice încă plutea teama că Legea Secţiunii 28 încă dictează comportamente (este cunoscut cazul a doi elevi care şi-ai luat propria viaţă, parţial din cauza agresiunii homofobe).

De atunci, s-au înregistrat, în mod incontestabil, şi progrese semnificative în ceea ce priveşte problemele reprezentării şi diversităţii, însă acel moment de răscruce pentru drepturile LGBT în Marea Britanie mai are şi astăzi repercursiuni serioase asupra societăţii.