Cum un vis a devenit primul centru gratuit de psihoterapie din România. Răzvan Popa și misiunea sa de a aduce speranță și vindecare

Inițial am crezut că va dura mai mult de o lună să găsim un număr suficient de terapeuți voluntari pentru a ocupa locurile disponibile zilnic la centru. Am fost plăcut surprinși de răspunsul copleșitor pe care l-am primit. Numărul de terapeuți care s-au oferit să își ofere voluntar timpul și expertiza a depășit așteptările noastre. După cum spunea Florinela, prietena care a avut ideea iniţială, psihoterapeuții din țara noastră aveau şi ei o nevoie similară. Doreau să ofere terapie celor care aveau cu adevărat nevoie de serviciile lor, dar nu și le puteau permite, însă le lipseau spațiul şi cadrul legal corespunzător.

Receptivitatea pe care am găsit-o la terapeuți a fost incredibilă și a devenit evident că proiectul nostru a atins o coardă sensibilă în cadrul acestei comunităţi. Asta ne-a întărit și mai mult convingerea în misiunea noastră, aceea de a face terapia accesibilă în România.

Cum îți explici tu această creștere, în toate direcţiile?

Creșterea pe care am observat-o în toate aspectele proiectului nostru poate fi atribuită faptului că oferim servicii gratuite. Majoritatea mesajelor pe care le primim se învârt în jurul acestui aspect: „Am așteptat să se întâmple așa ceva!” În România putem vedea evoluția care are loc. La fel cum industria tatuajelor, care era considerată tabu, a devenit acceptată, chiar mainstream, şi domeniul psihoterapiei a ieşit din zona de subiect tabu. Nevoia de ajutor este evidentă, iar creșterea noastră este rezultatul nevoii critice pe care am adresat-o, a schimbării percepției asupra sănătății mintale în România și a sprijinului incredibil din partea comunității de terapie.

Acum avem nevoie de sprijin din alte surse, parteneri și sponsori, deoarece ne propunem să deschidem centre și în alte orașe. Am primit mesaje din numeroase orașe care își exprimă interesul de a se implica. În plus, dorim să deschidem un alt centru în București, poate nu la fel de mare, dar care să poată gestiona cazuri mai puțin grave şi să valorificăm astfel experții în terapii alternative de care îți povesteam mai devreme. 
Ca parte a planurilor noastre de viitor, căutăm finanțare şi pentru dezvoltarea unei platforme de sprijin online, a unei inițiative de sănătate mintală a tinerilor, axată pe intervenția timpurie, și a unui program de formare și certificare pentru a asigura o ofertă continuă de profesioniști calificați în domeniul sănătății mintale. Aceste proiecte reflectă angajamentul nostru de a aborda nevoi diverse și de a avea un impact semnificativ în comunitate.

Inițial, ideea mea, fără să știu amploarea pe care o va lua, a fost să dedicăm o sală pentru terapeuții aflați la începutul carierei, dar care nu dispun de resursele necesare pentru a-și deschide propriul cabinet sau nu sunt siguri de pașii necesari. M-am gândit să găsesc 3, 4 sau 5 tineri terapeuți care să se ofere voluntari pentru pacienții noștri timp de 3 ore, de exemplu, iar în schimb, ei ar putea să-și aducă proprii pacienți pentru alte 3 ore. În esență, nu ar plăti chirie, dar ar avea acces la un spațiu frumos într-o zonă accesibilă, ar câștiga experiență și ar învăța despre dezvoltarea unei afaceri.

Cu toate acestea, având în vedere afluxul de terapeuți cu experiență și numărul tot mai mare de solicitări, nu mai putem acomoda acest aranjament. Nu mai avem spațiu disponibil. Prin urmare, dacă reușesc să găsesc parteneri care să susțină proiectul nostru, următorii 2 pași ar fi: în primul rând, asigurarea unui alt spațiu dedicat special acestui scop și, în al doilea rând, deschiderea într-un alt oraș sau chiar în mai multe orașe, dacă găsim susținere din partea partenerilor corporate.

Am înţeles, psihoterapeuții fac voluntariat, dar totuși voi aveți o grămadă de cheltuieli. Ce aveți nevoie ca să le susțineți pe termen lung?

Într-adevăr, în timp ce terapeuții își oferă voluntar timpul lor, noi avem încă diverse cheltuieli care trebuie acoperite pentru a susține centrul pe termen lung. Cea mai semnificativă cheltuială este chiria, urmată de costurile operaționale normale care vin odată cu orice spațiu fizic. Avem facturi la utilități, cum ar fi încălzirea, electricitatea, apa și măsurile de securitate. Fiecare terapeut are o telecomandă cu buton de panică pentru un plus de securitate, deci avem un contract încheiat cu o firma de pază și protecție personală. În plus, avem costuri pe partea de online, nevoia de promovare și marketing continuu, pentru a ne îndeplini misiunea de face terapia accesibilă în România.

Site-ul a fost creat cu niciun cost pentru asociație, iar munca de design a fost, de asemenea, făcută pro bono, de Ioana şi Lorena. Cu toate acestea, acest tip de sprijin nu poate fi menținut la nesfârșit, deoarece aceste persoane au propriile locuri de muncă și angajamente. Dacă dorim să continuăm să ne extindem și să ne îndeplinim obiectivele avem nevoie de dedicare cu normă întreagă, mai degrabă decât să ne bazăm pe contribuții sporadice.

În acest moment centrul funcționează exclusiv pe bază de voluntariat. Asigurarea viabilității pe termen lung a centrului necesită un cadru financiar fiabil și sprijin din partea partenerilor și sponsorilor.

Practic, Centrul este sub umbrela asociației fondată de tine, nu?

Într-adevăr, centrul funcționează sub umbrela asociației pe care am fondat-o. Together for Humanity a obținut o recunoaștere semnificativă și a devenit numele principal, ca să spunem așa, sub care a fost înființat Centrul de Psihoterapie Socială.
Asociația este înregistrată însă oficial ca Atelierul Faptelor Bune. Atelierul Faptelor Bune a dat naștere la Together for Humanity, care este proiectul mai amplu ce înglobează diverse inițiative precum Ink for Humanity și altele. În septembrie, de exemplu, planificăm și un eveniment numit Stand up for Humanity, unde am purtat discuții cu comedianții Bordea și Micutzu pentru a colabora la ceva semnificativ, în vederea strângerii de fonduri pentru Centru.

Când ai pornit tu Atelierul Faptelor Bune și de ce?

Am fondat Atelierul Faptelor Bune în 2019, dar implicarea mea în acest domeniu datează de mai bine de 17 ani. Încă de atunci am început să mă implic tot mai mult în activități și proiecte care promovează faptele bune. Motivul pentru care am ales să fac asta este că eu cred că fiecare persoană are potențialul de a face bine într-o anumită măsură, indiferent de cât de mică sau mare ar putea părea această contribuție.

Ai avut exemple în familie?