Cum trăiești fericit, deși te lupți, din scaun rulant, cu distrofia musculară? Ovidiu Milian a arătat tuturor că dizabilitatea sa este o abilitate: „Persoanele cu dizabilități nu sunt singure”

Ovidiu Milian, deși viața l-a țintuit în scaunul rulant, a arătat de-a lungul anilor că dizabilitatea pe care o poartă o folosește ca abilitate. Trăiește pe roți și timp să se întrebe de ce tocmai lui i s-a întâmplat să poarte o boală, nu a avut. Se simte motivat de frumusețea vieții și a îmbrățișat-o așa cum a venit ea. După cum a mărturisit chiar el, ceea ce ar trebui să ne determine pe fiecare dintre noi să ne recalculăm valorile vieții, el a rămas focusat mereu pe ceea ce are și nu invers. Credința în Dumnezeu nu a fost îndoielnică niciodată, iar resurse să se aplece și asupra altora are destule.

Nu a avut timp de negocieri cu Cel de Sus. Din contră, i-a dat vieții pigmenți colorați prin acțiunile pe care le face. Vrea să-și lase amprenta, să-i rămână urma, iar pentru acest fapt nu stă cu mâinile la spate. Conduce o organizație ce are în sprijin persoane cu dizabilități precum e el.

Ovi Milian: „Dumnezeu e controlul vieții mele”

Ovi sau Ovidiu, cum să mă adresez sau cum vi se adresează cei apropiați?

Cei apropiați îmi zic Ovi sau Ova, iar tu poți să îmi zici la fel.

Mi-aș dori să mă vezi prin ochii tăi ca o apropiată, să te simți bine și să povestim de toate. Observ pe rețelele de socializare multe citate motivaționale. Cât te inspiri din ele?

Îmi plac foarte mult citatele motivaționale, fiecare citat pe care îl postez are o însemnătate aparte pentru mine, postez doar citate cu care rezonez și care mă inspiră, îmi doresc ca prin aceste citate să inspir și să motivez pe cei care mă urmăresc.

Citește și: Mihai Gaiță, campion la tenis în scaun rulant sau cum viața l-a învățat să fie dublu învingător

Sau viața însăși te inspiră?

Dincolo de citatele motivaționale și cărțile pe care le citesc, care mă motivează într-o oarecare măsură, cel mai mult mă inspiră și motivează credința puternică în Dumnezeu și faptul că el e în controlul vieții mele pe deoparte, iar pe de altă parte sunt motivat de frumusețea vieții și a oamenilor cu dizabilități care prin poveștile lor de viață și prin faptul că în ciuda dizabilități au ales să transforme problemele în soluții și să facă ceva util cu viața lor prin care să inspire și pe alții.

Nu vezi viața cu iz de frustrare din cauza scaunului rulant?

Nu am văzut niciodată viața cu iz de frustrare, am fost focusat pe ceea ce am, nu pe ceea ce îmi lipsește.

Du-mă, te rog, în trecut și ia-mă de mână și poartă-mă la momentul când ai aflat că te vei deplasa doar cu scaunul cu două roți. Ce ai simțit?

Povestea mea începe la vârsta de 5 ani când am avut prima fractură de femur care a continuat în următorii ani cu încă două fracturi și 5 intervenții chirurgicale, acestea fiind între 5-14 ani.

Recuperarea mea durat o perioadă destul de lungă, dar după un timp am început să umblu, au trecut câțiva ani în care puteam să umblu chiar dacă un pic mai greu.

Ovi Milian: „Am 25 de ani am fost depistat cu distrofie musculară”

Ce vârstă aveai, Ovi?

La vârsta de 25 de ani am fost depistat cu distrofie musculară progresivă forma centurilor la o clinică din Budapesta, medicii mi-au spus că a evoluat așa de mult distrofia încât în aproximativ doi ani, mușchiul cardiac o să cedeze. Vă mărturisesc că am primit vestea aceasta cu o liniște și o pace pe care nu pot să o exprim în cuvinte. Poate o să pară paradoxal ceea ce o să afirm și anume că această veste a fost un factor motivațional care m-a motivat să fiu mai implicat, mai activ, am conștientizat cât de scurtă este viața și am decis să fac ceva util cu viața mea, ca în urma mea să rămână ceva frumos.

Îți recomandăm și: Când medicii i-au prezis că va rămâne spectator în propria viață, Marius Stratulat s-a ridicat în scaunul cu rotile, a terminat trei facultăți și și-a dedicat energia recuperării persoanelor cu dizabilități

Cum s-a întâmplat totul? Ce-mi poți spune despre dizabilitatea pe care o porți?

Distrofia musculară afectează toți mușchii corpului și în timp a progresat și la mine, la 25 de ani am fost depistat cu distrofie și la 33 de ani mi-am luat ca ajutor un scaun rulant care între timp a devenit un prieten.

Cât de lungă a fost refacerea? Dar refacerea emoțională?

Deși a durat câțiva ani până am acceptat scaunul rulant, la un moment dat am conștientizat că îmi este de mare ajutor. Poate o să pară paradoxal faptul că din momentul în care am acceptat să folosesc scaunul rulant viața mea s-a schimbat în bine. La 33 de ani m-am înscris la facultate și am fost admis la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad, specializarea Psihopedagogie Specială. La 34 de ani am înființat alături de alte persoane cu dizabilități asociația ”Nu eșți niciodată singur’’ al cărui președinte sunt. La 35 de ani am candidat la funcția de consilier local al comunei Dobrești BH și de 3 ani sunt consilier local. La 36 de ani, am fost ales președinte la Asociația Deficienților Locomotori Bihor.

Ovi Milian: „Din păcate, nu este tratament pentru distrofia musculară”

Datoria ta și a familiei tale a fost să încerci, poate, la mai multe spitale. Ai cerut mai multe păreri? Poate chiar și în străinătate?

Am fost în România și Ungaria la medici și, din păcate, nu este tratament pentru distrofia musculară.

Condiția fizică este acum reamintită de cei din jur într-un mod stângaci? Cum simți tu privirile celor din jur?

În general condiția mea fizică nu este amintită într-un mod stângaci, deși excepții mai sunt, am auzit în anumite situații expresii de genul, ,,da ce îi mai trebuie și la handicapatul ăsta, de ce nu stă acasă sau ce facultate îi trebuie lui’’ J

 În general simt că majoritatea celor din jur mă privesc cu admirație și respect, poate uneori cu milă.

Cum e viața în scaun rulant? Îmi răspunzi cu acceptare sau frustrare în prezent?

După cum ziceam mai înainte eu mi-am acceptat dizabilitatea și trăiesc ca un om normal, doar că pe roți, un atu în plus aș putea zice.

Ai auzit des replica „mi-e milă de tine?”?

Da, am auzit această replică ,,îmi e milă de tine” sau ,,vai săracu”. Câteodată, când ies în oraș, mai primesc un leu sau o banană.

Ovi, prin ceea ce faci vrei să arăți că se poate chiar și de pe patru picioare?

Da, vreau să îmi demonstrez mie și celor din jur că dacă ne dorim cu adevărat să facem ceva util și de folos pentru noi și pentru cei din jur se poate și că o dizabilitate sau o suferință/traumă nu ne poate opri să facem binele, să avem succes, ci dimpotrivă poate fi un avantaj.

Am ales să privesc la ce am, nu la ceea ce îmi lipsește, ci ce pot face cu ceea ce am.

Ovi Milian: „Organizăm diferite evenimente de integrare a persoanelor cu dizabilități”

Povestește despre activitățile din cadrul asociației pe care o conduci. Ce se întâmplă în cadrul ei?

În cadrul asociației ,,Nu ești niciodată singur„ organizăm întâlniri de încurajare, socializare și motivaționale, în cadrul cărora oferim o masă gratuită, organizăm tabere, vizite la domiciliu persoanelor cu dizabilități, distribuim scaune rulante, consumabile, distribuim alimente persoanelor cu dizabilități și familiilor acestora.

În cadrul asociației Deficienților Locomotori Bihor avem o activitate mai vastă, avem un centru de zi în care desfășurăm diferite activități și cursuri cum ar fi: Curs de limba engleză, curs de dezvoltare personală, terapie de grup, terapie individuală, training-uri pentru vorbit în public, gestionarea timpului etc, avem un atelier de hand-made unde membrii noștri alături de voluntari își dezvoltă creativitatea și în același timp își dezvoltă abilitățile în vânzări participând la târguri organizate de firme sau comunitatea locală.

 Organizăm și participăm la diferite evenimente de conștientizare, incluziune și integrare a persoanelor cu dizabilități cu dorința de a schimba percepții și mentalități vis-a-vis de persoanele cu dizabilități.

Citește și: Abandonat de părinți, crescut de o bunică în scaun cu rotile, George devine vocea a mii de copii din România

Ovi Milian: „Persoanele cu dizabilități nu sunt singure”

De când această asociație? Tu și alții ca tine ai/ați fost motivul înființării ei?

Asociația ,,Nu ești niciodată singur” a fost înființată în anul 2020 de către un grup de persoane care ne-am dorit să sprijinim persoanele cu dizabilități și să conștientizăm prin prezența nostră faptul că persoanele cu dizabilități nu sunt singure.

  Asociația Deficienților Locomotori a fost înființată în anul 1990 de un grup de persoane cu dizabilități ce și-au dorit să înființeze o asociației care să îi reprezinte și împreună să construiască o comunitate în cadrul unui centru de zi unde să desfășoare diferite activități de socializare, să fie consiliați și informați în ceea ce privesc drepturile, beneficiile și obligațiile.