Cum arată viața unui canotor și cât de însângerate sunt palmele celui ce visează să devină campion olimpic. Povestea lui Sergiu Vasile Bejan, suceveanul ce a reprezentat România la Jocurile Olimpice
Performanță nu poți să faci bătând din palme, ci făcând răni în palme. Sportiv bun sau campion nu devii după un an de muncă, ci după ani de muncă. O medalie nu o câștigi cu eforturi puține, ci după îndelungi pregătiri și antrenamente. Toate acestea le-am învățat de la Sergiu Vasile Bejan, un vâslitor român care a concurat la proba masculină de opt la Jocurile Olimpice de vară în 2020.
Tânărul canotor are abia 25 de ani, dar îndrăznește să viseze măreț. Cea mai mare realizare a sa ar fi ca el să devină campion olimpic, dar își dă timp. Știe doar că va continua să facă carieră în zona sportivă și că alegerea pe care a luat-o când abia avea prima sa carte de identitate a fost cea mai bună.
Portretul unui vâslitor care a reprezentat România la Jocurile Olimpice de la Tokyo
Nu poartă regrete că la 14 ani a plecat de acasă la 800 km distanță. Nici părinții care abia s-au înduplecat să-l lase să părăsească cuibul cald de acasă. Sunt mândri de fiul lor, Sergiu, dar ca orice părinți i-au purtat și încă-i poartă grija mereu. Nu știa nici el ce-l așteaptă atunci când s-a lăsat selectat de către antrenoarea clubului sportiv Orșova, dar cert e că acum iubește să se antreneze șapte zile din șapte.
Să-i cunoaștem povestea escapadei sportive!
Unde te găsim, Sergiu, în momentul prezent?
Din ianuarie, noi am venit în cantonament în Italia. Ne facem antrenamentele aici din cauza faptului că în România temperaturile sunt ceva mai scăzute, iar vremea ne permite să ieșim mai mult pe apă decât în săli, pe biciclete sau prin sălile de forță. Culmea e că ne împărțim în două. O parte din antrenament este pe apă și o parte face exerciții în sala de forță. Suntem la aproximativ de 100 de km de Roma.
E frumoasă Roma? Eu n-am văzut-o încă.
Anul acesta n-am văzut-o, dar e al șaselea an de când vin în Italia în cantonament. Am fost în anii trecuți și am vizitat câteva atracții turistice.
Sergiu Vasile Bejan:„ Sunt plecat de acasă de când mi-am început cariera sportivă și anume din 2011.”
Apropo de programul tău, cum arată o zi normală de a ta? Fiecare zi este la fel?
Avem șase zile din șapte două antrenamente pe zi, iar a șaptea zi avem doar un antrenament și cealaltă jumătate de zi avem voie să ne facem noi programul. În fiecare zi luăm micul dejun la 7.00, apoi antrenament în jurul orei 9.00. Masa de prânz o luăm după ce terminăm antrenamentul. Odihnă avem în jurul orei 15.30-16.00. Când suntem în Italia, programul e puțin mai scurt, căci atunci când ieșim în săli nu trebuie să ne suprapunem cu fetele. După ce terminăm antrenamentul de seară, luăm cina, facem recuperare.
De cât timp ești plecat de acasă și câte luni pe an ești plecat de acasă?
Eu sunt plecat de acasă de când mi-am început cariera sportivă, din 2011. Practic, în septembrie, anul trecut am împlinit zece de ani de când am luat-o pe acest drum.
Pentru Sergiu Vasile Bejan s-a cântat imnul României de multe ori
Cât de mult te împlinește că ai ales un traseu sportiv?
Pot spune că dacă ar fi să dau timpul înapoi, nu aș schimba nimic.
Dar, totuși care este povestea frumoasei escapade sportive? Te-au dus părinții tăi la un sport ca orice copil, mai ales că ești băiat, care trebuie să facă mișcare?
Știm foarte bine că în zona de Nord a României nu avem zone de multe lacuri, ci de mai multe păduri. Îți pui semne de întrebare când afli că sunt atât de mulți și buni sportivi din Suceava, din Botoșani. Îți tot spui că acolo, în zonele respective, nu e atât de multă apă. Dar sunt antrenori care vin la începutul fiecărui an pentru a selecta sportivi. Ei merg pe la școli și pe la licee și în 2011 a venit doamna Mariana Maliș, de la clubul sportiv Orșova. Eu eram în a treia zi de liceu. A intrat în clasă, ne-a ridicat pe toți și ne-a zis selectiv să mergem cu ea. Noi habar nu aveam ce se întâmplă. Doamna ne-a luat pe holul școlii, ne-a măsurat, ne-a explicat cum stă treaba și de ce a venit. Când am ajuns acasă, am scris pe youtube canotaj. Erau mai puține informații față de acum. Le-am spus și părinților. Trebuia să plec la aproximativ 800 km de casă. Prima reacție a fost negativă. Mă întrebau unde plec eu așa departe la cei doar 14 ani ai mei?! În schimb, ca un ajutor, să zic așa, mi-a venit o colegă de-a mamei a cărei fiică fusese campioană olimpică și ele, mamele, au fost colege de serviciu. Acea doamnă a sfătuit-o să mă lase. Îi spunea că dacă nu o să rezist, o să mă întorc, dar dacă nu mă lasă, există probabilitatea ca eu să-i reproșez că nu m-a lăsat să fac alegerea după bunul meu plac și dorință. I-a zis să mă lase să mă conving măcar să încerc. Mama oarecum s-a mai convins, dar tata, fiind și scorpion, s-a înduplecat mai greu. A mai vorbit cu niște vecini, cu niște prieteni, și a cedat. În Câmpulung nici nu prea ai ce face, este un oraș destul de mic, drept urmare am plusat pe treaba asta. S-a înduplecat și tata până la urmă, drept urmare, pe 20 septembrie am plecat spre Orșova și pe 22 septembrie am început antrenamentele. Mi-a povestit mama mult timp că aștepta trenul în fiecare seară și spera să vin eu acasă. Nu a mai venit Sergiu acasă. A venit după trei luni acasă și nu venea de tot casă.
Sergiu Vasile Bejan:„ Spusele unui coleg m-au motivat să nu renunț.”
În acele zile, de pe data când ai fost selectat până la momentul când ai plecat, cât de mult te-ai frământat? Ce gânduri aveai?
Nu știam la ce mă înham. Eu nici nu realizam că o să plec în cealaltă parte a țării. Nu mi-am făcut niciun gând dacă o să rezist. A fost o chestie pe care am realizat-o după mult timp. Un coleg mi-a zis că eu nu o să rezist și că eu o să mă întorc. După ceva timp, am realizat că m-au motivat spusele lui să nu renunț.
Au fost momente când ți-ai zis că nu mai poți?
Sunt și acum momente.
Sergiu, un sportiv de performanță
Cel mai greu sunt încercate palmele de canotori. Sunt momente când ai răni fizic?
Da. Cele mai multe momente de genul sunt în primăvară. Acum sunt bine cu palmele că au început să-și revină. În toamnă, când revenim de acasă și revenim pe apă după o pauză. De exemplu, când ne-am întors la Snagov, am început să facem răni destul de mari. Pielea acum se regenerează. Doar la început de sezon se întâmplă mai mult.
Ai pomenit mai devreme că sunt multe momente când simți că nu mai reziști. Ce-ți trebuie ca să dobândești în acest sport?
Consier că este un sport greu, dar când ești motivat, mergi mai departe. Atunci când îți dorești ceva cu adevărat și lupți pentru visurile tale, nu contează cât de greu este. Dacă ar fi ușor, ar face toată lumea. Nu întâmplător că din 30 de copii care au început în generația mea, în momentul de față mai suntem activi cam trei băieți și vreo patru fete.
Sergiu Vasile Bejan:„ Deja când pronunți „Jocurile Olimpice”, te apucă emoțiile.”
Ce face diferența între un sportiv bun și un campion olimpic?
Momentan, nu îți pot spune diferența căci nu am reușit să cuceresc medalia respectivă, dar pot spune că seriozitatea și devotamentul își pun amprenta. Atunci când ești serios la fiecare antrenament, cred că rezultatele nu întârzie să apară. Nu toți anii sunt la fel, evident. Sunt ani mai slabi, în care nu obții rezultatele pe care ți le-ai dori, deși munca e mereu la fel.
Care sunt cele mai mari realizări ale tale?
Cel mai important rezultat al meu este participarea la Jocurile Olimpice unde am obținut locul 7 la barca 8+1.
Cum e să participi la JO? Este altfel față de cele naționale sau europene? Cum ai simțit tu?
Deja când pronunți aceste două cuvinte, te apucă emoțiile. Un sportiv de performanță își dorește să ajungă acolo, fiind la cel mai înalt nivel și mai ales că numărul de locuri este limitat. Trebuie să te califici ca să ajungi acolo. No, cumva, am fost puțini dezamăgiți că nu am putut să prindem finala, dar ne alinăm oarecum cu ideea că am fost o barcă tânără. Media de vârstă a fost între 23-24 de ani și totuși am dus barca la JO după 20 de ani în care România nu a avut participare în barca 8+1 masculin. A trecut o perioadă destul de lungă până să bifeze din nou România participare la această probă.
Ai spus tu mai devreme că orice ar fi, nu ai lua-o pe alt drum și orice ar fi, ai continua. Cum descrii în cuvinte ce-ți aduce bun și frumos acest sport?
Dacă mă uit în spate și-l compar pe Sergiu de acum 10 ani și cel de acum, cred că sportul și-a pus amprenta simțătoare în omul Sergiu. Sportul ne disciplinează, ne educă. Eu am avut o educație de la părinți pe care am crezut-o strictă, la un moment dat, dar mai târziu am simțit că nu e așa și că m-a ajutat.
Sergiu Vasile Bejan:„ Când am plecat de acasă, mama m-a dus la gară plângând.”
Mai ții minte ce ți-au spus când ai plecat de acasă, din poarta casei sau ai ieșit de pe ușa apartamentului?
Îmi amintesc că m-au dus la gară. Evident, mama plângea. Mama și acum plânge, deși mă duc la Snagov și stau două săptămâni. Prea multe cuvinte atunci nu mi-au zis decât să am grijă de mine.
Copil fericit, părinți împliniți
Dar garantat, cuvintele nu se găseau din cauza emoțiilor.
Iubirea de părinte o simți. Le-am văzut fericirea pe chip ori de câte ori le aduceam acasă câte o medalie și le vedeam mândria când mai citeau câte o revistă sau mă vedeau la televizor. E greu de descris în cuvinte și cred că singurul mod prin care eu aș putea simți este să fiu la rândul meu părinte.
Este acest sport cel mai mare vis împlinit sau mai ai vreo dorință arzătoare?
Primul vis pe care aș dori să mi-l îndeplinesc este clar o medalie la Jocurile Olimpice. Știu sigur că viața mi se va schimba după o astfel de medalie. Și îmi mai doresc să fiu sănătos, ca să le pot face pe toate.
Sergiu Vasile Bejan:„ Prin intermediul sportului, m-am apucat de fotografie.”
Apropo de medalie, deschide sportul porți?
Cu siguranță. Prin intermediul sportului eu m-am apucat de fotografie, mi-am făcut prieteni și totodată am descoperit o mulțime de locuri.
Sergiu în ipostaza de fotograf
Și te-ai descoperit pe tine, ce îți place și ce nu îți place. Ce-ți place la tine, Sergiu?
Nu prea îmi pun întrebări de genul acesta, în schimb mă consider o persoană perseverentă și serioasă, rușinoasă. Sunt carismatic și totodată introvertit.
Ce nu-ți place la tine? Faptul că ai vrea să fii puțin mai îndrăzneț?
Da, faptul că sunt introvertit aș schimba. Câteodată, mă încetinește din anumite lucruri.
Când negociezi cu timpul liber, cum ți-l petreci?
Iarna se întunecă mai devreme. Duminica avem jumătate de zi liberă și e mai greu s-o gestionezi. Îmi place să ies să fotografiez. Când nu sunt la antrenamente, ies seara și ies la pozat. Când sunt acasă, profit la maxim. Când eram în vacanță și nu aveam antrenamente, ieșeam și dimineața și seara. Am avut și două expoziții, una în 2019 la Dedeman în Băneasa pe care am organizat-o cu ajutorul Comitetului Sportiv Român și a susținătorului Dedeman și Federației Române. Atunci a fost o expoziție în carne și oase, să zic așa. În 2020, am mai avut o expoziție, dar a fost virtuală. Trebuia să facem o expoziție tot în București, dar din cauza restricțiilor, n-am avut voie. Pe viitor, vedem dacă vom stabili o a treia expoziție. Domnul Ciornei cu mare drag mă așteaptă.
Îți place atât de mult fotografia? Cum ai descoperit-o?
Eram la Orșova, în al doilea stadiu și treptat am descoperit oarecum pasiunea. Pozam cu telefonul, dar totuși postam pe instagram. În 2016 mi-am luat un aparat, am continuat să postez. Mi-am cumpărat obiective, apoi mi-am schimbat aparatul și se pare că fotografia a venit treptat. Iar acasă mergând, Bucovina e un loc și un spațiu provocator. Au fost persoane care m-au întrebat dacă am făcut niște cursuri foto. Sincer zic că am urmărit regulile de bază pe youtube, dar nu am diplomă în spate. Sunt unii fotografi care mi-au apreciat pozele.
Ai spus mai devreme de ce îi mulțumești lui Sergiu, cel care a luat acum zece ani decizia de a face sport. Ce i-ai spune lui Sergiu peste zece ani?
Să nu mă schimb. Aș vrea să rămân la fel. Evident, indiferent de ce o să se întâmple cu cariera sportivă, aș vrea să rămân sufletist, atent, carismatic și liniștit.
Ai de gând să îmbini zona profesională cu zona personală?
Nu aș fi primul sportiv care ar îmbina cariera sportivă cu cea familială. Am colegi care sunt însurați, care au familie. Antrenorii noștri au familie, au copii. Nu e imposibil. Îți faci timp dacă e nevoie.
Apropo de familie, ce valori ai primit tu de acasă și dorești să transmiți tu la rândul tău când va fi cazul?
În primul rând respect unul față de celălalt. Iubire, sinceritate, dar cel mai important este să îi fii aproape persoanei iubite și la bine și la rău. Împreună, treci mai ușor peste greutăți.
Sergiu Vasile Bejan:„ Sunt omul de azi datorită părinților mei.”
Cui îi mulțumești pentru ceea ce ești astăzi?
Fără nicio îndoială, părinților. Dacă nu erau ei, cei care să aibă grijă de mine, așa cum au putut ei, cu mai mult sau mai puțin, clar că eu nu eram astăzi aici. Și în al doilea rând, lui Dumnezeu.
Sergiu în timpul liber
Lui Dumnezeu că ți-a dat putere?
Că mi-a dat sănătate, înțelepciune și m-a ajutat să merg mai departe atunci când mi-a fost greu.
Să fie alegerea de a practica acest sport lucrul cel mai îndrăzneț pe care l-ai făcut în viața ta?
Da. Putem să ne mai gândim și la câteva întâlniri cu niște urși:))
Ce i-ai spune unui tânăr care ar dori să practice acest sport? Cum l-ai sfătui?
Mă repet și anume am să transmit să fie serios și să ia ce e mai bun din fiecare persoană cu care se întâlnește. Este o vorbă: „să faci ce zice popa, nu ce face popa.”
Tu când pui capul seara pe pernă, cu ce gând te culci?
De obicei, mă pregătesc mental pentru a doua zi, dar nu mereu. Am învățat de la Antonio că seara trebuie să te culci liniștit. Nu neapărat că nu trebuie să nu te gândești, dar trebuie să fii și limpede, să te odihnești și să nu-ți meargă rotițele mereu. Dacă te gândești că mâine ai o competiție, s-ar putea să nu mai dormi.
Pentru ce te pregătești?
Până pe data de 11 aprilie urmează o competiție în Italia. După această competiție, urmează să ne întoarcem la Snagov unde continuăm pregătirea pentru două cupe mondiale. Una este la Belgrad, alta este la Lucerna, în Elveția. Spre sfârșitul anului, august-septembrie avem campionatele europene și campionatele mondiale. Vom merge în Germania și în Cehia.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
