Cum este să călătorești mai mereu în patru? Și cum ajunge un copil de doar patru ani să vadă 35 de țări? Vorbim cu cei doi blogeri din spatele travelista.ro

travelista.ro este povestea a patru călători: doi adulți și doi copii. Dana și soțul său au fost deja prin 82 de țări, de pe cinci continente. Acum sunt în vacanță în Insulele Azore, locul preferat al Danei. Iar de Revelion au în plan să meargă în Australia. Nu au ajuns încă în Antarctica, dar sunt convinși că nu va mai trece mult timp până vor ajunge acolo.

Iubesc să călătorească. Este ceea ce îi face fericiți. Iar atunci când au apărut în viața lor cei doi copii nu au renunțat la bucuria lor. Așa că fiul lor de opt ani a văzut aproape 45 de țări. Iar cea mică, de doar patru ani, îl ajunge din urmă, bifând până acum 35 de aventuri prin lume. Iar despre toate aventurile lor scriu pe blogul travelista.ro.

Nu își fac niciodată grijă că au doi copii mici cu care călătoresc. Din contră, cred că dacă e să vorbim de comoditate, cel mai ușor călătorești cu copiii până la șase luni. Așa că, nu au încetat niciodată să plece prin noi și noi aventuri. Ei patru. Împreună. Și nu doar să plece prin călătorii, ci și să îi încurajeze pe alți părinți să o facă, scriind despre aventurile lor pe blogul travelista.ro.

Cum arată o viață de călător în familie? Și cum se vede lumea din experiența unei familii de patru? Vorbim despre toate astea cu Dana, cea care se află în spatele aventurilor blogului travelista.ro.

Care a fost momentul în care v-ați decis să vă faceți bagajele și să plecați prima dată în lume ca familie? Și ce a însemnat această decizie pentru voi ca familie?

Am călătorit destul de mult cu amândoi încă de când erau în burtică. Pe de altă parte, noi în cuplu am avut înainte zece ani de călătorii împreună. Așa că nu a fost efectiv un moment în care am decis să călătorim în familie, a fost doar o continuare firească a unui stil de viață, de data aceasta, însă, cu ceva frumos în plus.

Pentru ambii copii am așteptat să treacă „etapa de nou născut” și apoi am pornit la drum. Cred că amândoi au avut prima călătorie pe la două luni. Am ales de fiecare dată destinații rapide prin România. Ieșiri de weekend.

Îmi amintesc că fiica mea cea mică a făcut primul hike la nici două luni, fiind în marsupiu – până la Crucea Caraiman. Iar la cel mare … hmmm, memoria îmi joacă feste, dar cred că una dintre primele excursii a fost pe când avea doar câteva luni, la Sfântul Gheorghe, în Delta Dunarii.

Aveți doi puști destul de mici, ce vârste au? Călătoresc deja, îmi spuneai de la câteva luni, dar ce crezi că au învățat din toate aceste aventuri?

Copiii noștri au 4 și 8 ani. Așa cum îți spuneam, călătoresc deja cu noi de la doar câteva luni. Mergem cu ei atât în exscursii prin România, cât și prin afară. Și cred că, în afară de lucrurile specifice fiecărei excursii (muzee sau alte activități), mă bucur că au învățat să fie flexibili și aventuroși. Nu sunt supărați că „nu dorm în patul lor”, ba chiar le place să experimenteze tot felul de cazări atipice.

Încetul cu încetul se deschid și către tot felul de bucătării exotice sau să le spunem mai deosebite. De pildă, în Vietnam au fost amândoi impresionați de mâncare, așa că am participat la lecții de gătit spring rolls.

Însă, în mod deosebit, au învățat că oamenii sunt diferiți, au reguli și uneori se poartă altfel decât o facem noi. De asemenea, au învățat să aprecieze și să respecte natura și timpul petrecut în ea. 

Călătoriți mereu toți patru sau aveți și ieșiri în care vreți să fiți doar voi doi?

Fiul nostru cel mare este deja la școală, așa că are restricții de când și cât poate pleca. Dar chiar și înainte, plecam din când în când fără ei. În aceste situații, alegem însă destinații nepotrivite pentru copii, ceva ce ar fi greu să vizităm împreună, fie că e vorba de vreun risc de boli exotice (nu am fost cu ei în zone cu risc de malarie, de exemplu), fie că e vorba de activități nepotrivite celor mici, cum a fost cazul excursiei în Groenlanda care deși sunt convinsă că i-ar fi entuziasmat inițial (bucăți gigantice de gheață plutitoare ar aprinde imaginația oricărui copil), ar fi sfârșit prin a-i epuiza cu temperaturile constant joase și timpul mare petrecut pe diferite bărci.

Mulți părinți se plâng că este greu să călătorească cu copilul atunci când este mic, la voi cum este? Și cât de ușor le este să se adapteze la această viață de călători?

Copiii sunt mai adaptabili decât cred mulți părinți. Adulții sunt, în general, cei care se adaptează mai greu. Pentru mine, a avea grijă de un copil este la fel atât acasă, cât și „în deplasare”. Va avea aceleași nevoi primare și în Seychelles și la București.

Plus că mi se pare mult mai bine pentru plămânii unui copil de trei luni, în dezvoltare, să mai lase aerul poluat de oraș și să se plimbe în brațele părinților pe la munte sau mare. De altfel, dacă e să vorbim de comoditate, cel mai ușor călătorești cu copiii până la șase luni, când dieta lor conține un singur aliment și nu sunt deloc mobili. Cea mai grea perioadă a fost pe la un an, când încep să meargă, până devin siguri pe picioarele lor și încep un pic să conștientizeze pericolele. Dar și atunci, la fel de greu era și acasa, își puteau cu ușurință sparge capul pe canapeaua din sufragerie, nu doar în vreun loc îndepărtat. 

Pe de altă parte, mulți părinți susțin că nu călătoresc cu copilul atunci când este mic pentru că oricum nu o să înțeleagă mare lucru din locurile pe care le vizitează, voi ce spuneți? Cum credeți că îi ajută aceste călătorii?

Am auzit des teoria aceasta și cu greu pot încerca măcar să o înțeleg. Copilul, chiar și bebeluș fiind, înțelege sunetele și culorile noi. Și se poate bucura la orice vârstă de aerul curat și sărat de mare. Și mai este ceva – cel mai tare se bucură de timpul petrecut alături de niște părinți relaxați și zâmbitori. Așa că, dacă vă plăcea să călătoriți înainte de a avea copii, să nu încetați să o faceți după ce apar ei.

Noi nu călătorim cu ei ca să „țină minte unde au fost”, ci ca să petrecem timp în familie în locuri frumoase. Dacă atunci când vor fi mari nu își vor mai aminti că au fost în Singapore, bineînțeles că pot repeta aventura. Suntem conștienți că au o viață în față în care cel mai mult vor călători fără noi, părinții. Dar asta nu înseamnă ca noi să nu le oferim un start aventuros (zâmbește).

Vor uita multe lucruri din călătoriile noastre, însă altele vor rămâne cu ei mereu. De exemplu, cea mică încă își aduce aminte de maimuța care i-a furat o banană în Malaezia. Și avea pe atunci doar 1 an și 4 luni.

În plus, deja au început să ceară anumite destinații și încercăm, în măsura posibilităților, să le includem în planurile noastre. De pildă, cel mare și-a dorit cu ardoare să revină în Lisabona (deși mai fusese de două ori). Așa că, am oprit în capitala Portugaliei o zi în drumul spre Insulele Azore. Pe de altă parte, cea mică își dorește să meargă în orașul din Frumoasa și Bestia, așa că de ziua ei vom ajunge fix pe acolo, în Franța.

Prin ce țări ați fost?

Noi, cei mari, am fost în total prin 82 de țări, pe 5 continente. Și de Revelion avem în plan să „cucerim” și Australia. Nici Antarctica, cel de-al 7-lea continent, nu ne va mai scăpa mult timp, cât de curând vrem să ne organizăm o excursie și acolo. Fiul meu cel mare a mers în aproximativ 45 de țări, iar cea mica îl prinde în curând din urmă, având deja 35 la activ.

Citește și: “Hai să lăsăm totul și să plecăm”. Doi tineri și-au dat demisia și au plecat în lume cu copilul lor. Astăzi, cel mic a văzut peste 24 țări la nici 3 ani. Cum au reușit?

Cum alegeți destinațiile pentru călătoriile marca travelista.ro?

În fiecare an ne facem „o rezoluție” de călătorii. Într-un an ne-am propus să nu stăm niciun weekend acasă. În altul să mergem prin 12 țări noi ori să facem, în anul în care a apărut cel de-al patrulea membru al familiei, 4 roadtrip-uri în 4. Apoi, ne „umplem” timpul disponibil de călătorit cu tot felul de destinații care ne atrag (zâmbește).

Unde v-a plăcut cel mai mult?

Cel mai frumos loc în care am fost este Ilulissat, fiordul înghețat al Groenlandei. Dar destinația mea de suflet, în care am revenit deja de trei ori, este arhipelagul Azorelor – nouă insule fantastice în mijlocul Atlanticului.

Și care este țara / orașul care vi s-a părut cel mai child friendly?

Kids friendly e un concept ușor denaturat de ofertele turistice. Mie nu mi se pare neaparat kids friendly, de exemplu, un all inclusive în Antalya. Și o spun din experiență proprie. Am fost cu fiul meu la câteva luni și am revenit tot cu el pe când eram gravidă în 8 luni.

Dar după ani de călătorit, pentru mine este mai kids friendly o destinație în care copiii să poate și să învețe, în care au aer curat, pot să facă mișcare și mâncarea este cu adevărat bună. De exemplu, cele mai dragi excursii ale copiilor au fost în safari în Africa de Sud. Pe de altă parte, ne întreabă în fiecare săptămână când mai mergem în Seychelles, unde se bălăceau de dimineața până seara. Și, recent, le-a plăcut incredibil de mult în Galapagos și în Ecuador. 

Îți mai amintești vreo poveste pe care ți-a spus-o vreun localnic?

Oamenii sunt interesanți peste tot și încercăm de fiecare dată să experimentăm noile destinații atât cu localnicii, cât și cu alți turiști. Ei ne spun despre locurile lor, iar noi, la schimb, le povestim despre România și îi indemnăm să o viziteze. 

Dacă ar fi o destinație pe care să ne-o recomande travelista.ro, care ar fi aceea?

Aș recomanda lumea întreagă. E atât de mare și de plină de minunății. E atât de păcat să nu îți dorești să o descoperi.

Și la final, spune-ne de ce ar trebui să călătorim?

Știu că ar putea suna a clișeu, dar să călătorești, înseamnă să te menții curios și activ și este cea mai bună investiție pe care o poți face în tine.