Cum trăiești cu durerea pierderii unui copil? Povestea plină de ambiție, dăruire și putere a ministrului Sebastian Burduja: de la cel care a câștigat Balul Bobocilor, la Stanford, Harvard și politică

Am venit la București în clasa a IV-a.

Pasiunea asta pentru tehnologie apare din copilărie?

Oarecum.

Erați printre cei care aveau calculator?

În 1997 cred că am avut primul calculator, dar mai era câte unul prin vecini, la Piatra Neamț. Aveam un vecin, Andrei, care avea tot felul de gadget-uri la vremea respectivă și mergeam la el să mă joc.

Mai apoi, dacă erai bun la învățătură, prima clasă care se forma la liceu – cel puțin așa era la Mihai Viteazu – era de mate/fizică/informatică intensiv. În ordinea mediilor am ales clasa cea mai bună și asta a fost.

Cum începe povestea de dragoste din America?

Chiar la orele profesorului despre care vă spuneam 😊 Am avut un exercițiu la finalul cursului, în care seria era împărțită pe echipe și punctul culminant era o dezbatere prezidențială. M-am nimerit cu Holly în același grup și amândoi am fi vrut să fim candidații, ceilalți colegi fiind personalul suport, directorul de campanie, directorul de presă, etc. ea a cedat și a zis că va fi manager de campanie, lăsându-mă pe mine candidat 😊. Nu s-a întâmplat nimic pe parcursul cursului, însă la finalul anului am avut un bal al birocraților – așa se numea – o seară în care toată lumea se îmbracă foarte elegant și aceea a fost seara în care ne-am împrietenit.

Înseamnă că ați avut un program foarte bun de candidat de până la urmă ați convins-o și să vină în România 😊

Așa este 😊 Sunt foarte recunoscător că s-a întâmplat lucrul acesta pentru că acesta a fost visul meu, să mă întorc acasă.

Familia lui Holly ce a spus?

A susținut-o foarte mult. În general, americanii au un mindset destul de diferit de al nostru: când pleci de acasă, la 18 ani, cam ești pe picioarele tale, părinții nu se mai bagă în deciziile de zi cu zi. Provine dintr-o zonă tradițională a Americii, din sudul statului Virginia, o zonă istorică, unde s-a câștigat războiul de independență al americanilor împotriva britanicilor.

Părinții lui Holly ce sunt?

Mama a lucrat în zona educațională, ca învățător, iar tatăl în zona de administrație portuară.

Ne întoarcem în țară și m-aș mai duce puțin în perioada liceului…

Am câștigat Balul Bobocilor, interpretându-l pe scenă pe Ștefan Bănică Jr. 😊

Și eu voiam să întreb dacă erați tocilar 😊

Am fost tocilar de mic, din clasa I și m-a ținut și în liceu. Nu am mai luat premiul I la Mihai Viteazu, dar am fost al doilea sau al treilea.

Tocilar, dar popular 😊

Da. 😊

Dacă se chiulea în masă, chiuleați și dumneavoastră?

Mai chiuleam 😊. Chiuleam la fotbal în școala generală, la liceu pentru alte motive, dar s-a întâmplat destul de rar.

Dar ar fi vă uitați în spate, aveți vreun regret?

Nu obișnuiesc să am regrete. E adevărat că cel mai greu lucru pe care trebuie să-l port și astăzi este că petrec destul de puțin timp cu copiii și în general, acasă.

După ce am venit în țară am avut o perioadă destul de grea pentru că am încercat să facem un partid politic, o mișcare civică nouă, Pact pentru România se numea, nu aveam bani, nu aveam resurse, nu aveam acces la presă și am candidat independent la Neamț și au fost 4 luni de zile în care nu mi-am văzut aproape deloc familia. A fost foarte greu pentru că ăsta e un timp pe care nu ți-l dă nimeni înapoi.

Sebastian Burduja: „Mi-a fost imposibil de greu să fiu acolo și nu doresc nimănui să treacă prin așa ceva…”

Apropo de familie, cum duceți presiunea asta publică pe umerii dumneavoastră? E o știre pe internet, unde sunteți acuzat că ați instigat diaspora să vină la protestul de pe 10 august, în loc să fiți acasă cu familia, în momentul producerii tragediei… Nu vă vine să lăsați totul și să vă duceți în lumea largă?

Eu am fost acolo, pe 10 august și pentru fetița mea. Și sunt convins că acolo au ieșit oameni din pincipiu, care purtau fiecare supărări, griji, tragedii pentru că erau acolo pentru dreptate, pentru o lume mai bună. Mi-a fost imposibil de greu să fiu acolo și nu doresc nimănui să treacă prin așa ceva…

Cu toate astea, ceea ce nu pot să cuprind eu este cum reușiți să rămâneți în picioare când vedeți ce se scrie…

Cred că ceea ce fac eu nu e despre mine. Dacă ar fi despre mine, m-ar afecta. Încerc să fac ceva pentru semenii mei. Dacă are cineva o problemă cu mine, personal, chiar o iau în serios, dacă are legătură cu activitatea mea publică, mă poate afecta în sensul că sunt chestiuni pe care le-aș putea îmbunătății. Când sunt chestiuni legate de familie, de caracterul meu, nu mă pot afecta pentru că nu e despre asta ce fac eu.

Ați spus că pe 10 august ați fost în Piață pentru dreptate. Mi-e greu să formulez elegant întrebarea asta, așa că o să spun pe șleau: Acum, la 5 ani distanță de la protest, vedem PSD și PNL la guvernare. Cum sună asta?

Eu sunt același om din 2018, nu mi-am schimbat principiile, nu am făcut rabat de la ele și în momentul în care aș fi pus în situația de a face un compromis, aș prefera să mă duc în cariera mea profesională. Sfatul mentorului meu de la Stanford a fost următorul: „Vrei să te implici în viața publică? Foarte bine. Dar fă-ți o carieră în afara politicii pentru că asta îți va da tot timpul liniștea și abilitatea de a nu te ține de un scaun”.

Stați puțin că m-ați aburit… 😊

Imediat ajung acolo 😊. E un context social azi. Cred că Partidul Social democrat s-a schimbat în bine, nu e un om care încearcă să subjuge un stat întreg – cum se întâmpla atunci -și cred că într-o perioadă în care ai nevoie de stabilitate, să meargă niște lucruri în societate, să atragi investiți, să faci efectiv ceva, actuala coaliție e o soluție corectă.

Aș vrea să puneți degetul pe un lucru de care să fiți mândru la finalul mandatului: „Asta s-a întâmplat în timpul mandatului meu și sunt mândru de asta”. În afară de faptul că știe lumea denumirea ministerului 😊

Nu chiar toată lumea 😊

Lucrurile concrete de care sunt cel mai mândru sunt cele care îi ajută pe români în viața de zi cu zi. Cazierul judiciar online – problemă rezolvată care în fiecare zi dă rezultate.

Și ne pregătim să anunțăm identitatea digitală. Până acum, de câte ori aveai nevoie să intri pe o platformă a statului român, cineva te chema la ghișeu cu declarația online ca să-ți dea un user name și o parolă. Prin proiectul acesta nu va mai fi nevoie și noi, în relație cu orice platformă a statului român, ne vom autentifica cu un user name, o parolă și recunoaștere facială.

Citește și: Iulian Bulai, politicianul care și-a câștigat banii de facultate „jucându-l” pe Ibsen în piața centrală din Oslo

După ministru, ce urmează?

Nu mi-am propus niciodată funcții, poate și pentru că sunt superstițios, mă gândesc că dacă îmi propun, nu se întâmplă. Și întotdeauna mi-am spus că le aranjează Dumnezeu astfel încât să pot să fac cât de mult bine pot din poziția în care sunt.

Nu știu ce-mi rezervă viața, dar dacă la finalul fiecărei zile pot să spun că am lăsat ceva mai mult decât am luat, pentru mine e o ecuație simplă care trebuie să dea pe plus.

Care este amintirea aia care se povestește la toate întâlnirile de familie?

Se leagă de tenis. Am jucat tenis de performanță până la 14 ani. Am avut un antrenor extraordinar și plecam în turnee cu sora mea mai mare. Ea mult mai bună ca mine la tenis, mie îmi spuneau Ilie Năstase că eram foarte glumeț pe teren.

A fost un turneu la Târgu Neamț, unde jucam cu un vicecampion național, un jucător foarte bun, iar ambiția mea tot timpul a fost să-l bat pe el.

El a crezut că mă face una cu pământul, numai că l-am enervat cumplit pentru că înainte de fiecare serviciu mă întorceam și îmi făceam cruce. Serveam, câștigam. Mi-a ieșit chestia asta de câteva ori și s-a enervat atât de tare încât l-am bătut. Următorul tur am pierdut, dar nu mai contează restul 😊