Cum a ajuns un inginer electromecanic să fie profesor de muzică? Cătălin Crețu: „m-am convertit autodidact pe perioada liceului, apoi am început să cânt rock și să frecventez bisericile din localitate pentru a improviza la orgă”
Cătălin Crețu este un inginer artist sau un artist inginer. A ajuns să îmbine pasiunea pentru muzică cu studiile în inginerie electromecanică. Din vocație, spune el, a urmat cursurile Universității Tehnice din Petroșani, dar dragostea pentru muzică l-a ghidat către muzică și spre un doctorat în compoziție muzicală la Universitatea Națională de Muzică din București. Iar astăzi Cătălin Crețu are o carieră complexă care îmbină muzica cu tehnologia multimedia și senzorii.
Drumul lui Cătălin Crețu a trecut prin diverse orașe din țară și chiar din străinătate, de la Petroșani la Timișoara, București și Hamburg. Cu pasiunea pentru muzica rock progresiv și jazz, artistul s-a bucurat de o paletă muzicală eclectică. Acest univers divers l-a ghidat în predarea sa la Universitatea Națională de Muzică din București, unde își dorește să le ofere studenților săi o învățare aplicată, cu rezultate concrete și măsurabile. În plus, el îi încurajează pe studenți să utilizeze tehnologia în arta lor sonoră, cu discernământ și creativitate, astfel încât să aducă schimbări pozitive în lume. De altfel, această idee, această viziune o putem vedea și în proiectul „Uncanny Order – Qolony”. De altfel, Cătălin Crețu a urmat, în ultimii ani, mai multe demersuri transdisciplinare foarte interesante, la intersecția dintre artă, știință și tehnologie.
Licențiat în inginerie electromecanică (la Facultatea de Mașini și Instalaţii Electromecanice de la Universitatea Tehnică din Petroșani) și doctor în compoziție muzicală, cu un post-doctorat în domeniul tehnologiei multimedia și senzorilor, la aceeași Universitate Națională de Muzică din București. Cum ajunge un inginer să fie doctor în muzică?
Răspunsul abrupt ar fi: din vocație! Unul mai larg este: formarea profesională m-a purtat prin Institutul de Mine din Petroșani, prin conservatoarele din Timișoara, București, Hamburg, iar oamenii pe care i-am întâlnit și experiențele pe care le-am trăit m-au sprijinit să-mi găsesc calea și sensul. În plus, orice tip de compoziție muzicală are la bază o mare doză de organizare, așa că lucrurile s-au legat de la sine.
De la Petroșani la București, cu oprire la Hamburg: Cătălin Crețu, un inginer pasionat de muzică
Cum ai ajuns la inginerie electromecanică în primul rând… și de ce la Universitatea Tehnică din Petroșani?
Fiind născut, crescut și educat în Petroșani, oraș industrial al epocii ceaușiste, drumul studiului muzical formal se oprea obligatoriu după clasa a opta. Am urmat apoi Liceul industrial din localitate și pasul următor firesc în acea vreme era Institutul de Mine, actualmente Universitatea Tehnică.
Când ai simțit că trebuie să faci acest viraj către muzică?
Pasiunea pentru muzică nu m-a părăsit niciodată, dimpotrivă, a crescut exponențial. După absolvirea Școlii de Muzică m-am convertit autodidact pe perioada liceului, apoi am început să cânt rock și să frecventez bisericile din localitate pentru a improviza la orgă.
De ce ai ales să studiezi muzica prima dată la Timișoara și apoi ai venit la București?
A fost un pas firesc să aleg Timișoara, întrucât Facultatea de Muzică de acolo îmi oferea oportunitatea să recuperez anii de liceu în care nu am studiat temeinic partea teoretică a artei sonore. La fel de firesc a fost transferul la București, întrucât dorința mea era aceea de a studia compoziția la nivel înalt.
Mai ții minte ce te-a fascinat prima dată la lumea muzicii… poate contactul cu vreun instrument, vreun concert sau vreun artist?
Instrumentele cu claviatură au fost mereu în atenția mea: pianul, orga, clavecinul, sintetizatorul. Încetul cu încetul am făcut cunoștință cu fiecare. De acest fapt se leagă și atracția pentru artiștii interpreți ai acestor instrumente. M-a fascinat o perioadă lungă pianistul formației Emerson, Lake & Palmer, un monument de creativitate, forță și profesionalism. Este, probabil, primul meu model în zona artei interpretative, de aceea îl invoc.
Citește și
Ce muzică ascultai în adolescență?
Ascultam în exclusivitate muzică rock, cu toate subgenurile, în special rock progresiv. Acolo am descoperit multe elemente care m-au fascinat și determinat apoi să fac pasul înspre studiul serios al muzicii. Câteva nume: Focus, E,L & P, Yes, Genesis, Camel, Soft Machine, King Crimson.
Ți s-au schimbat gusturile muzicale? Ce muzică asculți acum? Ce găsim în playlist-ul tău?
Prin Keith Jarrett am descoperit fascinanta lume a jazzului. După ce am început studiul serios al compoziției mi s-a revelat fascinanta lume a muzicilor secolului 20. Playlistul meu este foarte eclectic, găsiți de toate acolo, mai mult muzici electronice în ultima vreme. Dar, mă reîntorc mereu la jazz și, uneori, la rock.
Artistul inginer Cătălin Crețu: căutarea sensului în muzică și tehnologie
Ai învățat în mai multe locuri din țară – Petroșani, Timișoara, București. Apoi ai plecat să studiezi arta sunetelor în cadrul unui master în Compoziție la Hochschule für Musik und Theater Hamburg. Cum a fost această experiență pentru tine? Cât de mult diferă sistemul românesc de învățământ de cel german?
Primele experiențe muzicale „electronice” le-am avut la Hochschule für Musik und Theater Hamburg, în 2001, când am beneficiat de o bursă Erasmus din partea Universității Naționale de Muzică din București. Până atunci experimentasem puțin zona sintetizatoarelor în timpul perioadei rock „D’aia”, anii ´90 în Petroșani. După anii 2000 m-am apropiat tot mai mult de mediul electronic și, implicit, de computer, noul instrument minune care permitea unificarea lumilor sonore la o altă dimensiune. De aceea m-am întors în acest oraș minunat din nordul Europei pentru a aprofunda compoziția multimedia. Sistemul de acolo l-am găsit mult mai aplicat și mai puțin birocratic.
Astăzi predai la Universitatea Națională de Muzică, București. Și ai predat la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. Care este relația pe care o ai cu studenții?
La Iași am avut doar o experiență scurtă, acum am normă full la UNMB. Promovez un tip de învățare aplicat, cu rezultate concrete, sonore, audibile, măsurabile. Cred că sistemul de învățământ în care am crescut eu a fost sufocant de teoretic, de aceea încerc să fac lucrurile altfel, cum mi-aș fi imaginat eu să fie la acea vreme, să fiu proful pe care mi-aș fi dorit să-l am și nu l-am avut întotdeauna.
Ce îți dorești cel mai mult pentru ei? Și cu ce ai vrea să plece de la cursurile tale?
Întrucât materiile pe care le predau au legătură cu mediul electronic, cu computerul și modurile de a integra noile tehnologii în arta sonoră, îmi doresc să-i fac să se împrietenească cu aceste entități, să le utilizeze în beneficiul lor și al comunității și să nu se lase manipulați de ele. Să plece în carieră cu ideea că prin ei lumea în care trăiesc va putea fi mai bună, dar să și înțeleagă că asta necesită efort și implicare.
Și care este lecția cea mai importantă pe care ai învățat-o de la ei?
Am învățat că lumea se schimbă într-un tempo tot mai alert și că trebuie – pentru a-i putea înțelege – să fiu atent la schimbare și să mă adaptez.
Petroșani, Timișoara, București, Iași, Hamburg. Unde este acasă pentru Cătălin Crețu?
Locuiesc deja de peste 25 de ani în București, aici e sediul meu central. Viața m-a dus pe multe meleaguri, dar mereu revin aici pentru a-mi planifica și realiza proiectele.
Ce înseamnă pentru tine a fi artist?
E șansa de a fi un mărturisitor al vremii în care trăiesc, prin modalitățile artistice pe care le stăpânesc.
Și ce te face fericit?
Să întâlnesc oameni talentați, onești, altruiști, alături de care să pot construi, artistic sau altfel, proiecte durabile. Asta îmi dă speranța că lumea se poate schimba în bine.
Muzică, tehnologie și știință în proiectul „Uncanny Order – Qolony”
Proiectul Uncanny Order propus de Qolony a fost o provocare binevenită și cred că rezultatul este unul profesionist, produs al unei munci de echipă. E vorba de trei lucrări artistice care au pornit de la ideea de a transpune artistic experiențe din lumea reală ce au legătură cu modalități diverse de a organiza haosul. Floriama Cândea a cercetat sincronizarea licuricilor, Claudia Chiriță a studiat sincronizarea aplauzelor în medii sociale diverse. Propunerea mea – instalația Eterofonii optosonice – este inspirată de un experiment la care am asistat la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației din Măgurele și care urmărea caracteristicile de sincronizare a două lasere cuplate bidirecțional ce funcționau într-un regim haotic al fasciculului. În urma experimentului, spectrele celor două emisii optice se sincronizau în condiții speciale de laborator. În căutarea acestei stări de stabilitate apăreau mereu mici abateri, alunecări, devieri ce mi-au amintit de tehnicile eterofonice utilizate în muzicile tradiționale și preluate de compozitori ai secolului 20 precum George Enescu, Ștefan Niculescu sau Pierre Boulez.
De ce să vină oamenii să vadă instalația la galeria MOBIUS din București?
Vizitatorii au ocazia să vadă trei lucrări artistice realizate cu tehnologii noi și care au la bază concepte științifice. Se îmbină în cadrul lor elemente acustice, vizuale și tehnologice. În plus, cred că mesajul artistic este unul consistent, inclusiv pe coordonata emoțională, cea care încununează orice operă de artă serioasă.
Citește și: Povestea geniului muzical din Republica Moldova care a cucerit Italia: Elvira Andronicescu a fost inspirată de mentorul lui Pavarotti și s-a întors acasă pentru a da glas mesajelor sale de pace
Pe aceeași temă
Citește mai multe
