Dănuț și Viorel Dejeu, medicii ajunși eroii pacienților cu obezitate. De la viața într-un sătuc bihorean, la recunoașterea internațională drept chirurgi experți în bariatrie

Ce profesie au părinții dumneavoastră? Aveți medici în familie?

Dănuț Dejeu: Cred că primul medic din familie este un verișor care practică psihiatrie în Canada. Părinții nu sunt medici 😊 Am început eu cu medicina, a urmat Viorel, sora noastră mai mare e asistentă medicală aproape de satul natal și sora mai mică este rezident în ultimul an la gastro-enterologie.

Sunteți patru frați?

Dănuț Dejeu: Da. 😊

Viorel Dejeu: Tata a fost șofer toată viața, mama a avut studii în comerț, dar după ce ne-a avut pe noi a rămas casnică și s-a ocupat doar de noi și de educația noastră.

Ne-am născut la sat și am crescut la sat. 😊

Și totuși v-ați descurcat 😊

Viorel Dejeu: Cred că ai motivația mult mai mare. Cel puțin noi am fost foarte motivați și am știut dintotdeauna că dacă vrem ceva, trebuie să muncim pentru acel ceva, iar dacă am ales să studiem medicina, trebuie să fim cei mai buni că doar așa avem o șansă. Dacă nu suntem cei mai buni, atunci știam că nu o să avem niciodată un altfel de ajutor.

Domnul dr. Dănuț Dejeu, înțeleg că și predați…

Dănuț Dejeu: Da, sunt cadru didactic la Medicină, la Universitatea din Oradea, din 2004. Sunt pasionat de activitatea didactică și am avut și timp pentru această pasiune, însă, cu trecerea anilor și făcând chirurgie, consumatoare de timp, mi-a fost tot mai greu să mă împart între cariera didactică și cea de medic, mai ales că voiam să le fac pe amândouă la cel mai înalt nivel.

Știu că sunteți recunoscuți la nivel internațional sub titulatura de „Master Surgeons”, chirurgi experți în bariatrie. Ce înseamnă asta?

Viorel Dejeu: Avem foarte mulți pacienți care vin din afara țării și am vrut să dovedim că putem fi la standarde internaționale, chiar dacă suntem în România. Sunt niște organisme internaționale care te verifică în amănunt și dacă totul e conform standardelor, primești o acreditare, o recunoaștere internațională, „master surgeon”.

A fost o muncă de mai bine de un an, timp în care a trebuit să îmbunătățim ceea ce știam noi că facem bine și să primim recunoașterea asta de chirurgi de excelență.

Această recunoaștere vă deschide poarta către pacienți din afara țării?

Viorel Dejeu: E o chestiune de credibilitate. Am vrut ca atât pacienții din afara țării, cât și cei din țară să vadă că cineva din exterior poate să certifice că-ți faci bine treaba și la un nivel foarte bun. Pacienții din afara țării vin cu mai multă încredere știind că o organizație din Statele Unite ale Americii ne-a acreditat, ne ține sub observație și noi respectăm protocoalele și indicațiile.

M-aș uita puțin și la viața dumneavoastră de familie…

Dănuț Dejeu: Sunt căsătorit cu Paula, medic și ea, și avem împreună trei copii: cel mare – Luca – de zece ani, mijlociul  – Iosua – de 8 ani și Lisa – 7 ani.

Și când mai apucați să-i vedeți?

Dănuț Dejeu: Asta e o întrebare bună. Timpul liber fiind limitat, trebuie să găsesc soluții pentru a-l petrece cu ei, după-masă, când ajung acasă, sau în weekend. Dacă sunt plecat în timpul săptămânii 1-2 zile, încerc să îi pregătesc din timp, să discutăm duminica programul săptămânii. Sunt oarecum obișnuiți, poate resemnați, că vin acasă mai târziu. Văzând acest program încărcat, nu știu dacă ei vor vrea să facă medicină și chirurgie, este clar că nu îi vom obliga.

Avem o problemă cu timpul limitat de care dispunem. De aceea, cum a spus și Viorel, activitatea asta te consumă și poate ar fi important ca după o vârstă să o lăsăm mai moale. Consumul e atât fizic, pentru că stăm până la 10 ore pe zi în picioare, dar și psihic, pentru că luăm în gând cu noi bolnavii, chiar și acasă. Soția știa imediat dacă nu merge bine, că nu mai am chef de nimic când mă gândesc la un bolnav care are complicații.

Domnul Viorel se relaxează prin muzică. Dumneavoastră?

Dănuț Dejeu: În grădină 😊. Pentru noi a ieși din mediul medical, orice am face, fie că mergem la părinți în sat, fie că mergem la cumpărături, toate astea înseamnă destindere.

Ca plan de viitor, ați vrea să transformați ambulatoriul din Oradea într-un spital?

Dănuț Dejeu: Avem câțiva ani de astfel de gânduri, însă problema e timpul. Cine se ocupă de organizare, de construcție și de alte cele?