Cum a primit fondatorul Untold o a doua șansă la viață: Sorin Gadola suferea de o boală autoimună la colon. Medicii îi dădeau puține șanse, dar el a găsit alinare și vindecare în medicina alternativă

Sorin Gadola, tânărul care a deschis un centru de sănătate și medicină integrativă care practică medicina bioelectromagnetică și biofizică se bucură acum de a doua șansă la viață. 

Este cofondatorul festivalului Untold, iar în urmă cu mulți ani suferea de boli cronice, alergii și boli autoimune. Sorin a căutat soluții la doctori din toată Europa timp de aproape 10 ani.

Tot el a stârnit val de reacții în online după ce a anunțat că suferă de o boală autoimună la colon. Deși medicii i-au mai dat puține șanse atunci, el a preferat să își mintă familia privind realitatea lucrurilor și a continuat pe drumul ales, respectiv introducerea plantelor medicinale pentru tratarea cauzelor afecțiunii de care suferea și implicit, găsirea unui tratament potrivit și țintit.

Mass media s-a grăbit atunci să speculeze că toții banii din lume nu pot ajuta, atunci când ești diagnosticat cu ceva grav.

Tânărul din Cluj vinde acțiunile de la festival cu 800 Ron și caută să se trateze cu o medicină alternativă și odată cu asta îl descoperă pe Dumnezeu.

Acum a deschis un centru, alături de soția lui, Diana, unde produce diferite substanțe pentru diferite diagnostice și vorbește despre medicina integrativă care tratează bolile grave. Astfel, Sorin s-a transformat din pacient, în fondatorul Transilvania Healing Centre.

Tot astăzi ne vorbește despre anturajul greșit pe care l-a avut în adolescență, autosuficiența de care simțea că suferă, despre teama de moarte și cum l-a regăsit pe Dumnezeu.

Cine este Sorin Gadola acum?

Un om interesat de sănătatea fizică si mentală. Un om care a fost scos din mlaștina multor vicii de către Dumnezeu, și este foarte hotărât să construiască sisteme pentru și în sprijinul oamenilor. 

Co-fondator Untold, ajuns să fie titrat de întreaga mass–media după ce postează că suferă de o boală autoimună. Te așteptai la acel val de reacții?

Am postat un status cu scopul de a promova un mic eveniment. Nu am dorit să fie dramatic sau senzațional. Mult peste așteptări a prins, iar presa a făcut ce știe mai bine sa facă: senzație. Nu am dorit să ies în față nici cu boala, nici cu festivalul, însă după ce lucrurile au escaladat, am zis că trebuie să îmi asum pozițiile acestea.

Sorin Gadola: „Banii sunt ieftini, din păcate, în sensul că scoate ce are omul mai rău”

Ce valoare aveau atunci banii pentru tine și spune-mi dacă ai ajuns să-i detești.

Banii sunt ieftini din păcate, în sensul că scoate ce are omul mai rău, cu mine în frunte, zic. Eu prin asta am trecut și raportându-mă la bani și faimă, am ars aceste etape destul de repede. Cu ajutorul lui Dumnezeu, văd acum mai mult decât bani. Sigur că sunt necesari, ba chiar putem ajuta mult prin bani, însă ce am văzut este lucrul următor: niciodată nu se face un ajutor ușor decât dacă nu este superificial. Când vrei să ajuți cu adevărat un om este nevoie de ceva mult mai măreț decât banii. Este nevoie de timpul și energia ta. Și mai mult, de dragostea ta, de răbdare. Ultimele două sunt niște virtuți la care ajung foarte rar și mă rog la Dumnezeu să mai pot da dovadă de acestea. Acestea sunt valorile cu adevărat scumpe. Banii sunt ieftini.

Să ne întoarcem mai în trecut. La 14 ani deja gustai din viața „high”. Oare a fost undeva scris să trăiesti intens viața încă din adolescență sau au fost propriile alegeri?

Vă dați seama că nu știu răspunsul. Cine sunt eu în fața lui Dumnezeu să zic că așa mi-a fost destinul? L-aș sfida pe El, însă ce pot spune este că din destinul meu murdar și plin de greșeli, se pot face multe lucruri bune. Un fel de „din îngrășământ” ies flori, iese viața. Cred că mi-am căutat-o și am mers foarte departe în direcția greșită. Adică dacă am ajuns să-mi petrec 3 luni în inima junglei amazoniene, pot să confirm că am mers prea departe. Dar câte altele am mai făcut, și câți alți maeștri, guruși și profesori în ale spiritualismului am întâlnit și practicat. Dar, cu respect față de dumneavoastră și de întrebare aș răspunde că eu cred, în umila mea părere, că destinul este sortit pentru fiecare, însă îl putem schimba, fie în ceva mult mai rău, fie în ceva mult mai bun, dar cu ajutorul lui Dumnezeu. Eu așa cred.

Ce fel de anturaj aveai?

Un anturaj format din alți tineri care sufereau. Unii mai mult decât mine, alții mai puțin. Era drama în viața fiecăruia, ba că nu era înțeles, ba că avea căutări profunde, ba că se îndoia de tot ce îi oferea societatea. Aș spune că eram un grup în care împărțeam suferința. Sigur că nu o amelioram, că fără să ieșim din haos nu prea putem să spunem că reducem suferința, dar cumva eram mai înțeles, ne ascultam, făceam prostii împreună, și eram o familie, să zic așa. O familie care mergea înspre gropi, înspre risipirea timpului, a creierului și a corpului nostru.

Ai spus la un moment dat, într-un interviu că primul lucru la care ai renunțat a fost anturajul. Cum ai făcut-o?

M-a luminat Dumnezeu că nu am cum să mă schimb pe mine, dacă nu fac schimbări. Apoi m-am gândit că de fiecare dată când m-am reapucat de prostii, am fost în jurul anturajului meu.

Nu i-am considerat mai proști ca mine sau mai răi. Nici atunci, nici azi, însă mi-a fost clar că ei nu doreau să iasă din mlaștină, iar eu nu o mai suportam. A venit cumva momentul să ies din anturaj, într-un moment cât mai firesc, chiar dacă am trăit cu ei mai toată viața.

Sorin Gadola: „După 10 ani de căutări și analize medicale, doctorii mi-au zis că nu mai am nicio șansă”

Au existat vreodată, a doua zi, remușcări pentru o seară petrecută intens?

Conștiința vorbește. Indiferent cât dorim noi să o amorțim, ea ne vorbește. Sigur că o facem să mai tacă când folosim alcool sau substanțe, însă conștiința tace cel mai tare când suntem mândri, iar serile petrecute intens, pe lângă faptul că scoatem ce era mai rău din noi, declanșau haosul în zilele următoare. Nu știam de unde să începem să ne adunăm, să ne faceun un loc în societate prin muncă, sau prin discuții cu părinții, lucrurile cu adevărat importante. Tot ce era mai valoros era considerat în acel moment ca un lucru superficial, deloc important. Vă dați seama ce ne fac astfel de seri? Când nu mai dai importanță familiei tale, muncii. Practic, vorbim de dezvoltarea noastră…ce să mai spunem de rugăciune? Nici vorbă de ea. Aveai chef doar de junk food și să stai să mai treacă zilele să îți revii. Doar irascibilitate. Dincolo de toate, nimic nu strica mai tare decât mândria, care era și ea accentuată în astfel de zile. Mândria și sfidarea pentru că erai valoros, nu mai aveai chef de nimic.

Ai vreun regret?

Bineînțeles. Cred că aproape în fiecare zi ne dăm seama că puteam face mai multe și mai bine, însă suntem oameni și facem greșeli zilnic. Sunt prea arogant în unele zile, în altele prea indiferent, în altele prea răbdător în unele situații. Mintea mea de azi îmi spune, într-un mod parșiv că dacă eram altfel reușeam multe, nu îmi pierdeam timpul, însă, cu ajutorul lui Dumnezeu, o gândire mai sănătoasă este să îmi dau seama, câte pot face acum folosindu-mă de tot ce am fost și experimentat.

Părinții tăi au aflat mai târziu prin ce treceai. De ce ai preferat să ascunzi?

Am ascuns că știam că nu mă pot ajuta. Adică după 10 ani de căutări și analize medicale, doctorii mi-au zis că nu mai am nicio șansă. Ce trebuia să fac, m-am întrebat. Să îi împovărez pe părinții mei sau să încerc să reușesc ceva singur. Nu voiam stresul lor, în special al mamei (știm cu toții ce ar face o mamă pentru copii). Astfel am ales singur și bineînțeles că pe multe le-am greșit. Doar după ce am început să aleg cu Dumnezeu, a fost altceva.

Ai simțit vreodată că „the end is near?”

În numeroase situații. Conduceam cu mașina cu viteză sfidătoare față de viața mea și viețile altora. Nu am dorit să mai trăiesc și mi-am exprimat acest lucru în realitatea asta în foarte multe feluri. Multe nici nu pot fi spuse, dar da, de multe ori am crezut sau am dorit să fie „the end is near”.

Sorin Gadola: „Sorin era înainte sfidător față de societate, arogant față de valorile care contează cel mai mult și implicit superficial. Eram încântat că lumea mă admira, însă eram orbit să văd realitatea așa cum era”

Cum l-ai descrie pe Sorin de atunci?

Sfidător față de societate, arogant față de valorile care contează cel mai mult și implicit superficial. Eram încântat că lumea mă admira, însă eram orbit să văd realitatea așa cum era. Eram un om căruia i se urcase la cap toată puterea în timp ce mi-a arătat Dumnezeu că „banii nu pot face totul”. Așa am intrat în probleme mari de sănătate pe care nu le-am mai putut rezolva decât după mult timp și complet diferit față de narațiunea societății. Vă dați seama că nu mai înțelegeam nimic. Mi-am rezolvat problema pe care societatea mi-a promis că nu mi-o pot rezolva, apoi problemele mari de sănătate și am început să înțeleg totul diferit. 

Era Sorin un om credincios la 20 de ani sau în ce credea el?

Credeam în puterea Universului, în puterea meditației și în puterea mea credeam foarte mult. Acestea au început să prindă alt sens de câțiva ani, când pot să zic că am început să îmi doresc să fiu credincios. Diferența de acum este că în ultimii ani îmi doresc să văd ce vrea Dumnezeu de la mine. Înainte nu pot să spun că eram credincios. Nu eram curios să văd dacă Dumnezeu vrea ceva de la mine. Eu eram important, nu El.

Vorbim adesea de un umăr care vine în sprijinul nostru pentru a ne susține. Așa a aparut Diana, soția ta?

Diana a venit să mă critice pentru tot ce făceam. Pe parcurs s-a schimbat foarte mult și fără sa vorbească a început Dumnezeu să îmi arate dragostea pe care o avea pentru mine. O dragoste mai mare decât toți ceilalți la un loc, însă eu nu o vedeam când ea vorbea. Când a început să nu mă mai judece și critice, am început să văd că mă iubește și am fost copleșit. Nu ai cum să nu fii copleșit în fața dragostei, pentru că dragostea este Dumnezeu, iar ea îți vorbește în multe feluri. 

Răbdare ne spune părintele Cleopa, iar asta a avut și Diana cu tine, se pare. Dacă ar fi să-i oferi ei ceva pentru toată viața, ce ar fi? 

Răbdare.

De la Untold la Hristos. Cum a apărut El?

A apărut prin faptul că nu am murit de vreo 7 ori când clar trebuia să mor. A apărut, cred în fiecare pas pe care îl făceam, dar eram prea mândru și arogant să îmi dau seama. Credeam că merit ca eu să nu mor, credeam că merit ca eu să mă vindec. După mult timp mi-am dat seama că Dumnezeu a fost cu mine în fiecare zi. Practic, în capul meu a apărut într-o seară când mi-am dat seama că trebuia să mor în multe ipostaze. Mi s-au derulat toate acestea prin fața ochilor, apoi am zis: „Incredibil cum de nu am pățit-o până acum. Ce să mai… este Dumnezeu.”

Sorin Gadola: „Sunt conștient că am trecut prin niște faze de om foarte bolnav, de foarte tânăr, căruia nu i s-a dat nicio șansă, dar iată că Dumnezeu mi-a arătat alt drum, prin medicina integrativă”

Ai vorbit despre Sfântul Efrem cel Nou și recunosc că am pus pauză emisiunii. Sfântul a salvat mulți oameni. Cât, în procente a ajutat psihicul, partea spirituală și sprijinul fizic pe care l-ai avut?

Sfântul Efrem cel Nou a dus toată lupta pentru mine. De fiecare dată când m-am lăsat de multe vicii, că ele erau legate, mă luptam, eram într-un chin cu eforturi supraomenești. Am citit acatistul fără să cred în Sfântul Efrem, fără așteptări, dar cu binecuvântare de la Dumnezeu și cu o suprasaturație față de viciile mele. Cred și astăzi că tot Sfântul Efrem mi-a dat acea suprasaturație foarte necesară, pentru a te sătura de mlaștina în care te afunzi. Noi nu cred că putem vedea aceste lucruri după ce picăm în multe vicii, ci doar un Sfânt, doar Dumnezeu ne poate arăta și vorbi în acest fel. Să ne arate EL de ce nu este bine și că este nevoie să ieșim de acolo că ne batem joc de ce este mai sfânt în viața noastră, însă și viața. Nu ne putem bate joc așa de ea.

Unde stă fericirea omului și cum o accesăm?

Chiar nu știu. Pentru mine este când mă rog și stau sub cerul liber, este când stau și fac respirații conștiente și prezente sub cerul liber, fericirea este cand alerg, când mă plimb prin munți, prin parcuri și păduri, când vorbesc cu cineva de la care învăț, sau când încerc să ajut pe cineva care are nevoie de o vorbă bună. Acest lucru mă împlinește foarte mult, îmi dă energie. Fericirea este când fac sport, clar corpul se bucură, mintea îmi mulțumește când citesc, mă simt eliberat când mă spovedesc, iar când mă împărtășesc, simt că fac ce trebuie. În rest, multe nu le înțeleg și nici nu cred că trebuie. Acțiunea, asta este fericirea mea, acțiunea în muncă. Bineînțeles, atunci când fac prea mult sport, sau muncesc prea mult, fac prea multă rugăciune pentru capacitatea mea, fericirea dispare și apare ambiția, care, pe termen scurt merge, dar pe termen lung, omoară multe plăceri.

Folosesc produsele voastre și am văzut că pe ele există cuvinte care îl invocă pe Dumnezeu. Simțiți că aveți o misiune cu medicina integrativă, cu clinica?

Poate că misiune este mult spus. Sunt conștient că am trecut prin niște faze de om foarte bolnav, de foarte tânăr, căruia nu i s-a dat nicio șansă, dar iată că Dumnezeu mi-a arătat alt drum, prin medicina integrativă și clar din moment ce am trăit și am văzut unde te duce boala și neșansa, consider că prin acest proiect de clinică de medicină integrativă, putem ajuta pe mulți oameni. În primul rând că îi înțelegem mult mai bine decât o fac alții, deoarece ca pățitul nu este nimeni.

Pe social media explicați pe limba noastră mesaje legate de un stil de viață sănătos. Cum apare conținutul? Sunt oameni care întreabă sau sesizați voi?

Ambele. Îmi aduc aminte de trecutul meu și de nesiguranța în care trăiam pentru că aveam parte de un haos zilnic cu care mă obișnuisem, un fel de dezordine în care mișuna frica. Mereu încerc să vorbesc de acele stări pe care le trăiam acum câțiva ani, cu mintea mea strâmbă de atunci, doar ca să le arăt oamenilor că se poate. Depinde de noi totul, iar cu Dumnezeu orice este posibil. 

Sorin Gadola: „Cei cu HPV negativ, au scăpat de sinuzită, de alergii, de diabet, de colon iritabil, de stări proaste, de insomnii, de anxietate, de frici, de constipație care poate fi teribilă dacă este cronică”

Cum apar produsele clinicii?

După multe discuții privind doctorii și fitoterapeuții noștri. Luăm în calcul baza noastră de date, nevoile pacienților și apoi, cu această dinamică le creăm.

Care este cea mai mare realizare cu un produs?

Sunt foarte multe. Reglarea glicemiei, avem foarte bune rezultate la constipație, la somn, la anxietate și multe altele. Probabil, cel mai mare câștig este refacerea sistemului nervos într-un timp relativ scurt. 

Ce mesaje ați primit în timp de la oamenii care au folosit produsele?

Avem tone de astfel de mesaje. Se pot vedea și pe Instagramul nostru sute de testimoniale scrise. De asemenea avem și testimonialele de pe youtube care sunt și filmate. Spre exemplu, cei cu HPV negativ, au scăpat de sinuzită, de alergii, de diabet, de colon iritabil, de stări proaste, de insomnii, de anxietate, de frici, de constipație care poate fi teribilă dacă este cronică.

Cum simțiți că impactați oamenii în anul 2023?

Nicicum, Dumnezeu îi impactează. Noi încercăm să educăm, astfel încât fiecare om să se impacteze pe el însuși. Lucrurile arată foarte bine, ne bucurăm nespus de mult când vedem oameni care nu mai știau ce să facă, iar acum parcă au din nou viață în ei. Alții vor să colaboreze cu noi după ce au văzut și simțit pe pielea lor, că au din nou energie și vitalitate în ei. Noi ne bucurăm și ne rugăm să nu ne-o luăm în cap. 

Câtă hrană sufletească și câtă hrană fizică trebuie pentru alimentarea corpului?

Haide să nu zic cantitatea, dar aș spune că zilnic. 

De unde vă luați energia?

Eram convins mai de mult că oamenii fură energie, însă nu mai văd așa lucrurile de cînd mă rog mai mult și mă spovedesc. Nu mai acord așa mult timp unor oameni care nu doresc să se schimbe, sau să învețe nimic. În astfel de cazuri nu mai stau la povești decât foarte scurt. Ca să vă răspund, totuși, la întrebare, de la oameni îmi iau energia, apoi de la sport, aer curat, oxigenare, rugăciune, natură și tot ce are viața asta mai frumos de oferit: călătorii, mănăstiri, natură, natură și natură. 

Sorin Gadola: „Noi vedem după privire dacă omul mai luptă pentru el sau a renunțat. Mulți sunt așa pasivi în fața vieții ca s-au săturat și îi înțeleg”

Cum arată o zi din viața voastră?

Ne trezim de dimineață, eu am plecat în lateralul blocului meu unde iese soarele cu prima ocazie. Acolo stau și îmi citesc rugăciunile. Îmi iau un pantalon scurt, fără tricou și stau să mă bronzez în timp ce zic rugăciuni. Am ajuns la concluzia asta după ce am văzut lipsa de vitamina D și că nu sunt deloc bronzat (râde). Am zis: „pai stai așa că dacă eu mă rog 40 de minute în fiecare zi și o fac sub cerul liber plus aer curat, sub soare sănătos mai ales cel de dimineață, este ceva fantastic pentru minte si creier”. De atunci mă rog chiar bucuros. Apoi, fie mă duc la birou când nu este zi de creativitate și îmi petrec mult timp afară sau în grădină. Multe întâlniri mi le pun ca să mă plimb, sau le pun în parc, în grădină.

Fie este zi de creativitate, de gândit, de cercetări sau de filmat pentru online, mă duc în natură unde nu mă perturbă nimeni, iar acolo studiez, gândesc, evaluez, analizez, fac planul de acțiune pentru acea zi pe care îl și execut.

Tratează medicina integrativă bolnavii grav?

Bineînțeles, însă să fie foarte clar: este nevoie de colaborarea fiecărui om. Noi vedem după privire daca omul mai luptă pentru el sau a renunțat. Mulți sunt așa pasivi în fața vieții ca s-au săturat și îi înțeleg, însă cele mai bune rezultate îi avem cu oamenii care chiar dacă au o sănătate șubreda, dar sunt activi în interiorul lor, nu renunță. În aceste cazuri, șansele de refacere sunt considerabil mai mari. 

Unde se oprește capacitatea medicinii integrative de a ajuta?

Dumnezeu știe. Noi nu știm și nu vom ști niciodată capacitatea imunitară. Știm noi ce limite are sistemul nostru imunitar? Cel mai complex sistem inventat vreodată, credem că știm limitele lui? Credem că îl înțelegem? Niciodată nu vom fi aproape de așa ceva. De aici există multe minuni, fie că s-au rugat la sfinți, fie că și-au schimbat viața mai pe placul lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu știe când ne ia de pe acest pământ și când o boală nu se mai poate vindeca. Noi nu știm și credem în ce ne-a dat El, corpul nostru, natura, atitudinea psihică și alte remedii.

Cu Dumnezeu înainte!