Cum s-au schimbat serialele? The L Word. Unde L = Love?

30 aprilie 1997. Poate că această dată nu vă spune mare lucru, însă pentru o comunitate destul de importantă, de peste ocean şi ulterior din toată lumea, înseamnă începutul. Atunci a fost difuzat „The Puppy Episode”, episodul în care Ellen Morgan, personajul jucat de Ellen DeGeneres din serialul Ellen, spune întregii lumi că este gay. Cel mai important coming outs-a întâmplat acum mai bine de 21 de ani. De atunci Ellen a trecut de conul de umbră în care a fost pusă după curajul pe care l-a avut şi a (re)devenit unul dintre cei mai importanţi oameni de divertisment din întreaga lume. 

18 ianuarie 2004. A fost difuzat primul episod din serialul The L Word. Din nou, poate aţi văzut serialul, poate nu. Însă, pentru aceeaşi comunitate de mai sus, producţia, care le avea în prim plan pe actriţele Jennifer Beals (Bette), Kate Moennig (Shane) sau Leisha Hailey (Alice), a însemnat enorm. Cu o abordare complet nouă pentru perioada respectivă, serialul vorbea deschis poveşti şi probleme din comunitatea LGBT care până atunci erau mai degrabă părţi secundare din seriale de nişă.

The L Word a luat ceea ce a reprezentat Queer As Folk pentru comunitatea de homosexuali din Manchester şi a pus puţin poleială luată din viaţa unor femei din Los Angeles. Serialul a fost amuzant, dramatic, emoţionant … cam ca o femeie, if you know what I mean. S-a terminat după cel de-al şaselea sezon în 2009. Însă, a reuşit să facă mai uşoare discuţiile despre probleme LGBT. S-a evidenţiat prin faptul că prelua multe dintre elementele din comunitate: de la muzică – Tegan and Sara, printre formaţii, la faptul că mulţi dintre actori erau deja declaraţi ca fiind gay – Holland Taylor, printre ei. Şi nu puţin au fost cei care şi-au făcut curaj să îşi accepte înclinaţiile sexuale uitându-se la acest serial. Iar vestea bună este că Showtime a anunţat, la mijlocul anului trecut, că serialul va avea un sequel. 

Astăzi. Lucrurile pare că s-au schimbat. Şi ce bine. Avem seriale întregi construite în jurul unor persoane gay – de la American Crime Story la Supergirl, Counterpart sau Sense8. Avem producţii cu foarte mare audienţă care spun poveşti ale comunităţii LGBT – de la Modern Family, Grey’s Anatomy, Glee, American Horror Story la The Good Fight sau Handmaid’s Tale sau chiar House of Cards. Personaje puternice care nu se definesc prin faptul că sunt gay, ci prin ceea ce fac sau felul în care gândesc. 

De la drame la seriale cu super eroi sau producţii horror

Pentru pasionaţii de seriale horror, aminteam mai sus de American Horror Story.Serialul a avut două sezoane în care acţiunea s-a desfăşurat în jurul unui personaj gay, ambele, evident, având-o în centru pe Sarah Paulson – Asylum şi Cult. Şi aici putem vedea foarte bine schimbarea de mentalitate. Dacă în Asylum, atunci când povestea are loc în anii ’60, jurnalista Lana Winters este nevoită să îşi ascundă relaţia pe care o are cu Wendy şi este pedepsită tocmai pentru înclinaţiile sale sexuale, în Cult, atunci când acţiunea are loc în prezentul lui Donald Trump căsătoria dintre Ally Mayfair-Richards şi Ivy Mayfair-Richards este văzută ca ceva complet normal – altele fiind problemele: Donald Trump. 

Avem şi super eroi.Care nu sunt doar fete – oricum acesta este trendul anunţat de creatorii de benzi desenate şi de mari producători, precum Marvel, de a pune accent pe super eroine – ci şi gay. Iar verişoara lui Superman pare să fie se înscrie exact în tendinţe.  

Iar poveştile LGBT devin acum subiecte de seriale.Sezonul al doilea din American Crime Storyeste unul dintre exemple. Serialul spune povestea morţii lui Gianni Versace – vorbind exact despre un criminal în serie care targeta doar oameni din comunitatea LGBT pentru că aceştia nu erau importanţi pentru poliţişti, aşa a reuşit să scape, omorând nu mai puţin de 5 oameni, fără să fie urmărit. 

Şi lista serialelor care au astfel de personaje este deja foarte lungă. Poate că pare acum că este ceva impus – toate serialele trebuie să aibă un astfel de personaj, însă mă întreb cum altfel să schimbi mentalităţi dacă nu aşa? Este de datoria creatorilor de elemente popular culture să ajute în acest proces. Până la urmă americanii au fost învăţaţi să poarte centura de siguranţă de la Superman în benzile desenate. Astăzi, vorbim mai multe despre aceste lucruri. Şi bine facem. Dar cel mai important, poveştile lor încep să fie percepute ca regulă. 

Mi-ar plăcea să cred că lucrurile s-au schimbat în aceşti 21 de ani şi în România. Dar dacă vă regăsiţi în cele spuse de Ellen, înseamnă că paşi pe care i-am făcut nu sunt suficienţi: