Cum pășești pe drumul lung al regăsirii? Zeyla Tomlyn: „M-am lăsat de fumat fără niciun efort, nu mai simt nevoia să beau cafea, alcool, mi s-a schimbat complet viziunea despre viață și înțeleg acum ce este compasiunea cu adevărat”

Zeyla Tomlyn: „M-am lăsat de fumat fără niciun efort, nu mai simt nevoia să beau cafea, alcool, mi s-a schimbat complet viziunea despre viață și înțeleg acum ce este compasiunea cu adevărat”

Care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o?

Că totul este vibrație, totul este energie. De aici mai departe se pot înțelege lucrurile.  

Zeyla, ce simți atunci când ești pe scenă?

Depinde foarte mult cine se află în public. Dacă vorbim aceeași limbă, este cerul. Libertate, profunzime, flow, magie, și totul are sens.  

Dacă nu există rezonanță, e mai dificil un pic și nu simt să stau prea mult acolo. 

Al doilea scenariu se întâmplă mai rar, din fericire 😊

Pentru mulți artiști muzica este terapie, pentru alții o modalitate de a-și spune povestea vieții sau pentru a-și descărca anumite emoții. Care este relația ta cu muzica?

Este o relație de respect profund și de încredere. Muzica este un spațiu sacru. Este o lume plină de culori, stări, emoții, senzații, armonii, atitudini, nuanțe, atât de diversă și bogată. Este hrană, cel mai interesant joc, prietenul cel mai bun, terapie, scop, eternitate, tot.  

Îmi dezvolt tehnica constant astfel încât să am libertatea să pot lăsa muzica să se întâmple prin mine. Să se creeze ce vrea să devină. 

De multe ori, când de exemplu produc o piesă, intru într-un soi de transă în care nu mai gândesc. Pur și simplu las să se întâmple muzica. La final, o ascult și mă întreb cum s-a întâmplat, sau de unde am știut, de exemplu, cum să creez acel ton de bas, unde am găsit acele armonii de orgă, cum mi-a ieșit orchestrația corală în așa un mod. De parcă eu nici nu am fost acolo. Este profund interesant. 

Citește și: „Nu îmi pot imagina o viață în care să nu pot cânta la vioară. Primul gând serios pe această temă a fost când am aflat că am cancer” 

Ai cântat în foarte multe locuri, odată cu proiectul Pantam Dance rămâi în România?

Locuiesc în România dintotdeauna, dar am călătorit mult cu ocazia diverselor proiecte. Am avut nenumărate colaborări cu oameni din toată lumea. 

Din noiembrie voi pleca pentru un timp spre țările calde într-o călătorie de descoperire a noilor perspective și idei. Proiectele le iau cu mine, bineînțeles, iar Artur este bucuros să călătorească când este vorba de concerte. De la anul, chiar ne dorim să cântăm mult mai mult în afara României. 

Ți se pare că muzica ta își găsește un public aici?

Da, dar nu foarte mare. De multe ori m-am simțit mult mai înțeleasă în alte locuri, predominant în Austria și New York. Este o chestiune de cultură, care pur și simplu este mai dezvoltată în vest. Oamenii au experiența muzicii mult mai profundă, pentru că este mai accesibilă. E ceva normal. În New York chiar s-a întâmplat să reacționeze oamenii la cuvinte și la versuri și asta în timp real. O experiență destul de surprinzătoare. 

Observ însă o tendință puternică de trezire și aici, din ce în ce mai mult. Cred că în pandemie am avut cu toții timp să ascultăm foarte multă muzică și cred că simțurile s-au mai deschis, gusturile s-au mai cizelat în această direcție.

Care este cel mai mare vis al tău?

Să îmi îmbrățișez potențialul și să devin cu totul ceea ce sunt. 

Dacă ai putea să împarți scena cu oricine (din trecut sau din prezent), cu cine ți-ai dori?

Bobby McFerrin, Fela Kuti & Afrika 70, Jimi Hendrix. Și probabil și cu Snarky Puppy.   

Și, ultima întrebare, ce ai vrea să știe lumea despre Zeyla Tomlyn?

Că își dorește ca toți oamenii frumoși să își realizeze dorința sufletului și să facă ceea ce iubesc. Să scape de blocaje și să devină ceea ce sunt cu adevărat.