Cu toţii ştim că stresul ne face mai vulnerabili în faţa bolilor şi mai sensibili la problemele cu care ne confruntăm. Totuşi, naturile fără griji sau apăsări nu sunt în mod neapărat mai fericite sau mai puternici. O dovedeşte cercetătorul în neuroştiinţe Ian Robertson de la Trinity College din Dublin în cea mai nouă carte a sa „Testul la stres: cum poate presiunea să te facă mai puternic şi mai isteţ” pe care cei de la Quartz îşi bazează un articol despre beneficiile stresului.
Cercetătorul explică în cartea sa că organismul în condiţii de stres secretă noradrenalină care ajută diversele părţi ale creierului să comunice mai uşor, dar şi neuronii să stabilească conexiuni mai uşor. De aceea, creierul performează mai bine dacă este ajuta cu noradrenalină. Stresul moderat produce suficient neurotransmiţător, fără să aibă efecte negative. Robertson pretinde că în cei expuşi la stres moderat sunt mai fericiţi, mai puţin anxioşi şi gândesc cu mai multă claritate.
Cum nu toată lumea reacţionează la stres la fel de bine, Robertson spune că oamenii pot fi învăţaţi să accepte şi să îmbrăţişeze stresul astfel încât să se bucure de beneficiile sale şi să îi diminueze din efectul nociv. „Putem să schimbăm chimia creierului nostru la fel cum o fac medicamentele anti-depresive şi anti-anxietate, dar trebuie să învăţăm cum”, spune Robertson citat de Quartz.
Publicaţia online mai explică şi cum putem să ne schimbăm felul în care privim stresul, totul ţinând de cât suntem de dornici să îmbrăţişăm schimbarea. Cei care sunt mai puţin dornici de provocări fac faţă mai greu stresului, fiind în mare parte tributari ideii că au moştenit felul în care răspund la stres, de regulă de la unul dintre părinţi, aşa că nu consideră că mai pot face ceva. Robertson spune că acest mod de a gândi este „fatalist” şi că trebuie să investigăm sursa percepţiilor despre propriile emoţii ca să le putem depăşi.
Quartz le reaminteşte însă celor care simt că se pot schimba că răspunsul fizic în faţa stresului este similar cu cel generat de entuziasm (gândeşte-te cum ai reacţionat la un examen oral şi apoi cum este atunci când cânţi karaoke). De aceea, atunci când simţi că te copleşeşte emoţia, spune-ţi că este doar entuziasm. Şi dacă repeţi asta de suficiente ori, ajungi să şi crezi. Actorii sunt primii care îşi îmbrăţişează anxietatea şi tracul. Tot Robertson spune că dacă adopţi manifestarea exterioară a siguranţei şi atitudinii pozitive – postură, zâmbet, atunci poţi să îţi păcăleşti creierul că te simţi cu adevărat în largul tău.
Aşa că data viitoare când începi să te simţi copleşit sau speriat, ridică mâinile într-o postură victorioasă, trage de colţurile gurii în sus şi spune că în faţa ta este un proiect sau o situaţie care te entuziasmează. Ar trebui să te simţi mai bine.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
