Cum ne mai convingem copiii să citească? Carmen Ion: „M-a sunat un părinte pentru că vor să-și planifice concediul de vară și copilul a spus că el nu merge în vacanță cu ei dacă în acea perioadă are loc Boovie”
Carmen Ion este profesoară de limba și literatura română în Focșani. Este dascălul care i-a determinat pe elevi să citească și a pus bazele festivalului de book trailere, Boovie, festival la care se înscriu copii din toată țara și chiar din străinătate.
Ascultă discuția în podcastul LIFE.ro de pe Spotify:
Cum a influențat Boovie renumele orașului Focșani?
Carmen Ion (Boovie): Sunt conștientă că Focșaniul este cunoscut pentru această triadă: Unirea, vinurile și cutremurele. Deși în Focșani se întâmplă destul de multe lucruri și din punct de vedere cultural. Dar cumva cred că este un soi de blestem al orașului mic de provincie care nu poate răzbate dincolo de propriile hotare. Boovie, în schimb, a avut un impact puternic. Prin acest proiect am pus Focșaniul pe harta culturală pentru o perioadă. De anul trecut, festivalul nu se mai face în Focșani. L-am făcut la Brașov. Anul acesta la Iași.
Carmen Ion (Boovie): „Aș fi fost mai săracă dacă nu aș fi făcut acest festival – în cunoștințe, în abilități, în privirea despre lume pe care o am”
Cum crezi că-i schimbă pe copii această provocare pe care le-o lansează Boovie?
Într-o manieră extrem de complexă. De multe ori oamenii știau despre faptul că există un festival care se petrece timp de trei sau patru zile, dar până să se întâmple festivalul, se întâmplă o sută de mii de alte lucruri care, de fapt, sunt fundamentale pentru realizarea festivalului. Și schimbările vin de la primul pas pe care ei trebuie să-l facă, acela de a se hotărî ei pe ei să se înscrie, deci să se bage într-o muncă nu foarte ușoară și care durează destul de mult timp. Îi ține angajați destul de mult timp în acest proiect. Deci, în momentul în care noi dăm drumul la festival, anunțăm data și locul festivalului, urmează câteva etape care sunt extrem de importante. Este perioada de înscrieri, când noi anunțăm și cărțile. Elevii își găsesc parteneri și creează echipe împreună cu un profesor. Deci ei trebuie să formeze echipe de 6-11 elevi, sub coordonarea unui profesor și sunt în funcție de vârstă și de clasa în care se află. Avem patru secțiuni fundamentale pentru clasele a cincea – a șasea, a șaptea – a opta, a noua – a zecea, a unsprezecea – a douăsprezecea. Din momentul în care ei și-au găsit parteneri și au construit echipa și au și un profesor coordonator, urmează un alt mare pas: acela al alegerii cărții. Pentru a-ți alege cartea trebuie să citești toate cele cinci cărți care se dau de către noi pe secțiunea respectivă. Deci, în total avem 20 de cărți, la care se mai adaugă încă una pentru altă secțiune – Boovie Plus. Dar aceste romane trebuie citite de copiii care se înscriu la secțiunea Majors, să spunem, care este pentru clasele a XI-a și a douăsprezecea, ca să știe ce aleg, ce vor alege.
Ce schimbări provoacă? Doamne, sunt o mulțime de schimbări care pe mine în mod constant mă surprind, pentru că ei ajung să se implice foarte mult într-un festival care are la bază cititul. Dumnezeule, cititul! Da, e un concurs care îi face pe elevi să se descopere treptat, pentru că după ce aleg cărțile, urmează partea grea. Partea grea înseamnă că trebuie să citească încă o dată cartea respectivă, să facă un scenariu, să-și aleagă rolurile în echipă. Cine-i actor, cine filmează, cine regizează, cine montează, cine poate, eventual face muzica pentru film, unde filmăm când filmam, cu ce ne îmbrăcăm, cum ne facem părul? Unele echipe nu rezistă până la capăt. Avem cam 10% din echipe care renunță pentru că nu reușesc să finalizeze din diverse motive. Așadar, învață să lucreze în echipă. Învață cumva să-și analizeze valoric produsul și să-l așeze unde trebuie, pe o scară a valorii lui. Sunt lucruri pe care nu le învață la școală și lucruri care rămân în sufletul lor. Unii se întorc, foarte mulți se întorc. Ceilalți capătă niște obiceiuri bune, să spunem, pe care le aplică în alte contexte: la școală, în grupul de prieteni sau mai știu eu.
Pe tine cum te-a schimbat?
Carmen Ion (Boovie): Am de multe ori momente în care încerc să-mi explic, să verbalizez, să conceptualizez cumva „Domnule, ce înseamnă Boovie pentru mine? Până la urmă, de ce fac Boovie? De vreo doi ani tot spun că nu mai fac, nu mai pun, nu mai… În decembrie m-a sunat un părinte: „Bună ziua, sunt cutare părintele unui copil din București. Bună ziua, și eu sunt cutare. Vă rog să mi spuneți când anume faceți festivalul anul acesta, pentru că trebuie să ne stabilim concediul. Copilul ne-a amenințat că nu vine în concediu cu noi dacă ne fixăm concediul în timpul festivalului. El vine cu bunica lui și pe noi ne-a rezolvat”. Zic OK, i-am spus care erau datele și după aia am stat – eram chiar la volan, am tras un pic pe dreapta – și m-a bufnit râsul și mi-am spus așa, chiar cu voce tare, fiind singura în mașină: „băi, uite, cam de asta fac Boovie”. M-a schimbat foarte mult pentru că m-a scos din sfera în care trăiam ca profesor. Aș fi fost mai săracă dacă nu aș fi făcut acest festival – în cunoștințe, în abilități, în privirea despre lume pe care o am.
Ce mai știi despre copiii sau adolescenții care s-au alăturat proiectului tău?
Primii copii sunt cei cărora le-am fost dirigintă – nu-mi aduc aminte – cred că sunt vreo 10 ani de atunci și ei erau în clasa a noua. Cred că pe 27 sau 28 decembrie erau la mine în bucătărie, așa cum de altfel fac în fiecare an. Sunt copii care au ținut legătura cu mine și care îmi sunt dragi de nu mai pot. Asociația conține elevi voluntari care sunt pe departamente, sunt directori de departamente, avem un manager de festival, se aleg unii pe alții. Aici se învață niște lucruri care nu țin doar de carte, ci și lucruri foarte concrete, care îi vor ajuta pe ei în momentul în care vor ajunge în viața reală, vor termina toate studiile și vor ajunge în viața reală.
Cum crezi că ajunge sau va ajunge Boovie sustenabil, astfel încât să vorbim și 20 de ani mai târziu despre acest festival?
Carmen Ion (Boovie): Profesoratul și sustenabilitatea au multe lucruri în comun. Principalul este că tot muncești, tot faci chestia aia și nu se vede nimic. Nu se vede un an, nu se vede nici după cinci ani și, după aceea, dintr-odată, parcă încep să apară așa niște frunze, când tu deja ești un pic anchilozat și nu mai ai chef, ai și uitat de proiectul respectiv. Boovie este deja sustenabil. În general vorbim despre sustenabilitate la nivel economic, financiar, social, de mediu – cam despre asta știm. Numai că învățământul și ce face Boovie înseamnă mai mult decât atât. Înseamnă o dezvoltare de competențe și de abilități, inclusiv abilități de viață, care le vor permite copiilor să devină niște oameni implicați conștient în propria lor viață peste 20 de ani. E foarte greu de fixat într-un tabel, cum ni se cere acum – trebuie să demonstrezi că tu, dacă ai doctoratul, muncești în plus la școală. Și cum? Bifând x, y, z reușești niște lucruri care de fapt nu se văd. Dacă eu folosesc trei neologisme pe care le explic, le pun într-un context și le inoculeze copiilor, eu trebuie să monitorizez lucrul ăsta? Dar acele trei neologisme eu le văd la copiii care le folosesc. Deci este greu de cuantificat, de contabilizat, să spunem, dar ei dezvoltă niște competențe care îi vor face – sună caraghios – sustenabili pe ei ca oameni peste 20 de ani. Nu e vorba doar de ceea ce învață acum pentru carte. Avem copiii care și-au schimbat efectiv traseul în viață. E foarte greu să stai să vezi rezultatele din educație, pentru că ele sunt greu cuantificabile, cum spuneam, și trebuie să le urmărești pe termen lung. Și atunci îi înțeleg cumva pe cei care decid să nu investească în educație, dar nu sunt de acord cu ei.
De câte ori ți-a venit să te oprești? Și ce anume a compensat această dorință a ta de a te opri?
În ultimii doi ani, în fiecare duminică, începând cu ora 5, să spunem după-amiază, când sunt deja cel puțin 5 ore în care noi stăm la calculatoare sau în tot felul de discuții, mesaje, mailuri, etc, pe la ora 10 seara se acutizează nevoia de a renunța și pe la 1 noaptea deja se transformă într-o criză de isterie. Pentru că, nu-i așa, luni dimineața trebuia să fiu la școală. Dincolo de glumă, da, de multe ori. E o stare de tensiune continuă. Pe de o parte, îmi doresc atât de mult să poată continua acest festival, pe de altă parte, a aduce minimum 1000 de oameni la un festival timp de 4 zile, cu cazare și masa – poate nu 3 mese, cum am avut până acum, până în 2022 – înseamnă foarte mulți bani și oamenii nu înțeleg lucrul acesta. Chiar simt cumva că cei 9 ani de muncă la festival încep să-și spună cuvântul și am în mine în continuare un puseu de energie aproape nestăvilit – că nu degeaba vin din zona vulcanilor.
Carmen Ion (Boovie): „În afară de faptul că m-aș exprima cristianic așa: lăsați copiii să vină la Boovie!”
Care este cartea pe care ai face tu trailer?
E o revoltă destul de mare în mine în momentul de față cu tot ceea ce se întâmplă în jurul meu și, prin extensie, în țara în care trăiesc. Și cred că aș face un trailer după cartea Alexandrei Furnea despre Colectiv. N-ar fi un trailer poetic, n-ar fi un trailer delicat, dar cumva, uneori îmi vine să dau foc un pic. Pentru că simt că parcă nu suntem lăsați să facem bine. Și parcă nu suntem lăsați să fim buni.
Dacă ai face un spot pentru un Boovie sustenabil, ce-ai spune?
Carmen Ion (Boovie): În afară de faptul că m-aș exprima cristianic așa: lăsați copiii să vină la Boovie! Dați voie copiilor să vină la Boovie! Dați-ne nouă voie să putem aduce copiii la Boovie. Aș împrumuta/ fura -nu știu foarte exact – sau aș elogia pur și simplu o idee pe care a avut-o prietenul meu: NU ești tu când nu faci Boovie! Da, cred că ăsta ar fi. Da, pentru că Boovie înseamnă în primul rând lectură și dezvoltarea abilităților digitale. Sunt două componente care sunt fundamentale pentru indiferent ce urmează peste treizeci de ani. Mă sperie ce vor face copiii ăștia poate peste 30 de ani. Important este să aibă niște repere în ei înșiși și niște abilități și o gândire critică pozitivă și curiozitate. Cred că astea sunt importante.
Urmărește discuția și în podcastul LIFE.ro de pe Youtube:
Pe aceeași temă
Citește mai multe
