Cum literatura rusă îți poate aduce o soție superbă și o funcție de conducere într-o multinațională. Povestea lui Daniel Kearvell, șeful DHL România, rugbistul cu degete de pianist și autor de cărți pentru copii

Născut într-un oraş din Estul Marii Britanii, Peterborough, Daniel Kearvell a descoperit rugby-ul la vârsta de 4 ani şi era convins că sportul de performanţă este drumul lui în viaţă. Participarea la un meci organizat în Rusia, la vârsta de 9 ani, i-a stârnit interesul pentru acest popor şi cultura lui. A descoperit literatura rusă, iar la universitate a studiat iniţial Istoria rusă a secolului XX. Încă nu ştia că Rusia avea să-i aducă primii mari paşi în carieră şi apoi iubita ce avea să-i devină soţie.

A lucrat în Rusia, la Camera de Comerţ Ruso-Britanică ajungând în foarte scurt timp Director pentru Rusia de Nord-Vest. În 2005 a preluat postul de Area Manager pentru DHL, pentru St Petersburg şi Rusia de Vest, mai apoi. În 2 ani a triplat echipa de acolo şi a crescut operaţiunile de la an la an. Au urmat Bruxelles, Dubai, iar la numai 29 de ani a preluat funcţia de Country Manager în Qatar. La 32 de ani Daniel Kearvell devenea Director General al DHL Express România, cel mai tânăr manager de acest nivel din întreaga reţea DHL, prezentă în mai mult de 200 de ţări de pe toate continentele locuite.

Ai spune că un om cu o asemenea funcţie, soţie şi 2 copii nu mai are timp şi de alte lucruri. Daniel Kearvell este însă un bărbat neobosit. Pe lângă muncă, familie şi sport, care a rămas o constantă în viaţa lui, citeşte mult, scrie cărţi pentru copii şi face voluntariat. A scris până acum 2 cărţi pentru copii, inspirate de fiicele sale, ambele cu mesaje care vorbesc despre gândirea pozitivă, despre diferenţe şi acceptarea lor. Toţi banii strânşi din vânzarea cărţilor din seria Stories Out of the Box merg către o organizaţie caritabilă din Gura Humorului pentru care Daniel Kearvell face şi voluntariat şi mentorat, Te Aud România, ONG ce se ocupă de peste 2000 de copii din medii defavorizate.

În vară se fac 8 ani de când Daniel Kearvell şi soţia sa s-au stabilit în România şi spune că a găsit aici o ţară cu foarte mult potenţial, cu mulţi oameni deschişi la minte şi dornici să facă paşii mici care duc la schimbările mari. Vede şi lucrurile pe care le vedem noi şi de care ne plângem mai mereu, dar el alege să se orienteze înspre partea pozitivă a lucrurilor şi să vadă cum poate el să facă lucrurile să meargă mai bine. Poate şi din acest motiv îi găseşti adresa de mail pe site-ul companiei, astfel încât oricine să îi poată scrie despre eventuale reclamaţii, sugestii sau vorbe bune. Le citeşte pe toate şi ştie exact unde şi ce trebuie să îmbunătăţească, dar şi ce trebuie să păstreze.

Am vrut să aflăm mai multe despre cum poate un singur om să facă atât de multe lucruri, despre ce a adus cultura şi dragostea pentru literatură în viaţa lui, despre ce l-a învăţat traiul în ţări atât de diferite şi despre cum i-ar plăcea lui Daniel Kearvell să arate lumea, aşa că l-am invitat la o discuţie sinceră şi, de ce nu, inspiraţională.

Spune-mi despre tine, cum erai în copilărie. Ce-ţi plăcea să faci şi ce nu? Ce-ţi imaginai că vei face ca adult?

Am avut o copilărie fericită şi împlinită, mereu încărcată, făcând mereu o mulţime de lucruri. Am fost foarte atras de sport, am jucat rugby la nivel înalt şi mă descurcam foarte bine şi la fotbal, cricket şi golf. În fiecare weekend aveam câte un meci la unul dintre sporturi, în funcţie de anotimp. Mi-a plăcut mult şi şcoala, inclusiv pentru că mi-a dat oportunitatea de a explora muzica – încă pot cânta la pian destul de bine, teatrul, literatura, călătoriile şi pentru că m-a ajutat să-mi creez perspectiva asupra vieţii. Cred că tânărul din mine ar fi fost surprins să afle ce turnură internaţională a luat cariera mea, dar n-ar fi fost la fel de surprins de varietatea de activităţi în care sunt implicat. Cred că prin ea însăşi activitatea de Manager General înseamnă să fii implicat în foarte multe activităţi în acelaşi timp.

Călătoreşti cu munca în toată lumea. Care este ţara pe care o consideri mai mult ca acasă şi de ce? Ce-ai aflat despre natura umană în toate aceste călătorii?

Sunt foarte norocos pentru că am putut călători atât de mult şi pentru că am avut oportunitatea de a trăi în mai multe ţări şi să experimentez mai multe culturi. Am învăţat, cel mai probabil, câteva lecţii cheie în tot acest timp: indiferent de trecut sau cultură, nevoile şi dorinţele fundamentale ale oamenilor sunt identice, oriunde s-ar afla. Credinţa asta cred că aduce fundamental înţelegerea şi toleranţa, lucruri din care nu putem avea niciodată îndeajuns. În al doilea rând, te simţi acasă oriunde este familia ta, contează mai puţin locul în care te afli. Eu m-am bucurat de fiecare loc în care am locuit. Şi nu în ultimul rând, dacă încerci să obţii cât mai mult din fiecare experienţă de acest gen şi te laşi purtat în fiecare provocare pe care o primeşti, cultură, poziţie sau meserie, este mult mai probabil să fii împlinit şi fericit, cel puţin în cazul meu.

Ai o soţie şi 2 fete minunate. Cum ţi-ai cunoscut soţia şi cum ai ştiut că ea e aleasa?

Mi-am cunoscut soţia în Rusia, pe când lucram la Moscova. M-am mutat apoi la St Peterburg şi au urmat aproape 5 ani în care weekendurile însemnau drumuri între cele 2 oraşe, ca să putem fi împreună. Asta m-a învăţat că dacă îţi doreşti ca ceva să funcţioneze, trebuie să munceşti şi tu la asta şi faptul că am reuşit amândoi să facem asta a fost un semn că suntem meniţi să fim împreună.

Veniţi din culturi diferite. E complicat să construieşti o relaţie de acest gen sau să alegi ce le transmiţi copiilor?

Faptul că provenim din culturi diferite este un dar şi o provocare în acelaşi timp. Am stat în Rusia aproape un deceniu, aşa că mi-a fost destul de natural să înţeleg cultura şi obiceiurile. În plus, soţia mea a studiat şi ea în Marea Britanie, aşa că suntem amândoi destul de mobili şi internaţionali. Iar pentru fete cred că a fost un dar să provină dintr-o familie bilingvă. Au primit o cheie la o lume complet diferită, literatură, istorie, societate. Toate astea te fac să vezi lucrurile un pic diferit şi sunt foarte recunoscător pentru ele.

Eşti în România de destul timp deja. Ce îţi place aici şi care sunt lucrurile la care cu toţii ar trebui să lucrăm ca să le îmbunătăţim?

Sunt foarte norocos pentru că o parte importantă a job-ului meu este să călătoresc prin toată ţara şi să mă întâlnesc cu partenerii şi angajaţii noştri. Aşa se face că am ajuns să am cunoştinţe despre România destul de bogate, mai ales din punct de vedere geografic şi apreciez foarte tare diversitatea ţării. Ştiu că sunt opinii diferite legate de viteza cu care se schimbă lucrurile aici, chiar cred că ţara se schimbă în bine şi va continua să o facă. Noi promovăm în rândul tuturor angajaţilor o atitudine pozitivă şi spiritul “pot face” şi cred că astea sunt calităţile care vor ajuta ţara să evolueze.

Cum este să conduci o companie cu atât de mulţi angajaţi? De ce ai nevoie ca să poţi gestiona atât de multe lucruri în acelaşi timp şi să-ţi ţii şi angajaţii mulţumiţi?

Sunt foarte norocos pentru că avem la DHL Express România o echipă fantastică cu aproximativ 500 de specialişti certificaţi internaţional atenţi la nevoile clienţilor. Implicarea este, desigur, de o importanţă capitală şi cu asta în minte liderii noştri sunt exemple proactive pentru afacere. Una dintre cheile implicării este să ai o conducere respectabilă şi respectuoasă, capacitatea de a ghida şi calitatea de a asigura în acelaşi timp stabilitate, motivaţie şi implicare. Evaluăm în egală măsură respectul, rezultatele şi creşterile din ultimii ani din afacerea noastră care arată că am ajuns la un echilibru de succes.

Ai jucat rugby şi nu numai o perioadă îndelungată. Acum şi fetele tale au descoperit sporturile de echipă.

Da, aşa cum spuneam, am jucat rugby timp de 22 de ani şi, lăsând la o parte beneficiile de a te păstra în formă şi de a juca sporturi de echipă – în ciuda accidentărilor, provocări conexe ale unui sport de contact – munca în echipă şi fair-play-ul sunt unice. Sunt convins că sporturile acestea au o calitate unică de a dezvolta comportamente pozitive în vieţile copiilor şi sunt foarte fericit că fetele mele le apreciază şi ele. Ambele sunt în echipa de fotbal a şcolii şi tocmai au început şi antrenamentele la rugby. A fost alegerea lor, nu a mea, trebuie să spun asta.

Ai scris 2 cărţi inspirat de fiicele tale. Ai vrut mereu să scrii sau ţi-ai descoperit pasiunea asta recent?

Cred că mereu mi-a plăcut şi să citesc şi să scriu. Primele mele studii superioare au fost în ştiinţele umaniste şi au fost axate pe literatură, în mod special pe literatura rusă. Maya the Mouse s-a născut dintr-o poveste de noapte bună pe care am scris-o pentru fiica mea cea mare, Maya şi s-a dezvoltat apoi într-o jucărie şi un pachet cu carte datorită unor oameni fără de care nu s-ar fi putut face totul – ilustratori, editori, tehnicieni şi, bineînţeles, organizaţia extraordinară Te Aud România, pe care mi-am dorit foarte tare să o pot ajuta. Am aflat de Te Aud România prin intermediul serviciului, apoi am predat o lecţie de engleză într-o şcoală din zonă şi relaţia s-a tot dezvoltat până am ajuns să avem acum proiecte diferite în 4 sau 5 zone.

Faci o mulţime de lucruri, eşti manager, soţ, tată, sportiv, filantrop. Cum reuşeşti să te ocupi de toate? De unde ai atâta timp?

Unul dintre citatele mele preferate este „Oamenii ocupaţi găsesc mereu timp.” Sigur, trebuie să fii extrem de bine organizat, disciplinat şi decis să găseşti timp pentru toate, dar cred cu convingere că toţi ar trebui să aducem un aport bun în societate oricând şi oriunde putem. Aşa cum spuneam şi mai devreme, am fost mereu multifuncţional, încă din timpul şcolii. Într-un fel, faptul că sunt ocupat mă împlineşte. Odată cu asta vine echilibrul, iar echilibrul este necesar ca să te poţi ocupa de toate.

Care sunt scriitorii tăi preferaţi şi de ce?

Autorii mei preferaţi sunt Maxim Gorky pentru cât de profundă, dar şi subestimată a fost munca lui, Anton Cehov pentru limbajul şi descrierile sale atât de intense şi Roald Dahl, preferatul meu din copilărie, pentru că este maestrul absolut în a te duce într-o altă lume şi pentru că mi-a stârnit pasiunea pentru literatură la o vârstă foarte fragedă.

Spune-mi care sunt cele mai importante 3 lucruri pe care un copil ar trebui să le ştie despre viaţă.

Un copil trebuie să ştie că viaţa nu este mereu uşoară, aşa că are nevoie de voinţă şi rezistenţă ca să facă faţă provocărilor. Vor fi mereu provocări pe drum, iar succesul în întâlnirea cu ele este cheia către succesul de a le depăşi. El sau ea nu trebuie să uite niciodată că toleranţa şi bunătatea sunt virtuţile cheie şi la fel de important este să tratezi pe toată lumea ca egalul tău.