Cum se țese vraja: reinterpretarea mitului din serialul Spellbound pe Netflix

Cum se țese vraja: reinterpretarea mitului din serialul Spellbound pe Netflix. În 2017, producătorii David Ellison și Dana Goldberg au invitat-o pe Vicky Jenson, o regizoare de animație experimentată, să ia în considerare propunerea lor neconvențională pentru o poveste cu prințese. Jenson își amintește acea zi, pentru că potențialul proiect avea un sens cu totul aparte.

„Conceptul a fost unul special, avea la bază o poveste care trebuia spusă. Lucrez în animație de mult timp și, în general, în astfel de proiecte, povestea vine la pachet cu o lume sau un univers fabulos. Există o veche zicală care spune că filmul în sine decide încotro se îndreaptă, ceea ce este foarte ciudat”, explică ea. „Vorbesc mult despre mitologie, pentru că mitologiile memorabile marchează reperele din viața unei persoane și definesc prin alegorie ce înseamnă să fii om în momentele-cheie din viața cuiva, ca apoi să arate calea de urmat. Aceasta este lucrul care face ca o poveste să fie cu adevărat atemporală. Are ceva care rezonează cu spectatorii, iar Vrăjiți a avut asta de la bun început. Nu a fost doar o poveste cu un concept artistic superior. Mi-a plăcut că semnificația poveștii și motivul pentru care trebuia spusă erau evidente”.

Spellbound: „Atât de multe familii trec prin asta”

Încântată de potențialul scenariului, Jenson a acceptat să regizeze și i-a convocat mai târziu pe scenariștii Hynek, Martin și Miranda, precum și pe compozitorul premiat cu Oscar, Alan Menken (Frumoasa și Bestia), și textierul Glenn Slater (O poveste încâlcită) pentru a transforma temele propuse într-o poveste care să rezoneze într-un mod inedit cu publicul.

„Plecând de la ideea de a face un basm modern, ne-am gândit să începem cu elementele familiare – un regat, un rege și o regină, o prințesă și o vrajă – pe care le-am putea folosi pentru a da viață poveștii acestei familii într-un mod care inițial pare familiar. Este o poveste despre ce înseamnă să fii om, dar într-un mod pe care nu l-am mai văzut explorat până acum.”

Jenson spune că s-au uitat la filmele clasice din trecut care au abordat cu succes poveștile familiilor ce trec cu umor și empatie printr-o perioadă de schimbări. Doamna Doubtfire, tăticul nostru trăsnit (1993) a devenit un reper pentru echipa de povestitori. „Atât de multe familii trec prin asta”, spune ea despre discordia din familia lui Ellian. „A trebuit să păstrăm acest lucru, evident, dar să găsim alegoria, paradigma de basm și forma potrivite de a o transpune în film.”

Doi autori importanți care au ajutat la completarea poveștii și a temelor abordate în Vrăjiți sunt compozitorul Alan Menken și textierul Glenn Slater (el îndeplinește și rolul de scenarist consultant), care colaborează frecvent. Împreună au scris nenumărate musicaluri premiate, precum O poveste încâlcită sau Mica sirenă și Sister Act, care s-au jucat pe Broadway. Ei au fost aduși în echipă de vechiul lor colaborator Chris Montan, producătorul muzical al filmului Vrăjiți , pentru a crea o coloană sonoră și niște melodii magice.

Conceptul în sine a fost foarte „neconvențional” pentru un film de animație care avea în centrul său un personaj prințesă, își amintește Menken. „Le-am spus că acesta nu va fi un musical obișnuit. Va trebui să ne concentrăm serios pentru a ne da seama cum se cere spusă această poveste specială”.

Citește și: Interviul în exclusivitate cu actrița Sarah Paulson: Te irită și te scoate din minți, „Ratched” de la „o iubesc pe Sharon Stone”, la „Judy Fuckin’ Davis”

În rolul său de textier, Slater a devenit un obișnuit al întâlnirilor grupului de scenariști, cu care a lucrat împreună la elaborarea scenariului. „Textierii ocupă un loc special în cadrul unei echipe care lucrează la un musical, noi fiind un fel de liant care unește toate părțile”, explică el. „Evident, versurile joacă un rol important în cântece, iar dacă muzica funcționează ca subtext emoțional al unui moment, versurile sunt cele care îți oferă vorbele spuse în acel moment. Uneori, textul funcționează în opoziție cu [temele] subiacente, alteori amplifică, în alte cazuri oferă mai multe nuanțe, dar este evident că aceste lucruri merg mână în mână.”

Este foarte important ca vocea personajelor să se potrivească cu cea din momentele lirice, spune Slater. „Lucrez foarte mult la ședințele de prezentare a poveștii pentru a mă asigura că avem o temă, că toate personajele urmează aceeași temă, că toate momentele poveștii au legătură cu tema, care trebuie să fie coerentă”, spune el. „Totodată, sunt foarte concentrat pe vocile personajelor, deoarece la musicaluri este foarte fină linia de demarcație dintre ridicol și sublim.”

Spellbound: „Mi-a plăcut că semnificația poveștii”

De asemenea, el se gândește foarte mult la indiciile pe care să le ofere animatorilor, astfel încât aceștia să poată interpreta starea de spirit și tonul într-un cadru animat. „O descriere a momentelor sau o descriere a poveștii din spate sau o descriere a acțiunii în versuri îi poate inspira pe artiști să facă modificări sau să gândească o scenă într-un mod diferit”, explică Slater. „Asta merge și în sens invers. Adesea, mă uit la ceea ce fac artiștii și îmi vin idei despre cum trebuie să curgă un cântec sau despre momentul pe care cântecul trebuie să îl acopere.”