Cum şi-a transformat Alfred Hitchcock eroinele în simboluri ale modei

Eronia din filmele lui Alfred Hitchcock – fie că e interpretată de Tippi Hedren, Grace Kelly sau Ingrid Bergman – este graţiosă, elegantă, regală, frumuseţe rece ascunzând foc interior. Că a fost blondă sau brunetă (deşi personajele centrale ale lui Hitchcock sunt mai mereu blonde), femeia din filmele lui a devenit un adevărat simbol al eleganţei şi al stilului. Şi asta, nu doar datorită frumuseţii şi delicateţii feminine, ci mai cu seamă a meticulozităţii acestui maestru al suspansului, care gândea fiecare scenă şi fiecare apariţie în cel mai mic detaliu.
Începând cu anii 1920 şi până în anii 1960, când Hitchcock era cunoscut deja ca unul din cei mai influenţi regizori, acesta a avut o relaţie complicată şi controversată cu actriţele din filmele sale. Hitchcock supraveghea, nu doar felul în care trebuia să cadă lumina sau modul în care trebuia să intre în cadru un personaj, ci şi felul în care aceste femei îşi purtau părul, îşi făceau machiajul, îşi alcătuiau garderoba. Scopul lui era unul singur: acela de a crea o imagine perfectă pe ecran. De la costumul gri al lui Kim Novak din ”Vertigo” până la lenjeria simbolică a lui Janet Leigh din ”Psycho”, de la ochelarii (simbol al demascării unei femei precum Ingrid Bergman în ”Spellbound” sau Joan Fontaine în ”Suspicion”, dar şi al inteligenţei) şi până la broşele în formă de pasăre sau de gemeni (avertizând forţe întunecate ce urmează să se dezlănţuie) – tot ce au purtat aceste femei au devenit trenduri în modă şi stil. Aceste actriţe au adus, prin frumuseţea lor plină de mister şi printr-un concept bine gândit de Hitchcock, glamour-ul în filmele alb negru.

Prima blondă

„Femeia perfectă pentru mister” este una blondă, subtilă şi nordică „, spunea cândva Hitchcock recunoscând slăbiciunea lui pentru muzele blonde.
Prima blondă pe care Hitchcock a adus-o în lumină a fost June Tripp, în ”The Lodger” (1927) în rolul delicatei Daisy, o tânără ameninţată de un ucigaş în serie. ”Imaginea strălucită a lui June este vitală pentru poveste”, scria The Telegraph despre actriţa ce avea să anunţe un stil pe care regizorul avea să-l şlefuiască până la perfecţiune. Costumele lui Daisy din acel film, care reflectau moda flapper, în vogă la acea vreme, aveau să crească numărul de fani ai lui Hitchcock.
Începând cu filmul ”Notorious”, Hitchcock a colaborat cu designerul vestimentar Edith Head, cea care a creat o garderobă strălucită pentru Ingrid Bergman şi pentru o serie de actriţe devenite, graţie luiHitchcock, iconuri ale modei. Unul dintre talentele lui Head era să ştie să-l mulţumească atât pe regizor, cât şi pe actor, aceasta respectând indicaţiile lui Hitchcock în legătură cu croiala şi culorile hainelor dar şi preferinţele actriţelor.
În anii 1930 şi 1940, au existat, spre exemplu, şi femei cu părul închis care au apărut în filmele lui Hitchcock, cum ar fi Margaret Lockwood (”The Lady Vanishes”) şi Teresa Wright ( ”A Shadow of a Doubt), însă în anii 1950, era de aur a lui Hitchcock, blonde elegante, cum ar fi Grace Kelly, au devenit eroinele dominante ale filmelor sale.

Preferata lui Hitchcock

Hitchcock a colaborat prima oară cu Grace Kelly (care „are foc şi gheaţă şi o mare pasiune”, după cum spunea el) la filmul ”Dial M for Murder”, unde i-a pregătit o garderobă formată din culori luminoase (la început) şi culori sobre (spre finalul filmului).
A urmat apoi ”Rear Window”, unde a gândit împreună cu Edith Head garderoba perfectă ( o rochie de cocktail, un costum de afaceristă şi o rochie florală)
„Hitch a vrut să arate ca o bucată de porţelan din Dresda, ceva uşor şi de neatins”, spunea Head, care a folosit ţesături de lux pentru costumele sale, cu mătase shantung pentru costumul verde, mult organdie. „Exista un motiv pentru fiecare culoare, fiecare stil şi era absolut sigur cu privire la tot ceea ce s-a stabilit. Pentru o scenă, şi-o imaginase în verde pal, pentru alta în sifon alb, pentru alta în aur”, îşi amintea designerul.
La fel a fost şi în ”To Catch a Thief”, unde Kelly a purtat haine în ton cu atmosfera mediteraneană în care se desfăşura acţiunea (haine în nuanţe palide – albastru azuriu, galben de lămâie, coral).
Se spune că după ce Kelly a părăsit Hollywood-ul pentru a se căsători cu Prinţul Rainier de Monaco, Hitchcock a căutat mereu actriţe care să aibă o tipologie asemănătoare celei lui Kelly (ex: Vera Miles şi Tippi Hedren).

Alte frumuseţi

Kim Novak din ”Vertigo” trebuia să interpreteze rolul misterioasei Madeleine, motiv pentru care Hitchcock a fost foarte specific în legătură cu vestimentaţia: costum gri şi pantofi cu toc. Trebuia să arate ”ca şi cum tocmai a ieşit din ceaţa San Francisco-ului”, şi deşi era incomod şi restrictiv, acel costum a ajutat-o pe Novak să intre perfect în piele personajului şi să transforme acel outfit în ceva extrem de la modă.
Unul dintre cele mai reuşite costume ale personajelor lui este rochia neagră cu trandafiri roşii, pe care Eve Kendall (Eva Marie Saint) a purtat-o în scena cu licitaţia. Hitchcock a ales roşu pentru momente de pericol, iar aceşti trandafiri roşii erau un avertisment clar. „El şi-a făcut temele, sunt sigură, şi nu a avut niciodată modele de inspiraşie, în afară de ceea ce a ales el”, spunea actriţa Eva Marie Saint.
Janet Leigh, în rolul lui Marion în ”Psycho”, a atras şi ea atenţia prin vestimentaţia gândită conform bugetului unui secretar, în nuanţe închise şi model simplu, minimalist. Preocupat să-şi facă personajele cât mai realiste, Hitchcock a trimis un fotograf în Phoenix pentru a găsi o fată care să semene cu personajul Mariona fotografiat până şi sertarele biroului, valizele ei şi conţinutul dulapului ei).
Să nu uităm de Tippi Hedren în rolul lui Melanie Daniels (”Păsările”) care, pentru a intra cât mai bine în pielea „fetei bogate şi superficiale”, trebuia să poarte haine care să transmită acest lucru şi să nu anunţe teroarea ce avea să urmeze. Din cauza personajului rece şi elegant al lui Melanie, Edith Head a creat o rochie şi o jachetă uşoare, verde pal, cu o tăietură similară unui costum Chanel. S-au făcut şase copii după acest model pentru a permite ajustări în scenele în care Melanie este atacată de păsări.
Personajele feminine ale lui Hitchcock au fascinat la vremea aceea şi continuă să fascineze şi astăzi, mulţi designeri reinterpretând costumele şi rochiile complicate pe care blondele lui preferate le-au purtat în filme. Printre casele de modă care au făcut asta se numără Bottega Veneta (2013), Ralph Lauren (2011), Christian Dior (2010), Carolina Herrera (2014).