Cum a ajuns artistul Teo Gheorghiu să-și iubească țara strămoșească, deși nu s-a născut aici: „După ce tatăl meu a murit în 2018, am început să cânt muzică românească”

Teo Gheorghiu s-a născut în Elveția, acolo unde părinții lui se mutaseră de puțin timp din Canada. La grădiniță a învățat germana și apoi engleza, după ce s-a mutat la Londra, la vârsta de nouă ani. Și, deși nu s-a născut în România, a fost mereu atras de țara părinților lui.

Prima dată a luat contact cu folclorul românesc pe „la vârsta de 11-12 ani: nu voi uita niciodată acest moment! Eram acasă la niște prieteni, complet hipnotizat de o muzică pe care nu o mai auzisem până atunci. Mi s-a spus că formația care cânta se numea taraf de haidouks (haiduci)”. 

Apoi, a învățat mai multe despre „țara mea strămoșească”, așa cum îi spune Teo României, din cărțile pe care le-a scris tatăl său despre familia sa și despre copilăria pe care a petrecut-o aici. 

Iar la finalul acestui an, Teo Gheorghiu vine într-un concert extraordinar la Sala Radio, pentru a interpreta, alături de Orchestra Națională Radio și Big Band-ul Radio o lucrare extrem de cunoscută: Rhapsody in Blue – Gershwin. În același eveniment veți asculta, în primă audiție în România, Swing Symphony – compusă de celebra personalitate a jazz-ului mondial Wynton Marsalis, deținător a 9 premii Grammy și director artistic de jazz al cunoscutului Lincoln Center – New York. Concertul va fi dirijat de Sascha Goetzel. 

Teo Gheorghiu, pentru albumul tău ROOTS, ai explorat foarte mult muzica românească. Ce a însemnat pentru tine această experiență?

Realizarea acestui album a însemnat o călătorie către rădăcinile mele. Cea mai puternică legătură a mea cu România a fost întotdeauna prin muzică, fie ea clasică sau tradițională. După ce tatăl meu a murit în 2018, am început să cânt și eu muzică românească și astfel s-a născut acest proiect.

Teo Gheorghiu: „După ce tatăl meu a murit în 2018, am început să cânt muzică românească”

Vei lansa albumul tău pe 9 decembrie, deci foarte curând. Ce va asculta mai exact publicul pe acest CD? 

Albumul începe cu Rapsodia Română nr. 1 a lui Enescu, în propria sa transcripție – de mare virtuozitate – pentru pian solo. Partea de mijloc este alcătuită din lucrări de Bela Bartok, în stil transilvănean. 

Lucrarea „Tablouri dintr-o expoziție” de Modest Musorgski este dedicată regretatului meu profesor Hamish Milne, care mi-a devenit un părinte muzical. Până în prezent, această piesă are cea mai mare însemnătate în viața mea: ea m-a format cu adevărat ca muzician și ca persoană. 

Când ai luat prima dată contact cu folclorul românesc?

Undeva la vârsta de 11-12 ani: nu voi uita niciodată acest moment! Eram acasă la niște prieteni, complet hipnotizat de o muzică pe care nu o mai auzisem până atunci. Mi s-a spus că formația care cânta se numea „taraf de haidouks (haiduci)”. 

Ce are el atât de special pentru tine? 

Mă face să vibrez de emoție, poate pentru că folclorul românesc este în sângele meu. Muzica de acest gen este atât de vie, atât de expresivă, iar la vioară și la țambal sunt niște adevărați virtuoși!

Citește și: Cornelius Zirbo și relația sa specială cu muzica: „O expresie profundă prin care toți într-un glas ne exprimam recunoștința față de Dumnezeu pentru dragostea și bunătatea lui față de noi”

Te-ai născut în Elveția. Ai învățat la Londra. Ești cunoscut ca fiind un pianist elvețiano-canadian. Și cu toate acestea, interviul acesta îl facem în limba română. Când ai învățat limba părinților tăi?

Româna este limba părinților mei! Când am început să merg la grădiniță am învățat germana și apoi engleza, când m-am mutat la Londra, la vârsta de 9 ani. În cele din urmă am vorbit un amestec de toate limbile cu părinții mei și acum sunt fericit că mai pot vorbi un pic de română.