Cum ajungi să construiești o afacere de la câteva clipuri de pe Youtube și o pasiune pentru vin? Și cum se împletește viața de mamă cu cea de corporatistă și de antreprenoare? Laura and Wine, o poveste despre curaj, îndrăzneală și vin

Laura Chiriac (Laura and Wine): „Dacă aș sta acum cu cineva de 19-20 de ani i-aș spune să încerce să facă acum ce visează, să nu mai meargă ca o găină fără cap”

Cum ai ajuns de la Botoșani la București?

La facultate. Am vrut să studiez Științe Politice în limba engleză. 

Foarte puțină legătură cu vinul, cu project managementul sau cu tehnologia…

Da, exact (râde). Am făcut apoi un master în project management, să zicem că asta ar avea legătură cu ce fac acum. La vin am dat o certificare. 

Și Alexis, are vreo legătură cu lumea ta?

Da, îi place ce vin aduc acasă (râde). Seară mă întreabă „ce vin pot să deschid”? Eu mai am vinuri acasă pentru evenimente, pentru anumite mâncăruri și trebuie să stea acolo până am timp de ele. Acum, îți dai seama, că a învățat odată cu mine despre vin. Am fost împreună la multe crame. 

Dar are legătură cu lumea asta?

Nu, nu. El vinde roboți, druizi conversaționali. Dar, na, are legătură, lumea bea la birou, nu (râde).

Cum v-ați cunoscut?

La birou. La un job mai vechi, la prima corporație. 

Citește și: Incursiune într-un univers plin de arome și gusturi cu cake designerul Cristina Badea. Și povestea fiecărui tort, scrisă cu pasiunea unei femei ce a renunțat la o carieră de succes în televiziune

Cum a fost trecerea asta de la Științe Politice, la project management și apoi la vin? Par că nu au nicio legătură. 

Nu au. Eu am vrut să mă angajez foarte repede. Mama mă tot întreba de ce vreau asta. Așa că m-am angajat, întâi part-time și apoi full-time. Evident că nu am putut să le fac pe toate și mi-am dat licența un an mai târziu și s-a supărat mama (râde). Am mers cumva din inerție. Dar nici nu văd cum aș fi putut face altfel. Că nu aveam nici educația, nici experiențele de acum. Dacă aș sta acum cu cineva de 19-20 de ani i-aș spune să încerce să facă acum ce visează, să nu mai meargă ca o găină fără cap. Că nu are timp de pierdut. Să ai curaj să încerci. 

Țin minte când am avut eu prima tentativă, nu știam nimic despre asta. Și, ce era și mai rău, nu știam pe nimeni care să ne ajute sau să ne îndrume. Atunci am găsit unde să facem chiloții. M-am și asociat cu o prietenă, îți dai seama că e mult spus asociat. Aveam în mașină chiloții și pijamalele și mergeam cu ele peste tot. Dar nu aveam conexiunile necesare atunci.

Dar acum s-a schimbat asta?

Cred că da. Am avut acces la aceste lucruri, dar pentru că mi-am dorit asta. Am fost la foarte, foarte multe evenimente de networking pentru că mi-am dat seama că doar așa funcționează lucrurile. Nu există altă modalitate. Trebuie să spui ce faci. Să accepți și să ceri feedback. 

Din punctul meu de vedere mediul antreprenorial de la noi s-a schimbat foarte mult. Acum, sau poate am avut eu noroc, chiar e ușor să vorbești cu oameni. Și multă lume vrea să te ajute. 

Când este în plan să-ți dai demisia?

Nu știu (râde). Mi-ar plăcea să mă mut cumva pe comunicare. Să pot crește în acest domeniu că eu am făcut lucrurile după mine. Asta ar fi o variantă. Cealaltă ar fi să tai de la rădăcină. Mi-am dat termen până la final de an. Să vedem (râde).