Dan Negru, Regele audiențelor: „Cel mai bine, de Revelion, este să te uiți la ai tăi din familie, nu la un ecran de tv. Ecranul vine și pleacă, el nu-ți dă nimic.”

Și încă vreo câteva mituri și adevăruri pe care le-a pus în discuție cu umor și onestitate într-un dialog relaxat: de ce este zgârcit, de ce face farse care țin prima pagină a tabloidelor sau de ce își ține copiii departe de mirajul televiziunii. Și cine este omul care a schimbat lumea și i-a marcat existența.
Doamnelor și domnilor, Dan Negru!

Cum te simți ca Regele audiențelor în noaptea de Revelion?

Etichetele de acest fel, Zâna surprizelor, Regele audiențelor, vin dintr-o perioadă în care televiziunea avea putere, construia branduri, iar societatea era altfel închegată, așa încât să facă loc zânelor, prințeselor și regilor.

Eu mă simt mai mult decât onorat în preajma acestei etichete. Dar în televiziunea de astăzi ea nu mai înseamnă nimic. Televiziunea, atât cât a mai rămas din ea, este haotică. Ca și fotbalul. Hagi Regele a fost. Mai există acum vreun rege al balonului rotund?

Pe de altă parte, este complicat să construiești un astfel de statut câtă vreme vorbim despre o piață cu zeci de televiziuni și sute de oferte, iar televiziunea generalistă a murit.

Vin oameni, „băi, Negrule, te știu de când erai mic! Mai apari la televizor?” Eu apar săptămânal la televizor. Dar oamenii nu mai consumă televiziune ca atunci când eu deveneam Regele audiențelor, când existau doar trei televiziuni, nu aveam Netflix sau Hbogo, vacanțele nu erau simplu de făcut ca acum, atunci aveai nevoie de viză sau de pașaport să ieși din țară. Deci oferta de tv era foarte puternică.

La primul meu revelion, acum 18 ani, totalul tv de consum era de 82%, în vreme ce revelionul de anul trecut a avut un total de 29%.

Deci tu te simți puțin trist așa, ca un rege fără regat?

Cred că asta este expresia, de fapt. Ca un rege fără regat. Dau… De fapt, în clipa asta nu aș mai da pentru media nici măcar un cal dacă l-aș avea.

Triste vorbe. Așa rău a ajuns presa în ochii tăi? Îți câștigi banii din ea.

Să știi că este o falsă impresia că se câștigă bani din show-biz, din media. Se câștigă mai mult decât dacă lucrezi la supermarket sau dacă ești profesor. Dar un mărunt dezvoltator imobiliar din Popești-Leordeni câștigă infinit mai mult decât primele vedete din România.

Și atunci de ce o faci?

Fiindcă m-au contaminat niște oameni care au făcut televiziuni, Titus Munteanu ori Valeriu Lazarov.
Am intrat în radio întâmplător, în anii ‘90, aveam o grămadă de discuri pe acasă și aveam prieteni care tocmai începuseră Radio Timișoara.

Și cum de aveai atât de multe discuri în anii ‘90, Dan Negru?

Fii atentă: locuiam în Timișoara. (râde)
Timișoara nu ducea lipsă de nimic, nici în ‘89. Noi nu am avut pâinea raționalizată, la școală purtam blugi, aveam Belgradul la 80 de kilometri, iar Viena părea extrem de aproape. Eu eram singur la părinți, eram răsfățatul tuturor, nu mi-au lipsit niciodată bananele. Așa era la noi. Lui Ceaușescu de acolo i s-a tras, de fapt: de unde a deschis robinetul mai mult, de acolo l-au pocnit în cap.

Avem 18 ani la Revoluție.
Eram pasionat de muzică și aveam discuri sârbești, bulgărești pe care le cumpăram din piață. Exista o piață renumită atunci, Ocico, în care veneau foarte mulți nemți și aduceau la vânzare de toate, de la ciocolată până la discuri. Eu luam discuri. Apoi mă duceam la radio și le dădeam liber în eter.

În adolescență am fost un mare ascultător de radio, cel mai mare fan al unui tip pe care îl cheamă Andrei Voiculescu, nepotul celebrului poet, Vasile Voiculescu, și care a avut cele mai puternice programe muzicale de radio de la Europa Liberă.

Într-o zi, mulți ani mai târziu, în București, treceam pe Calea 13 septembrie și l-am văzut. Am coborît din mașină, l-am oprit și m-am pus în genunchi în fața lui. S-a uitat la mine nedumerit. Mă știa: „domnul Negru!” Și atunci i-am zis: „eu sunt domnul Negru pentru că tu ești Andrei Voiculescu”. M-am apucat de media pentru că l-am auzit pe el la radio, iar dacă nu era el acolo, astăzi aș fi fost probabil un profesor sau un avocat fără succes.

De ce ai lăsat Timișoara pentru București?

De bou. Și D’Artagnan, când a vrut să se facă mușchetar a plecat la Paris. Am vrut să mă fac mușchetar.
Trecând peste glumă însă, nu-mi pare rău. Am avut șansa să întâlnesc oameni care au făcut istorie în zona televiziuni, iar eu am fost doar un prezentator mărunt al ideilor lor geniale. Și mă gândesc aici, de pildă, la Valeriu Lazarov.

Cine este Valeriu Lazarov, atât de invocat de mai vechii oameni de televiziune?

Este omul care a schimbat fața televiziunii mondiale.

Nu sunt cuvinte prea mari, oare?

A construit grupul de presă al lui Berlusconi, MediaSet, care acum este cel mai tare grup de presă european. El a fost primul CEO al Mediaset, timp de ani de zile. Mi-a povestit o mulțime de lucruri despre asta: cum l-a luat Berlusconi, au făcut înconjurul lumii cu un yacht, și i-a spus că ar vrea să intre în lumea mare a politicii pe ușile televiziunii și ale fotbalului. Și, pe lângă Mediaset, are acum AC Milan.

Apoi Lazarov a reconstruit Spania prin intermediul televiziunii. Spania se afla într-o tranziție tensionată de la Franco, lider pro-fascisct, la monarhia de acum. Iar trecerea s-a făcut prin intermediul televiziunii care abia mijea, era new-media de atunci. Omul care a făcut acest lucru a fost directorul general al Tv Spania, adică Valeriu Lazarov.

Am fost odată la Madrid, eram în biroul lui, pe la etajul 30 în Torre Picasso, cel mai faimos din oraș, exact vizavi de Santiago Bernabeu. Și eu am zis: „ce bine ar fi să mergem și noi la meci”. Iar el m-a întrebat: „Vrei?” A pus mâna pe telefon, a venit șefa de marketing de la Real Madrid, ne-a luat pe toți (eram cu Andreea Marin, Comin Cernat, mai mulți), ne-a dus peste tot, am făcut poze cu Zidane și oamenii de la Real Madrid, apoi ne-au zis: „Lazarov a fost primul om de televiziune din lume care a făcut un film despre echipa noastră.”

Vorbim despre o notorietate pe care puțini au reușit să o câștige.
Pe mine, Lazarov m-a văzut la TVR și m-a ofertat pentru o emisiune. Ne-am întâlnit de câteva ori, am bătut palma și am început să fac Academia vedetelor, o emisiune cu vedete care băgau mâna în niște acvarii.

Și acum întâlnesc oameni pe stradă care îmi amintesc de această emisiune. Am întâlnit un ministru, nu o să-i spun numele, dar este unul important, care mi-a zis: „Dane, eram mereu supărat pe tine că trebuia să învăț pentru a doua zi și nu apucam niciodată să văd finalul de la Academia vedetelor.”

Revenind la Valeriu Lazarov, ce ai învățat de la el, cum te-a contaminat?

Cred că zâmbește acolo unde este la titulatura asta de Rege al audiențelor. El mi-a dat-o. Eu nu am absolut niciun merit. Omul a fost fabulos și eu nu aș fi nimic în clipa asta dacă nu era el.

Școala lui de televiziune va fi valabilă atâta timp cât ecranul de tv va fi aprins. El știa să dea cu praf de magie astfel încât omul să rămână captivat. Era Midas, pe ce punea mâna se transforma în aur.

Nu pot să-ți spun secrete pentru că ele nu există. Patru ani de Facultate de Jurnalism nu valorează cât 40 de minute în preajma lui Lazarov. Era un om care reușea să te contamineze, nu să te învețe. Iar asta nu poți explica în cuvinte.

El ar fi luat un aluat găunos să îl modeleze dacă știa că nu poate obține mare lucru?

Era atât de bun încât putea să facă orice.

Știi când mi-am dat seama că poți modela orice aluat găunos? Am fost invitat să joc un meci amical, cu tot felul de vedete și fotbaliști.

Hagi juca în echipă cu mine. Și la un corner a venit la mine și mi-a zis atât: „tu stai aici, nu te mișca! Nu faci nimic. Mingea îți va veni în cap și o să intre în poartă.” Și am stat, iar Hagi a bătut cornerul. (râde) Atunci mi-am dat seama că un om cu talent poate să scoată ceva din orice aluat.

Lazarov avea o blândețe paternală. Am să-ți povestesc o întâmplare. Am făcut un format fără el. Se numea Te pui cu blondele. La început aveam o echipă fără prea multă experiență într-ale televiziunii.

Valeriu Lazarov mi-a trimis un mail cu câteva zile înainte de filmare. Presiunea pe mine era de neimaginat în acele momente, tocmai pentru că era o emisie făcută fără el. Și a venit e-mailul de la el: „Dan, formatul ăsta este o porcărie, un eșec major în toate țările lumii. Nu are nicio șansă. Dacă va merge, meritul va fi al tău sută la sută. Ești unul dintre marii oameni de televiziune dacă reușești să-l faci cunoscut în România. Dar dacă nu va merge, să nu ai nicio apăsare, formatul este un eșec internațional! Nu e vina ta”
Atunci omul mi-a luat o piatră de pe umeri.
Ai auzit de Te pui cu blondele?

Totuși, cum ai învățat să gestionezi eșecul atunci când a apărut?

S-ar putea să fiu arogant: în 19 ani de televiziune nu cred că am avut mai mult de două eșecuri cu formate de televiziune.
Am o colegă la un tabloid pe care o cunosc de vreo 20 de ani. Și ea mi-a zis odată: „nu e o știre că Negru e lider de Revelion. Noi așteptăm prima pagină când nu mai ești în top!”

De unde vine mitul sau adevărul că Dan Negru este zgârcit?

Probabil tot de la Timișoara mi se trage. Am întâlnit, când am venit în București, oameni cu mașini scumpe care stăteau în apartamente închiriate. Și nu am înțeles această atitudine.

Am prezentat la un moment dat un spectacol și am câștigat 4000 de mărci, iar un coleg, un cântăreț foarte-foarte cunoscut, a făcut vreo 10.000 de mărci. El și-a luat un BMW la mâna a doua. Eu mi-am cumpărat un teren în Piața Unirii din București. Mașina lui s-a dus dracului de mult, iar terenul meu a făcut pui. De fiecare dată când îl văd îl întreb de mașina aia. Nu îmi răspunde niciodată.

Din ce îmi spui reiese că ești chibzuit, în vreme ce oamenii zic despre tine că ești zgârcit. Cum stau lucrurile, de fapt?

Depinde de zonă. Ai mei, în Banat, îi numesc pe cei ca mine chibzuiți. Aici, în sud, în București ăștia se numesc zgârciți. În Banat găsești foarte greu oameni care să stea în chirie într-o garsonieră, iar BMW-ul să stea în parcarea din fața blocului.

De ce faci farse colegilor sau vedetelor cu care filmezi?

Am filmat Revelionul de anul ăsta și am avut-o printre invitați pe Nicole Cherry. Care a stat mai tot timpul pe telefon.

I-am cerut puțin aparatul. Și am scris atât: „mă mărit”. În minutul doi a apărut titlu mare: „Nicole Cherry se mărită. A șters mesajul la câteva minte, dar noi avem captura”. Un tabloid celebru a scris asta. Intră acum pe google și-o să vezi. E o farsă, desigur, dar ziarul nu l-a scos încă.

Ce faci, la ce te uiți de Revelion?

Dacă mă uit la tv, mă uit la ce face concurența, fiindcă ce fac eu știu.
Dar cel mai bine, de Revelion, este să te uiți la ai tăi din familie, la copiii, la iubitul sau iubita ta, nu la un ecran de tv. Ecranul vine și pleacă, el nu-ți dă nimic.

Cum procesează copiii celebritatea tatălui lor?

Nu i-ai văzut niciodată la nicio emisiune de televiziune. Îi țin atât de departe de lumea asta. Soția mea nu are nicio treabă cu lume asta, este medic stomatolog. Ea se uită pe netflix, în vreme ce eu devorez tot în materie de tv, iar dacă nu sunt acasă, înregistrez. Ea este mirată: „de ce te uiți la porcăriile astea?”

I-am dus pe copii la înregistrări pentru Revelion fiindcă sunt fascinați de măști și voiau să le vadă. În rest, ei nu au nicio legătură cu televiziunea.

Știi când o să-i duc la tv? Când voi afla că vor să intre în show-biz și mă voi apuca să-i bat. Iar cei de la Acces Direct vor da știrea: „Negru își bate copiii!”

Vorbești de lumea asta ca despre una pestilențială. Are logică, sigur, ce spui. Pe de altă parte, trăiești în ea. Ce te ține?

În anii ăștia de tv am făcut lucruri de care sunt mândru și de care nu sunt. Ca în orice contract. Nu o să-ți dau nume acum, că nu este în regulă, dar la lucrurile de care nu sunt mândru aș zice că în anii ăștia am stat lângă personaje aproape de care nu aveam ce căuta, le-am performat, le-am prezentat și recunosc asta.

Dar sunt mândru de alte personaje pe care le-am performat, le-am prezentat și m-au făcut mândru: Piersic, Dinică, Dan Spătaru, Radu Beligan, copiii de la Next Star, oameni care vor rămâne în istoria televiziunii.
Dar au fost și alții. Pentru că așa e televiziunea.

Părintele Cleopa a avut o replică genială, valabilă și în cazul nostru: „pe aceleași țevi poate să curgă și apă de canal, și apă de izvor”.